Cronică de d-na Angela Mamier Nache, la volumul "spaimele", autor Adi Filimon, apărut în 2013, la Editura ATU Sibiu

Adi Filimon : Intimitatea fiinţei, de la şoaptă la ţipăt, obsesie majoră a creaţiei poetice – „Spaimele”, Editura A.T.U. Sibiu, 2013 /Angela Nache Mamier (Franţa)
Un debut tardiv se dovedeşte salutar în cazul acestei poete talentate, dar şi marginalizate din cauze diverse, conjuncturale. Această izolare trebuie relativizată căci a condus-o spre un profil statornic, fără stângăciile inerente unui debut precipitat. Poeta intersectează poezia românească în vogă, epocile ei recente, cărora le şi aparţine, dar, în acelaşi timp, a ales calea unei solitudini asumate, a unui suflu tragic impresionant:
„mă calcă mama cu fierul încins
pe obrazul şifonat,
şi ruşinea din mine nu ţipă şi nu tace, ci
se face roşie ca sângele
din prima mea zi de femeie. (…)
(despre mame şi ruşine)”
Doar acest credo afirmat duce la poezia adevărată şi autoarea caută simboluri juste, inteligente, dramatice, pentru ceea ce este ascuns în străfundurile inconştientului. Fiorul tragic decurge nu doar din misterul existenţial. Poeta împleteşte un halou de raze mistice, (iraţionale cu traiectoriile raţionale), se lasă purtată de fluxul misterelor biografice ori ale universului:
„ tata mă mărită din nou
aşa e datul firii, fata mea, îmi zice mama, aşa e
de când lumea şi pământul:
femeia se duce după bărbat!
nu vreau să mă mărit, îi zic, nu vreau
să dorm în sicrie de piatră,
mai am încă semnul de data trecută pe gură,
nu mai vreau să stau între praguri (…)”
Dilemele, decepţiile, solidaritatea cu dificila condiţie a femeilor, pot lua forme dramatice, adesea viaţa o aduce în faţa unor obstacole malefice, imposibil de ocolit:
„de unde ştie vecinul de fereastra mea
de sub pat?!
o am din casa cea veche,
ştiam că-ntr-o zi voi pleca, într-o zi
voi vrea să fiu din nou carne şi sânge, şi-atunci
voi plânge-n izvorul de sub mine, de-acolo
şi mai departe voi prinde gust de plecat,
de viaţă şi moarte, de râs (…)
(fereastra de sub pat)”
Poezia poetei Adi Filimon reuneşte ecouri magice, unele autohtone, inventariate subtil alături de întrebările clasice: De unde a venit totul ? Unde sunt ? Cine sunt ?
Gânduri abisale traversează nopţi de veghe în care atributele tragice devin apăsătoare. Nu suntem în faţa unei autoare senine :
„ la Ioaneş, acasă
ce veselie era la Ioaneş, acasă!
se benchetuia din zori până-n seară
şi doar
noaptea se punea paharul
cu susul în jos.
atunci se-auzea în liniştea seacă,
aprig cum creştea şi se chinuia viaţa,(…)”
„din spicele din frunte ai luat un bob de rouă,
te-ai uns după ureche să vină luna nouă,
m-ai smuls din pat aseară, mi-ai spus că n-o să doară
cosiţa înspicată, dintr-un cuţit tăiată.(…)”
Poeta este de o discreţie absolută, dar, printre rânduri, se plimbă reproşuri voalate, revolte, refuzul compromisurilor ce se ascund în spatele zâmbetelor şi a minciunilor. Le preferă « retragerea în poezie » ,fortăreaţa, în spatele căreia se simte la adăpost, şi de unde poate elibera acest concentrat emoţional şi o densitate a trăirilor cu propensiune autosacrificială. Deschiderea către Eul profund este aventura interioară, căutare a Adevărului, dincolo de aparenţe. Revelaţiile biografice par uneori brutale, dar senzorialul dramatic duce la poeme bine construite, intense, de la soaptă la ţipăt:
„nu te teme, zice mama, brodând o cămăşuică,
nu te teme! zice ea, liniştită.
şi tu erai tot aşa până când
ai gustat din ţărână.
abia atunci somnul tău s-a trezit,
şi n-ai mai plâns, şi-ai descrescut,
şi te-ai ascuns în lut ca-ntr-o grădină.
de-aceea ai ochi de pasăre călătoare şi pasul
uşor, ca de cocor.
(copilul sălbatic)”
Poeta ştie să regizeze spaţiul unei simbolistici plastice a morţii. Adesea poemul e « spus » cu sufletul la gură, între euforie, aşteptare, veghe, spaimă, neantizare prin durere, prin moarte.
Maturitatea poeziei lui Adi Filimon revelă o anumită dezinvoltură, poeta a depăşit stadiul inhibiţiilor.
Acelaşi volum exprimă şi o atitudine socială lucidă, combativă, albul coalei de hârtie are virtuţi purificatoare, face respirabil aerul acestei hipersensibile, şocată de insensibilitatea celor din jur, unde hazardul striveşte indivizii, rostogolindu-i între cer şi pământ :
„ podul calicilor
calicii vor tot: nu au teamă
că mănâncă prea mult, că îmbracă
zdreanţa morţilor, că dorm pe sub pod,
printre vaduri fără număr ale aceluiaşi râu.
ei cer zilele tale, nopţile cuiva
ce-a uitat să-şi păzească porţile inimii;
luna le mătură calea, ea
le află dorinţele, le luminează hoiturile,
dându-le ceea ce vor: iubirile altora, pe care
le fură noaptea, le ţine întâi pentru ea.
îmi aminteşte să nu-mi uit poarta deschisă,
ţin lumina aprinsă, că lumea e rea.(…)”
Autoarea face apel adesea, cu talent, la realismul magic, fascinată de substanţa de fabulos, conţinută în partea de iraţional a vieţii:
„muşc adânc din capacul sicriului până când
simt molidul cum plânge răşină şi-apoi
mă îmbracă în ea. mă ţine treaz
plânsul celui ce fuse înainte de mine
locatar în cuibar;
nu-şi găseşte ceva, atârnă şi el
într-un sac de cânepă, undeva,
şi cere umil să-i dau
cuiul din cap, cel pe care îl uitase
şi-l ruginise gândind
(locatar la mansardă)”
Poeta recurge la un ritual fascinant care întregeşte viziunea realului, o încarcă de stranietate, de bizarerie.
Este adepta inspirată a unei ambiguităţi suprarealiste, ştie să manipuleze conceptele de ficţiune, sens, adevăr, imaginaţie, senzaţie. Este înzestrată cu o percepţie a realităţii multiple (într-un context realist), utilizează un filtru liric, grefat pe cosmogonii autohtone (mioritice), tema morţii fiind dezvoltată până la halucinatoriu, totul într-o venă modernă care amestecă în forţă banalitatea cotidiană cu mitul, cu absurdul, delirul, politica:
„descântecul ielelor
Ioaneş, Ioaneş, ce făcuşi tu, Ioaneş!
mi-ai luat un fus din brâu să-i faci calului tău frâu,
fântânile să sece potopul de ape,
pe fundul apei piere bănuţul de durere;
o vară şi o iarnă l-ai pus la betelie
să facă focul apă, să mă trimită ţie.
Ioaneş, Ioaneş, ce-mi făcuşi tu, Ioaneş!
din spicele din frunte ai luat un bob de rouă,
te-ai uns după ureche să vină luna nouă,
m-ai smuls din pat aseară, mi-ai spus că n-o să doară
cosiţa înspicată, dintr-un cuţit tăiată.(…)”
Adi Filimon (n. 20 mai 1965, în Ghelari, jud, Hunedoara) a absolvit Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” și Facultatea de Istorie a Universității „Spiru Haret” din București.
În anul 2013 a obținut premii la mai multe concursuri naționale de poezie, cele mai importante fiind premiul „Mopete” pentru manuscris, acordat de Asociația „Artgothica Sibiu”, în cadrul Premiilor Naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu” (un juriu prestigios: Alexandru Cistelecan, Ion Mureşan, Ion Ghilimescu, Irina Petraş, Lucian Vasilescu) și premiul special „Adenium Timpul”, obținut în cadrul Concursului de Debut, organizat de Editura „Adenium” Iaşi.
În cursul anului 2013 a publicat volumul de poezie Spaimele, Editura A.T.U. (volum de debut). Apare în antologia “Desant 2013” a finaliştilor concursului de debut al Editurii “Adenium” Iaşi.
În cursul anului 2014 obţine premiul pentru cea mai bună carte de debut a anului 2013, acordat de Asociația „Artgothica Sibiu”, în cadrul Premiilor Naționale pentru Poezie „Mircea Ivănescu”.
Având o tematică variată, poeziile lui Adi Filimon se reţin pentru capacitatea de comunicare corectă, fluentă, curajoasă, pentru versurile ei expresive care trimit la fragilitatea vieţii, între dezolare şi detaşare, dar şi curajul de a-şi asuma destinul lui Sisif.

Vizualizări: 52

Răspunde la Aceasta

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor