ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU

Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. Şi nici pentru că a fost sau este producător ori coproducător de emisiuni de televiziune şi radiodifuziune, organizator a numeroase festivaluri, concursuri şi conferinţe culturale de rezonanţă internaţională. Nici măcar pentru bibilografia Domniei sale atât de extinsă şi de eterogenă.
Ligya Diaconescu este, cu siguranţă, şi va rămâne peste vremuri Doamna Limbii române, aşa cum Zoe Dumitrescu-Buşulenga (alias monahia Benedicta de la Văratec) a rămas pe vecie Doamna Literaturii române, pentru că inima Domniei sale bate mai tare la rezonanţa cuvintelor România, român, românism, pentru că s-a născut în judeţul mănăstirilor Neamţ, Agapia, Sihăstria, Secu, şi al Humuleştiului lui Ion Creangă, pentru că, deşi pleacă adeseori peste mări şi ţări, ca ambasator cultural al României, revine la fel de des în patria sa natală, la locuinţa din judeţul mănăstirilor Cozia, Frăsinei, Bistriţa, Arnota, şi al lui Antim Ivireanu lori Anton Pann.
Ligya Diaconescu mai este Doamna Limbii române pentru că, în 2012, la iniţiativa Domniei sale şi a regretatului Corneliu Leu, fost regizor la Televiziunea română, Parlamentul ţării a legiferat Sărbătoarea Zilei Limbii române pe data de 31 August, dată la care de atunci, în fiecare an, au loc ample manifestaţii cultural-educative în întreaga ţară şi în cadrul comunităţilor de români de pe întreg mapamondul, pentru că are un spirit de sacrificiu rar întâlnit, care o face să pună cultura ţării înaintea problemelor, necazurilor, suferinţelor sale personale, şi, nu în ultimul rând, pentru că este iniţiatoarea a nenumărate antologii de poezie şi proză, în care reuneşte, printr-o riguroasă selecţie, personalităţi ale culturii române din întreaga lume.
Cele mai recente astfel de antologii au văzut lumina tiparului la editura Olimpias din Galaţi, la începutul anului 2017, şi se numesc LA TAIFAS CU IUBIREA (despre care s-au scris şi publicat deja recenzii în mai multe publicaţii), respectiv ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017.
În această ultimă lucrare, care este de fapt o ediţie bilingvă română-rusă, prefaţată cuceritor de către doamna Mary Smith din Los Angeles, S.U.A., Ligya Diaconescu a reunit creaţii a 11 poeţi şi a 5 prozatori români din ţară şi din Republica Moldova, Germania, Canada, U.S.A., Anglia. Cei 11 poeţi sunt Mariana Popa, Albert Gyuris, Melania Rusu Caragioiu, Maria Chirtoacă, Virgil Ciucă, Rodica Calotă, Florin T. Roman, Ionela Flood, Francisc Pal, Tatiana Dabij, Ligya Diaconescu, iar prozatorii (de fapt prozatoarele) se numesc Teresia Bolchiş Tătaru, Mariana Zavati Gardner, Gina Agapie, Voichiţa Tulcan Macovei şi Nadia Urian.
X
MARIANA POPA aduce în prim-plan o poezie în vers alb, îmbibată de sacralitate, prin care autoarea călătoreşte “pe Calea Durerii” în Ţara Sfântă (poezia Golgota), se lasă sedusă de farmecul naturii, din care extrage metafore inspirate şi fluorescenţe artistice încântătoare. Poezia devine astfel o înşiruire de instantanee policrome: “amurg însângerat”, “culori în şuvoi”, “galben însufleţit” (Incantaţie); “discretul roz”, “verdele spart”, “albul spumei urmat de violet”, “geana albastrului” (Mistice jocuri), o contemplare diacronică ce dezvăluie un soare când la apus, când “în căuşul palmei”, când “plin de nemurire”, o sumă igenuă de autoidentificări cu elemente ale naturii care, personificate, se joacă unele cu altele “mistic” şi “imponderabil”. Poeta îşi face astfel o autobibliografie în care include seceta, ecoul, ploaia (Incantaţie), galbenul toamnei (Orizont imponderabil), combinându-le cu percepţii auditive de înaltă frecvenţă: aude “note eminesciene”, “cântul naturii”, “note astrale”.
X
ADALBERT GYURIS abordează tot o lirică albă, care cucereşte prin simplitate. În foarte puţine cuvinte poetul (care este şi un cunoscut caricaturist) proiectează pe coala de hârtie, din străfundurile sufletului său altfel impermeabil, dragostea faţă de fiinţele feminine din viaţa sa: nepoata Rafaela (Miracolul), mama (Între), soţia (Reper, Răbdare).
X
MELANIA RUSU CARAGIOIU, personalitate culturală marcantă a diasporei româneşti din Canada, ne prezintă doar două poezii, însă nu orice poezii: ambele sunt străbătute de seva unui patriotism pur, curat şi emoţionant, fără vreo diluare patetică, cum numai un român înstrăinat de meleagurile natale, dar care a luat cu el, la plecare, întrega fiinţă a acestor ţinuturi, poate emana.
Prima poezie, initulată Rădăcini adânci, scrisă într-o prozodie aproape perfectă, constituie o analogie metaforizată, la fel de reuşită, între rădăcinile poporului român, întruchipate de Zamolxis, de “oseminte plânse sub ţărână”, de “capete de lup şuierătoare”, şi rădăcinile molidului “falnic, ancorat în stânci”.
Cea de-a doua creaţie lirică este, după cum anunţă chiar titlul, un poem închinat Limbii române, în care cuvintele acesteia iau formă de frunze, flori, fluturi, raze, doine, şi în care nu este uitat făuritorul variantei sale moderne, literare, Mihai Eminescu.
X
MELANIA CHIRTOACĂ, profund “rănită” de farmecul spiritualităţii ruse, ne transmite vibraţii artistice preluate din aceste “răni”, prin intermediul a trei poezii ce pot fi facil caracterizate, laolaltă, printr-un singur cuvânt: SUBLIM!
Fiecare dintre ele descrie cu o uşurinţă remarcabilă, provenită dintr-un talent incontestabil, în figuri de stil rafinate, ce îmbracă o haină prozodică impecabilă, trei renumite cetăţi ruseşti. Oricine îşi dă seama, direct sau prin deducţie, din titlurile poeziilor, despre ce oraşe e vorba: Cântecul Petrodvoretsului, Sankt Petersburg, Piaţa Roşie.
Fie şi numai prin forma pur clasică pe care o dă acestor poezii (toate alcătuite din catrene, fiecare vers debutând cu majusculă, respectând regulile prozodiei, după cum am arătat) şi prin atmosfera încărcată de romantism (cu trimiteri la episoade din istoria burgurilor cântate, la cadrul natural şi la monumente de artă reprezentative ale acestora), poetesa merită din plin atât titulatura de dascăl de Limba şi Literatura română, cât şi legitimaţia de membru al Uniunii Scriitorilor din România.
X
VIRGIL CIUCĂ este un alt român care şi-a luat cu el ţara de baştină când a purces departe, spre New York, U.S.A. Virgil Ciucă ne dovedeşte încă o dată că românii care trăiesc printre străini îşi iubesc mai mult patria decât mulţi dintre cei care locuiesc înlăuntrul hotarelor ei. Inima sa tricoloră sângerează incurabil, sub formă de versuri clasice, din toate rănile provocate României de nedreptăţile istoriei, in concreto de “străini mişiei”, de “şarlatanii trădători de ţară”, de “popoare din Imperiul Ipocrit”, de “hoardele nebune”, de “Guvernele de crime vinovate”. Poetul nu îşi iartă nici compatrioţii care îi votează “tăcuţi şi fără rost/ Pe veneticii aleşi din afară” şi care se ploconesc “străinilor solemn”, renunţând “la glie şi trecut”.
Artistul ne mai astâmpără durerea receptată cu câteva versuri foarte frumoase dedicate unei poete anonime (Nu-i prea târziu) şi cu o revărsare cuminte de optimism în ceea ce priveşte viitorul ţării (Daciei nepieritoare).
Remarc câteva metafore splendide: “Aduceţi Basarabia acasă -/ Bateţi în diamante crezul ei” (Aduceţi Basarabia acasă); “Lasă senzaţii care te colindă/ S-adauge surâsului nectar” (Nu-i prea târziu); “…osândiţii să se-mbrace-n zeghe/ Se tem de judecata din morminte.” (Daciei nepieritoare)
X
RODICA CALOTĂ este un alt dascăl de Limba română (şi de Limba franceză) care-şi merită din plin acest nobil statut social.
În poeziile sale vibrează, atât de armonios şi divin, tot ce e românesc: limba poporului, doina, bunicii, ia, cuvintele, învăţămintele, lupii, mamele, pruncii şi, bineînţeles, Dumnezeu. Poeta manifestă un respect profund faţă de cuvinte, respect enunţat ab initio încă din titlul fiecărei poezii: Limba noastră, Cuvinte, Morfeme, Doina. Domnia sa are grijă să ne amintească faptul că “pe ia românească/ Hohotesc maci sub arnici”, faptul că “Asprele învăţăminte/ Ne sunt cea mai moale haină”, sau că “Nicio frunză nu suspină/ Când conjugă nemurirea”.
Nu în ultimul rând este demnă de remarcat grija pentru formă: fiecare poezie denotă sobrietate, fără să afecteze însă sensibilitatea, regulile prozodiei sunt respectate cu acribie, trei dintre cele patru poezii au aspectul unui sonet sui generis, foarte apropiat de sonetul englez. Artista preferă rima încrucişată, iar în distihul concluziv al sonetelor şi în poezia Doina – rima împerecheată.
X
IONELA FLOOD trăieşte din 2002 la Londra, astfel că stăpâneşte bine Limba engleză şi realizează frecvent traduceri din Limba română în această limbă. În calitate de poetesă, Ionela Flood ne oferă poezii scurte ca întindere, dar emoţionante ca profunzime. Nu se sfieşte să-L mărturisească pe Dumnezeu ca şi creator a tot şi a toate. Deşi nu-i pomeneşte numele, este o mare admiratoare a lui Brâncuşi. Condescendenţa sa faţă de genialul sculptor de la Hobiţa este trădată, premeditat, desigur, de evocarea câtorva capodopere ale acestuia, în poeziile Pasărea Phoenix şi Căutătorii de comori. Prin acest gest repetat şi prin alte simptome de simbolism, dar nu numai, poeta îşi manifestă afecţiunea faţă de patria natală şi faţă de tot ceea ce înseamnă ea: limbă, cultură, tradiţii, poveşti “cu Feţi Frumoşi şi Zmei”.
X
Printr-o împrejurare nefericită a vieţii, FRANCISC PAL (român stabilit în Toronto, Canada), a devenit, la 48 de ani, nevăzător. Aceasta nu l-a împiedicat însă să publice cinci volume de versuri şi să apară în peste o sută de magazine literare!
Deşi se declară nevăzător, poetul Francisc Pal vede foarte clar detalii semnificative ale existenţei care, de multe ori, ne scapă nouă, celor ce pretindem că vedem bine. Astfel, el surprinde cu ochii inimii “vorbe strălucitoare” şi “gesturi desprinse din veşnicie” (Dacă), “locuri măiestre din stele” (Urmare), “mii de poeţi/ Risipiţi ici şi colo” (Poeţi).
Veşnic îndrăgostit, artistul emană un optimism debordant şi contagios: din poeziile sale se revarsă “bucurie şi dans” (Afară), “lumina Soarelui” şi “cânturi” (Aşteptare). Nevăzător? Hmm… N-aş prea crede…
X
TATIANA DABIJA, poetă din Chişinău, Republica Moldova, este vizibil influenţată în poezia sa de către Luceafărul Literaturii române. De altfel, prima creaţie pe care ne-o propune, Moartea poetului, poartă subtitlul “Mihai Eminescu in memoriam” şi împumută aspectul şi curgerea lină a cunoscutei “Revedere”.
Lacrimile curg prin poezia artistei basarabene, prelingându-se, precum necuvintele nichitastănesciene sau violetul bacovian, de pe un vers pe altul, şi uşurând dorul de Eminescu: “Lacrima-r cădea-n înaltul/ Norilor de mărgărint” (Moartea poetului), dorul de bărbatul iubit: “lacrima pătrunde-n început (…)” (Tăceri asurzitoare), sau atenuând o durere nemărturisită: “dar tu, lacrimă, să taci (…)” (Discret); “Lăcrimând adie visul (…)” (Armonie). Încolo, Tatiana Dabija recurge la gesturi extrasenzoriale, metafizice, specifice artistului de peniţă, sporind astfel în intensitate mesajul creaţiilor sale: ascultă tăcerea, o sărută, porunceşte lacrimii să tacă, să nu spună nimănui taina izvorului ei, îşi propune să-şi pironească “în rugăciune/ atunci,/ inima/ de vânt…”.
X
Pe LIGYA DIACONESCU, poeta, o doare mereu calea dintre ţara natală şi cea adoptivă, motiv pentru care culege flori de acasă spre a le avea la îndemână acolo unde o trimite adesea destinul, ca un balsam pentru dorul înstrăinării (Drum).
De altfel, întreaga poezie a Ligyei Diaconescu este o imensă grădină cu flori de tot felul: maci şi flori de tei (Drum), flori de câmp (M-ai întrebat), flori de busuioc (Trăire) şi cu castani, o grădină învăluită de lumină, căldură, adevăr (din nou Trăire).
Plimbându-te prin acestă grădină a poetei, vei putea culege metafore tulburătoare: “(…) orice clipă prea repede trecea/ Dovada necesară a repetării noastre”; “Şi-aşa din vorbă-n vorbă m-ai întrebat apoi/ Dacă seninul moare răpus de noaptea-albastră” (M-ai întrebat); “Şi-am alungat de-a pururi albastru, negru, ceaţa/ Căci dragostea e pură când focul e nestins” (Trăire).
Străbătând cu “paşi grei” aleile străjuite de flori şi de metafore ale grădinii, vei fi însă străpuns, dragă cititorule, nu doar de stări de bucurie, şi ci de săgeţi ale suferinţei pornite din observarea compatrioţilor ce nu ştiu să culeagă flori, să se bucure de ele şi de faptul că sunt români, de durerea despărţirii temporare de bărbatul iubit, plecat prea devreme, dar, totuşi, într-o lume mai bună, de chinul lucidităţii resimţit de poetă în acestă lume în care mai are încă de continuat o misiune şi în care râsul e amestecat cu suspinul şi cu plânsul.
X

Capitolul consacrat PROZEI SCURTE debutează cu un suflet tânăr ce poartă o haină mai veche de 80 de ani, pe nume TERESIA BOLCHIŞ TĂTARU. Creaţia Doamnei Apostrof (cu acest pseudonim se semneză distinsa autoare) reconstituie în culori artistice o întâmplare reală din vremea socialismului “victorios”, întâmplare care “a devenit istorie în satele din jurul munţilor Cibleşului (Ţibleşului)”, cum ne asigură Domnia sa. Doamna Apostrof ne povesteşte cu un umor molipsitor cum Biserica lui Iisus Hristos, reprezentată de un preot de la ţară, fiind provocată, face “mişto”, cu tact şi inteligenţă, de epoca de “aur” a comunismului, reprezentată de un tovarăş activist, ce purta o şapcă “asemănătoare cu cea a lui Lenin, doar mai ponosită”.
Faptul că dialogul dintre Biserică şi comunism se poartă într-un autobus “hurducat peste cele gropi, bârâind, trosnind şi clămpănind din toate balamalele”, autobus ticsit de navetişti, ţărani din Lăpuş, sporeşte farmecul scurtei istorioare.
Concluzia subsemnatului e că cine nu are tineri deghizaţi în om bătrân, să-i citească!
X
MARIA ZAVATI GARDNER (româncă stabilită la Londra) ne duce mai departe “Cu autobuzul”. Autoare de poezii, povestiri, articole, recenzii, proză scurtă, traduceri, dar şi semnatară a trei romane, publicate în Limba engleză, scriitoarea ne dezvăluie un stil propriu de a povesti, dobândit într-un timp îndelungat, cu perseverenţă. Păcat că textul pe care ni-l pune înainte este prea scurt. El trezeşte curiozitatea în ceea ce priveşte continuarea acţiunii, aparent banală, dar, sunt intuitiv convins, de o originalitate nepremeditată, pe măsura curgerii ei spre deznodământ.
X
GINA AGAPIE, membră a Ligii Scriitorilor din România, ne propune o sinteză alegorică a sacrificiului creştin suprem, denumit teologic “moarte mucenicească”. Lucrarea scriitoarei, al cărei titlu este format din cuvintele ce desemnează cele trei virtuţi cardinale ale Creştinismului (Credinţa, Nădejdea şi Dragostea), şi în cuprinsul căreia acestei virtuţi sunt personificate în trei fete “peste măsură de chipeşe”, ne duce cu gândul la martiriul fiecăruia dintre apostolii lui Hristos, la chinurile îndurate pentru mărturisirea credinţei în Fiul lui Dumnezeu de către Sfinţii Ştefan, Gheorghe şi Dimitrie şi, nu în ultimul rând, la moartea martirică a Sfântului Voievod român Constantin Brâncoveanu, împreună cu cei patru fii ai săi şi cu sfetnicul Ianache Văcărescu.
Autoarea recurge la o exprimare cursivă, limpede, accesibilă inclusiv copiilor, cărora le este de fapt adresat textul, aşa cum ne anunţă subtitlul acestuia: “Fragment din povestirea pentru copii Comorile înţelepciunii”. Însă au multe de învăţat şi oamenii mari, ori poate mai ales ei.
X
VOICHIŢA TULCAN MACOVEI , o arădeancă erudită, membră a Ligii Scriitorilor şi deţinătoarea titlului de Master în Teologie, fascinează prin inventivitatea de a concepe o convorbire între trei prieteni, fiecare dintre ei aparţinând uneia dintre cele trei mari religii monoteiste ale omenirii: Cristian, care este creştin, Husayn – musulman şi Asher – evreu de religie mozaică. Fiecare aduce, pe rând, argumente în sprijinul ideii că religia sa este cea mai bună, cea mai apropiată de unicul Creator al universului: Dumnezeu, respectiv Allah, respectiv Iehova.
Textul publicat în antologie este de fapt un fragment extras dintr-o lucrare amplă, de teologie comparată, care se numeşte “Cine sunt eu şi cine este Dumnezeu – Dialoguri interreligioase”, editată în două volume la Arad, de către Multimedia Internaţional, în 2015.
Am avut onoarea să primesc primul volum de la însăşi autoarea lucrării, lucrare pe care o recomand oricărui cititor interesat de a afla mai multe informaţii despre cele trei religii monoteiste, chiar dacă, pe alocuri, cititorul obişnuit va da peste pasaje de teologie aprofundată, cu caracter ezoteric.
X
NADIA URIAN a absolvit Liceul Pedagogic din oraşul lui Rebreanu şi… nimic nu e întâmplător.
Din nou o poveste scurtă, intitulată, sugestiv: Omul şi câinele. Erou principal e, aţi ghicit, Lăbuş. Eroi secundari sunt Şoarecu, “schilodul satului”, care este stăpânul bietului patruped, mereu flămând, şi prietenul lui Şoarecu, pe nume Ghiţucă, “un alcoolist murat, care nu are nici măcar o coajă de pâine uscată” pentru Lăbuş, dar are, în schimb, “timp mai mult să-l îmbrăţişeze, să-l pupe în bot şi să adoarmă alături” de prietenul său necuvântător.
“Şi câinele simte dragostea (…)”.
Deşi subiectul e vechi şi chiar uzat moral, prin talentul prozatoarei povestioara poate da impulsuri unor conştiinţe anesteziate sau poate izvorî lacrimi unor ochi duhovniceşti.
Căci cititorul simte dragostea…
X

Nepricepându-mă deloc la Limba rusă, nu pot să emit o părere referitoare la valoarea traducerii, dar, cunoscând-o pe distinsa autoare a antologiei, sunt convins că a procedat foarte bine alegând-o pentru această anevoioasă şi delicată misiune pe scriitoarea basarabeancă Tatiana Dabija, lector universitar şi totodată doctor în Drept.
Culegerea de text şi corectura aparţin domnişoarei Andrada Victoria Diaconescu, iar machetarea grafică (la poezie - pe două coloane: în stânga – varianta în Limba română, în dreapta – cea în Limba rusă) şi coperta, deosebit de frumoasă şi sugestivă, sunt rezultatul muncii domnului Ovidiu Valentin Ciorobea.
X

Cum ai putea să nu te bucuri când ţi s-a rezervat un loc printre asemenea spirite alese, chiar dacă ştii că eşti cel mai umil şi mai neînsemnat dintre ele?

FLORIN T. ROMAN

Vizualizări: 34

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în rubica ARTICOLE, 4 Martie 2017
Felicitări!
Redacția

Mulţumim, stimată prietenă Ileana.
Alături de Ligya Diaconescu, pentru mine şi dumneavoastră sunteţi o Doamnă de onoare a Culturii române. Vă stimez în egală măsură. Şi vă iubesc!

Felicitări, aprecieri, succes pe mai departe! Mulţumiri pentru recenzia realizată în stilul atât de cald, ce poartă marca "FLORIN T. ROMAN".

Mulţumesc, stimată doamnă Anica! Preţuirea este reciprocă, după cum ştiţi.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Fişă de scriitor – Ioana Haitchi
Publicat în Medalion literar

Ioana Haitchi s-a născut la 16 noiembrie 1967, Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud. Copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 se stabileşte împreună cu o parte din familie la Cluj.
Are înclinaţii artistice, fiindu-i apropiate muzica (prof. Mihai Boldor), pictura (prof. pictor Laurenţiu Buda) şi poezia (prof. Ileana Boca).

Urmează Facultatea de Ştiințe Economice - UBV Cluj Napoca şi obține Licența în anul 2006. Are un Master în Finanțe la ASE Bucureşti (2008).

Publică prima poezie Ploaie dulceagă în iunie 1986, în Revista Flacăra, la rubrica Atelier literar condusă atunci de Geo Dumitrescu.

Scrie poezie fără să publice o perioadă îndelungată. Începând cu anul 2013 deschide bloguri personale de poezie, literatură, ştiri culturale.

Este amintită de Revista Vatra veche, Serie Veche nouă, Anul V, nr. 9(69), septembrie 2014, la pagina 72, cu traduceri din limba spaniolă a poetului André Cruchaga, iar ulterior este menționată în acest sens în mai multe bloguri şi reviste.

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/fi-de-scriitor-ioana-haitchi

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ICONOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ A IMAGINILOR IMAGINII IMAGINATE Postat de Ştefan Lucian MUREŞANU în Iulie 15, 2017

Motto: ”Supremul şi sensibilul aparat al iconologiei este intuiţia sintetică; ea este rodul metodologic al erudiţiei active care fertilizează ogorul imaginaţiei investigatoare.” (Erwin Panofsky) Cuvinte cheie: iconologie, imagine, studii, reprezentări, atribute 1. Lumea ca început în imaginea reală a existenței omenirii Toate științele sunt un rezultat al gândirii profunde a omului, sunt creații materializate ale unor fapte, ale unor imagini fiinduale ale puterii intelectuale, ale desăvârșirii unor înțelepciuni marcate prin naștere omului dat să le expună. Ne naștem din nașterea unei taine nedeslușite și încă misterioase, ne întrebăm de multe ori de unde atâta imaginație în gândirea noastră, de unde atâta profunzime la unii și tot atâta superficialitate la alții. Științele sunt idei parțial materializate în disciplinele care însumează faptul real sau ireal teorie a putinței realizării practice în viziunea umană elevată. Științele expun acordul materializării imaginii imaginate în imagini fiinduale sau, mai bine spus, ajută lumea să înțeleagă scopul studierii faptului imaginat. http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/introducere-n-studiul-iconologiei-ca-tiin-a-imaginilor-imaginii?xg_source=activity

„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție Publicat de Mihai Cotea în Iulie 11, 2017  Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c. Concursul a fost structurat pe două secțiuni, literară și plastică, corespunzător următoarelor categorii de vârstă: -6 ani -creație plastică - 7-10 ani -creație literară și creație plastică - 11-14 ani -creație literară și creație plastică - 15-18 ani -creație literară și creație plastică Tematica acestui concurs a fost liberă, fapt care a avut drept rezultat, înscrierea a 150 de concurenți, atât din Sântana, cât și din localitățile învecinate. Ceremonia de premiere s-a desfășurat în holul Primă http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/z-mbet-de-copil-n-zbor-de-fluturi-impresii-de-la-prima-edi-ie

Pe drumul Damascului - articol de Valeriu Ilica Publicat de Florin T. Roman în Iunie 26, 2017

Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/pe-drumul-damascului-articol-de-valeriu-ilica

 

Caligrafii

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. continuare...imeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor