Cronică de d-na Angela Mamier Nache, la volumul "spaimele", autor Adi Filimon, apărut în 2013, la Editura ATU Sibiu

Adi Filimon : Intimitatea fiinţei, de la şoaptă la ţipăt, obsesie majoră a creaţiei poetice – „Spaimele”, Editura A.T.U. Sibiu, 2013 /Angela Nache Mamier (Franţa)
Un debut tardiv se dovedeşte salutar în cazul acestei poete talentate, dar şi marginalizate din cauze diverse, conjuncturale. Această izolare trebuie relativizată căci a condus-o spre un profil statornic, fără stângăciile inerente unui debut precipitat. Poeta intersectează poezia românească în vogă, epocile ei recente, cărora le şi aparţine, dar, în acelaşi timp, a ales calea unei solitudini asumate, a unui suflu tragic impresionant:
„mă calcă mama cu fierul încins
pe obrazul şifonat,
şi ruşinea din mine nu ţipă şi nu tace, ci
se face roşie ca sângele
din prima mea zi de femeie. (…)
(despre mame şi ruşine)”
Doar acest credo afirmat duce la poezia adevărată şi autoarea caută simboluri juste, inteligente, dramatice, pentru ceea ce este ascuns în străfundurile inconştientului. Fiorul tragic decurge nu doar din misterul existenţial. Poeta împleteşte un halou de raze mistice, (iraţionale cu traiectoriile raţionale), se lasă purtată de fluxul misterelor biografice ori ale universului:
„ tata mă mărită din nou
aşa e datul firii, fata mea, îmi zice mama, aşa e
de când lumea şi pământul:
femeia se duce după bărbat!
nu vreau să mă mărit, îi zic, nu vreau
să dorm în sicrie de piatră,
mai am încă semnul de data trecută pe gură,
nu mai vreau să stau între praguri (…)”
Dilemele, decepţiile, solidaritatea cu dificila condiţie a femeilor, pot lua forme dramatice, adesea viaţa o aduce în faţa unor obstacole malefice, imposibil de ocolit:
„de unde ştie vecinul de fereastra mea
de sub pat?!
o am din casa cea veche,
ştiam că-ntr-o zi voi pleca, într-o zi
voi vrea să fiu din nou carne şi sânge, şi-atunci
voi plânge-n izvorul de sub mine, de-acolo
şi mai departe voi prinde gust de plecat,
de viaţă şi moarte, de râs (…)
(fereastra de sub pat)”
Poezia poetei Adi Filimon reuneşte ecouri magice, unele autohtone, inventariate subtil alături de întrebările clasice: De unde a venit totul ? Unde sunt ? Cine sunt ?
Gânduri abisale traversează nopţi de veghe în care atributele tragice devin apăsătoare. Nu suntem în faţa unei autoare senine :
„ la Ioaneş, acasă
ce veselie era la Ioaneş, acasă!
se benchetuia din zori până-n seară
şi doar
noaptea se punea paharul
cu susul în jos.
atunci se-auzea în liniştea seacă,
aprig cum creştea şi se chinuia viaţa,(…)”
„din spicele din frunte ai luat un bob de rouă,
te-ai uns după ureche să vină luna nouă,
m-ai smuls din pat aseară, mi-ai spus că n-o să doară
cosiţa înspicată, dintr-un cuţit tăiată.(…)”
Poeta este de o discreţie absolută, dar, printre rânduri, se plimbă reproşuri voalate, revolte, refuzul compromisurilor ce se ascund în spatele zâmbetelor şi a minciunilor. Le preferă « retragerea în poezie » ,fortăreaţa, în spatele căreia se simte la adăpost, şi de unde poate elibera acest concentrat emoţional şi o densitate a trăirilor cu propensiune autosacrificială. Deschiderea către Eul profund este aventura interioară, căutare a Adevărului, dincolo de aparenţe. Revelaţiile biografice par uneori brutale, dar senzorialul dramatic duce la poeme bine construite, intense, de la soaptă la ţipăt:
„nu te teme, zice mama, brodând o cămăşuică,
nu te teme! zice ea, liniştită.
şi tu erai tot aşa până când
ai gustat din ţărână.
abia atunci somnul tău s-a trezit,
şi n-ai mai plâns, şi-ai descrescut,
şi te-ai ascuns în lut ca-ntr-o grădină.
de-aceea ai ochi de pasăre călătoare şi pasul
uşor, ca de cocor.
(copilul sălbatic)”
Poeta ştie să regizeze spaţiul unei simbolistici plastice a morţii. Adesea poemul e « spus » cu sufletul la gură, între euforie, aşteptare, veghe, spaimă, neantizare prin durere, prin moarte.
Maturitatea poeziei lui Adi Filimon revelă o anumită dezinvoltură, poeta a depăşit stadiul inhibiţiilor.
Acelaşi volum exprimă şi o atitudine socială lucidă, combativă, albul coalei de hârtie are virtuţi purificatoare, face respirabil aerul acestei hipersensibile, şocată de insensibilitatea celor din jur, unde hazardul striveşte indivizii, rostogolindu-i între cer şi pământ :
„ podul calicilor
calicii vor tot: nu au teamă
că mănâncă prea mult, că îmbracă
zdreanţa morţilor, că dorm pe sub pod,
printre vaduri fără număr ale aceluiaşi râu.
ei cer zilele tale, nopţile cuiva
ce-a uitat să-şi păzească porţile inimii;
luna le mătură calea, ea
le află dorinţele, le luminează hoiturile,
dându-le ceea ce vor: iubirile altora, pe care
le fură noaptea, le ţine întâi pentru ea.
îmi aminteşte să nu-mi uit poarta deschisă,
ţin lumina aprinsă, că lumea e rea.(…)”
Autoarea face apel adesea, cu talent, la realismul magic, fascinată de substanţa de fabulos, conţinută în partea de iraţional a vieţii:
„muşc adânc din capacul sicriului până când
simt molidul cum plânge răşină şi-apoi
mă îmbracă în ea. mă ţine treaz
plânsul celui ce fuse înainte de mine
locatar în cuibar;
nu-şi găseşte ceva, atârnă şi el
într-un sac de cânepă, undeva,
şi cere umil să-i dau
cuiul din cap, cel pe care îl uitase
şi-l ruginise gândind
(locatar la mansardă)”
Poeta recurge la un ritual fascinant care întregeşte viziunea realului, o încarcă de stranietate, de bizarerie.
Este adepta inspirată a unei ambiguităţi suprarealiste, ştie să manipuleze conceptele de ficţiune, sens, adevăr, imaginaţie, senzaţie. Este înzestrată cu o percepţie a realităţii multiple (într-un context realist), utilizează un filtru liric, grefat pe cosmogonii autohtone (mioritice), tema morţii fiind dezvoltată până la halucinatoriu, totul într-o venă modernă care amestecă în forţă banalitatea cotidiană cu mitul, cu absurdul, delirul, politica:
„descântecul ielelor
Ioaneş, Ioaneş, ce făcuşi tu, Ioaneş!
mi-ai luat un fus din brâu să-i faci calului tău frâu,
fântânile să sece potopul de ape,
pe fundul apei piere bănuţul de durere;
o vară şi o iarnă l-ai pus la betelie
să facă focul apă, să mă trimită ţie.
Ioaneş, Ioaneş, ce-mi făcuşi tu, Ioaneş!
din spicele din frunte ai luat un bob de rouă,
te-ai uns după ureche să vină luna nouă,
m-ai smuls din pat aseară, mi-ai spus că n-o să doară
cosiţa înspicată, dintr-un cuţit tăiată.(…)”
Adi Filimon (n. 20 mai 1965, în Ghelari, jud, Hunedoara) a absolvit Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și Facultatea de Istorie a Universității „Spiru Haret” din București.
În anul 2013 a obținut premii la mai multe concursuri naționale de poezie, cele mai importante fiind premiul „Mopete” pentru manuscris, acordat de Asociația „Artgothica Sibiu”, în cadrul Premiilor Naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu” (un juriu prestigios: Alexandru Cistelecan, Ion Mureşan, Ion Ghilimescu, Irina Petraş, Lucian Vasilescu) și premiul special „Adenium Timpul”, obținut în cadrul Concursului de Debut, organizat de Editura „Adenium” Iaşi.
În cursul anului 2013 a publicat volumul de poezie Spaimele, Editura A.T.U. (volum de debut). Apare în antologia “Desant 2013” a finaliştilor concursului de debut al Editurii “Adenium” Iaşi.
În cursul anului 2014 obţine premiul pentru cea mai bună carte de debut a anului 2013, acordat de Asociația „Artgothica Sibiu”, în cadrul Premiilor Naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu”.
Având o tematică variată, poeziile lui Adi Filimon se reţin pentru capacitatea de comunicare corectă, fluentă, curajoasă, pentru versurile ei expresive care trimit la fragilitatea vieţii, între dezolare şi detaşare, dar şi curajul de a-şi asuma destinul lui Sisif.

Vizualizări: 50

Răspunde la Aceasta

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Fişă de scriitor – Ioana Haitchi
Publicat în Medalion literar

Ioana Haitchi s-a născut la 16 noiembrie 1967, Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud. Copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 se stabileşte împreună cu o parte din familie la Cluj.
Are înclinaţii artistice, fiindu-i apropiate muzica (prof. Mihai Boldor), pictura (prof. pictor Laurenţiu Buda) şi poezia (prof. Ileana Boca).

Urmează Facultatea de Ştiințe Economice - UBV Cluj Napoca şi obține Licența în anul 2006. Are un Master în Finanțe la ASE Bucureşti (2008).

Publică prima poezie Ploaie dulceagă în iunie 1986, în Revista Flacăra, la rubrica Atelier literar condusă atunci de Geo Dumitrescu.

Scrie poezie fără să publice o perioadă îndelungată. Începând cu anul 2013 deschide bloguri personale de poezie, literatură, ştiri culturale.

Este amintită de Revista Vatra veche, Serie Veche nouă, Anul V, nr. 9(69), septembrie 2014, la pagina 72, cu traduceri din limba spaniolă a poetului André Cruchaga, iar ulterior este menționată în acest sens în mai multe bloguri şi reviste.

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/fi-de-scriitor-ioana-haitchi

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ICONOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ A IMAGINILOR IMAGINII IMAGINATE Postat de Ştefan Lucian MUREŞANU în Iulie 15, 2017

Motto: ”Supremul şi sensibilul aparat al iconologiei este intuiţia sintetică; ea este rodul metodologic al erudiţiei active care fertilizează ogorul imaginaţiei investigatoare.” (Erwin Panofsky) Cuvinte cheie: iconologie, imagine, studii, reprezentări, atribute 1. Lumea ca început în imaginea reală a existenței omenirii Toate științele sunt un rezultat al gândirii profunde a omului, sunt creații materializate ale unor fapte, ale unor imagini fiinduale ale puterii intelectuale, ale desăvârșirii unor înțelepciuni marcate prin naștere omului dat să le expună. Ne naștem din nașterea unei taine nedeslușite și încă misterioase, ne întrebăm de multe ori de unde atâta imaginație în gândirea noastră, de unde atâta profunzime la unii și tot atâta superficialitate la alții. Științele sunt idei parțial materializate în disciplinele care însumează faptul real sau ireal teorie a putinței realizării practice în viziunea umană elevată. Științele expun acordul materializării imaginii imaginate în imagini fiinduale sau, mai bine spus, ajută lumea să înțeleagă scopul studierii faptului imaginat. http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/introducere-n-studiul-iconologiei-ca-tiin-a-imaginilor-imaginii?xg_source=activity

„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție Publicat de Mihai Cotea în Iulie 11, 2017  Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c. Concursul a fost structurat pe două secțiuni, literară și plastică, corespunzător următoarelor categorii de vârstă: -6 ani -creație plastică - 7-10 ani -creație literară și creație plastică - 11-14 ani -creație literară și creație plastică - 15-18 ani -creație literară și creație plastică Tematica acestui concurs a fost liberă, fapt care a avut drept rezultat, înscrierea a 150 de concurenți, atât din Sântana, cât și din localitățile învecinate. Ceremonia de premiere s-a desfășurat în holul Primă http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/z-mbet-de-copil-n-zbor-de-fluturi-impresii-de-la-prima-edi-ie

Pe drumul Damascului - articol de Valeriu Ilica Publicat de Florin T. Roman în Iunie 26, 2017

Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/pe-drumul-damascului-articol-de-valeriu-ilica

 

Caligrafii

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. continuare...imeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor