Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. Când am întors capul, vântul ascuțit brăzda sufletul, iar pașii, câțiva, rămăseseră în spate. Ne-am urcat în mașina înghețată, eu am turat motorul, ele au continuat să vorbească și m-am strecurat umbră pe patru roți pe șoselele largi și prin gând…
…..
Cu o zi înainte de lansare, m-am dus să văd cum se aranjează standul. Nimic nu semăna cu ce aveam să descopăr a doua zi. Un hău aiuritor și-un zgomot de peste tot te învăluia. Am făcut o tură și-am plecat, înălțând umerii și sprâncenele a mirare.
În ziua lansării am ajuns mai devreme. M-am pierdut repede printre vizitatori care aveau parcă toți chipuri cunoscute. Sunete, zumzet, flashuri, cărți frumos colorate, lumină în priviri, emoții, îmbrățișări, inimile agățate parcă de cupola pavilionului și-un fluid magic de bucurie și împlinire. Nu-mi amintesc tot, în ordine cronologică, dar voi recunoaște prin aerul din urmă, întotdeauna, zâmbetul cald și bun al domnului Ștefan Dulu (Directorul Editurii Semne), îmbrățișarea fermă dar gingașă a doamnei Ana Dobre, zâmbetul mucalit și prietenos al domnului Nicolae Rotaru, privirea blândă a domnului Lucian Gruia, bucuria din irisul domnului Geo Călugăru, adevărul mereu pus pe șotii al domnului Victor Puiu Atanasiu și optimismul nedisimulat al domnului Cristian Moldovan și al doamnei Roxana Moldovan (redactori ai romanului „Ape spre nimic” - Editura Ștefanida). Și nu o voi uita pe doamna Viorica Matei, fabulosul redactor al cărții „Păsări și umbre”, după cum îmi vor rămâne în minte… membrii inimoasei echipe ai Editurii Semne, prietenii, colegii, cititorii, trecătorii care se opreau întâmplător sau nu, gândurile frumoase, ca un răsfăț, ale cuvântătorilor, tremurul din glasul meu, uneori, șirul vorbelor poate frânt de alte gânduri, luminile din blițul aparatelor sau al ochilor, luciul coperților în care se răsfrângeau umbre, calendarele cu Effi, afișele, visul pentru mai departe și ruga împlinirii lui și regretul că totul se sfârșește când ar putea să fie veșnic, scrâșnetul scaunelor îndepărtate de masă, la plecare, îmbrățișările, mulțumirile, zâmbetul meu larg și melancolic, literele care uneori vorbesc despre noi și fluturii care zburau din păr.
M-am despărțit de stand cu regret, la început șovăielnic, apoi ca o fugă - o fugă de azi către mâine. Un mâine cum un corp fără contur, dar cu suflet. Și de atunci, am trecut în fiecare zi, pe acolo, alintând cu privirea cele două cărți pe care domnul DESTIN le scrisese cu degetele mele…
…..
Noaptea a pus stăpânire pe aer. Luminile farurilor îmi intră în ochi. O căldură blândă mângâie obrazul. În spate se vorbește despre lansările de la evenimentul ASTRALIS, de astăzi. Fruntea mea înalță întunericul atât cât luciul din urmă, ajuns în față pe sub roți să netezească drumul. Gândul meu este tot acolo, un elastic frumos colorat ne leagă, nu știu cât timp, nu știu până unde. O întreb pe Luminița Zaharia unde să opresc. „Aici” – îmi spune, într-o stație de mașină. O cert, coboară și merg mai departe. Întorc pe linie discontinuă. În mașină miroase a flori de toamnă. Știu drumul. Vorbesc încet cu doamna Camelia Pantazi Tudor. Despre cărți, despre viață, despre…
Noapte bună, zi frumoasă! Bun rămas, Gaudeamus!
18. 11.2018

Vizualizări: 33

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Postat în ARTICOLE, 20 Noiembrie 2018

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Ada Nemescu, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Bun rămas, Gaudeamus!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 20, 2018 la 4:13pm în ARTICOLE
Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/bun-ramas-gaudeamus

Caligrafii

Grădina cu scriitori
Publicat de ileana popescu bâldea
în Iulie 7, 2019
Parcă erau crescuți pe scaune, pe scaunele dintre copaci. copacii cu trunchiuri înalte și crengile sus,sus, între Muzeul Literaturii și cer, încât, cu puțină bunăvoință, ai fi zis că aer și spațiu nu există – doar un tunel cu pereți transparenți către lumea de deasupra noastră. și-acolo, ei, înveșmântați în cuvinte, departe de tot ce se cheamă real chinuit de viață, își întindeau degetele sufletului și lăsau pacea aceea înaltă să coboare spre tălpi, până când oameni nu mai erau, doar un abur de iulie binecuvântat că există.
O parte din mine am lăsat-o pe scaun și cu alta am ieșit din grădina, m-am prefăcut în om normal, m-am cățărat pe gard și i-am ascultat, privit, înțeles, admirat. erau fantastici în „delirul” lor și mi i-am imaginat trudind la șlefuirea literei, aglutinarea ei în stări, și pagini, și cărți și cuvinte despre ele. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/gradina-cu-scriitori

Stre-suri...

Stress sau... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Mai 5, 2019

Am șters unele postări, reluări de articole din mass-media, cu nuanță de știri, actualități, mai cu seamă pe teme politice sau care bat în politic... Profit de ocazie, pentru a vă înfățișa unele păreri. Limitele lumii fiecăruia sunt mai largi sau mai strâmte. Ne formăm un univers interior și exterior, cu sau fără voia noastră. Mă îndoiesc că am putea interveni concret și pune fiecare piesă din puzzle-ul vieții, exact acolo unde dorim. Cea mai mare parte din ''construcția'' care înaintează cu fiecare clipă și care devine viața fiecăruia, se realizează în funcție de o mulțime de factori exteriori și care nu țin deloc sau, rareori, foarte puțin, de noi-înșine.  http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/stress-sau

Printre gânduri sau nevoia de liniște Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 16, 2019

Am ajuns mai târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când ultimul vers se pierde, reduc sonorul. Mă întreb cum ar fi viața dacă nu am asculta știri? Am încercat de câteva ori. A fost plăcut, dar nu mă simțeam întreagă. De parcă cineva m-ar fi introdus într-o eprubetă pentru experiment. Alt experiment. Trag cu ochiul la buzele lor care se mișcă, la zâmbetul sincer sau de circumstanță. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/printre-ganduri-sau-nevoia-de-liniste

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2019   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor