Cronica volumului "măşti", în revista "Scrisul Românesc", nr.12, decembrie 2015, pagina 6

Jurământul de s(u)punere

Gela Enea, nume mai puțin cunoscut, a debutat cu poemele din volumul Dați-mi voie să trec (1997), asumare a unui crez artistic orgolios, solidar cu biografia individuală devenită însuși destin al poeziei sale. Asemeni schiorului care vijelios strigă „pârtie!”, poeta și-a făcut loc prin ceea ce numește „insurecția inimii”, depășind manifestările inexpresive, fără ambiție și fără stil.
La distanță de optsprezece ani, revine în lumea literară cu Steag alb într-un cântec negru. Critica a remarcat semnificațiile esențiale ale contrastului negru - alb, negrul reprezentând lumea tenebrelor, a spaimelor și agresivității, percepută însă în tonalități de litanie, grav-muzicale, în timp ce albul nu înseamnă capitulare, ci culoarea deschizând, după cum ne învață cercetătorii simbolurilor, drumul inițierii către revelații, către dobândirea stării de grație, cu alte cuvinte accesul la poezia autentică.
Acum, Gela Enea publică o nouă carte, Măști (Ed. Scrisul Românesc, 2015, cu o prefață de Ovidiu Ghidirmic), al cărei titlu trimite într-o direcție a disimulării și ludicului. Fără îndoială, există un asemenea palier al proiectării ființei în centrul unui univers artificial, mistificator, cu orașe fantomatice, bântuite de stafia Penei Corcodușa, în care existența poate fi trucată, unde vocația poetică este doar fantoșa vieții personale, iar jocul pare cea mai bună variantă a trăirii: „trăiește-n mine actorul grăbit venit direct din marile platouri / cu sânge acidulat de succes în rolul secundar din filmul mut / numai el știe cât am mimat” („hollywood my love”). Dar, adevărata structură de adâncime a poeziei Gelei Enea este de găsit în acele atitudini polemice care vizează „spargerea dogmei”, reacție la surogatele de fericire, lipsa credinței profunde ori la viețile-palimpsest, obsesie a inautenticului. Ca într-o veritabilă artă poetică, sunt repudiate unele teme predilecte ale generațiilor/promoțiilor ce s-au succedat în anii din urmă: „gata cu poezia despre dumnezei despre îngeri / vagabondând pe aleile strâmte ale cuvintelor / gata cu traseul frustrărilor marcate de bornele / unor silabe gâfâite spaimele vor dospi apocalipsele altcuiva / nu te-am iubit cât să mă dispersez în parfumul umbrei /.../ am pus punct expandărilor în borgianisme / și îmi cer iertare mie ca unui dumnezeu adevărat”.
A transfera lumea în text echivalează, la Gela Enea, cu o recunoaștere explicită a condiției de poet. Ne întâmpină o seninătate tragică în denunțarea iluziilor, iar lucrurile, amintirile sunt încărcate cu energii necesare încercării de a impune un mod poetic de locuire/situare în lume. Pornind de aici, să observăm pătrunderea eului într-un tărâm al magicului. În „katarița”, „punct și contrapunct” și, mai ales, în aparent atât de simplul poem „gârla”, aerul unui paradis abia bănuit străbate, pe coordonatele nostalgiei, un ținut construit din semne ale hieratismului aproape mitologic : „în copilărie îmi plăcea / să spăl rufe la gârlă / cu ligheanul în cap / păream pe jumătate amforă / vas încă nelocuit de vânt / spălam întâi combinezonul mamei / iar apa devenea mai limpede / căpăta o duioșie valul / și un parfum de mamă prundișul / că nu mă abțineam / să mă scufund / iar când ieșeam împrăștiind / pe iarba crudă / argintul stropilor // malurile musteau a pruncie / și albia se aduna într-un altar”. Este, cum se vede, redescoperit statutul ingenuu al copilăriei pentru a întemeia un fior cu motivație ontologică.
De cele mai multe ori, poeta își supraveghează atent, lucid trăirile pe care le supune operației taxonomice. „Clasificate”, ordonate după criterii oculte, secretizate, cele mai intime manifestări ale ființei sfârșesc într-o arhivă (chiar dacă sentimentală) destinată uitării.
Învolburare sufletească și impetuozitate a rostirii, furtună și avânt, par să fie mărcile poeziei Gelei Enea. De altfel, poeta chiar evocă la un moment dat „cultura Sturm und Drang”, nu în sens cultural istoric, ci, în cele din urmă, ca atitudine, uneori atrasă de patetismul flagelării. Supunere și spunere sunt alte căi de acces spre un discurs ce configurează acel imaginar poetic ritualizat cu potențial redemptiv. Dacă Gabriela Melinescu publicase un „Jurământ de sărăcie, castitate și supunere”, Gela Enea găsește în formula severă a acceptării vasalității ambivalența devoțiunii și a strigătului mai presus de nume. („jurământ de s(u)punere”). Poezia este percepută ca posibilitate de regăsire a sinelui în speciale ceremonii („vom continua să scriem în genunchi lângă fiecare cuvânt”) și în penitența acceptată ca alternativă la înșelătoarele „anotimpuri poetice”: „ mai bine-aș construi un templu să intru / în genunchi cu basmaua pe cap / să ies tunsă chilug / nimeni nu m-ar recunoaște doar câinele / ar continua s-adune-n blană apa de ploaie” („fără cuvinte”).
Măști este un volum capabil să impună un autor pentru care poezia tinde să devină singura-i legitimitate posibilă.
Prof. dr. Constantin M. Popa, istoric şi critic literar

Vizualizări: 101

Fişiere Anexate :

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Primul gând care m-a inundat în timp ce citeam această captivantă cronică a fost să-ţi spun repede şi cu sufletul la gură că mă bucur enorm pentru tine. Îmi amintesc cum am luat contact cu poezia ta, cum recunoşteam că mă simt atinsă de ea, de fiecare dată parcă altfel, dar fără să se piardă sentimentul de identificare cu mesajul transmis.
Felicitări sincere, Gela! Toată aprecierea pe care o meriţi din plin!

Mulțumesc frumos, Carmen. Dacă nu vedeam la colegul care a publicat cronica, apărută în ac revistă, în ac nr. cu a mea, ..nu m-aş fi gândit.
M-am bucurat de atenţia unor critici literari severi , f. cunoscuţi şi asta m-a încurajat.

Ar trebui niște ghilimele la titluri...așa am dat cu copy...

Se întrezărește o superbă scriitură a volumului prezentată într-o frumoasă formă de exprimare.Aprecierile mele asupra poeziei dvs.nu mai au nevoie de prezentare.Felicitări poetei care a fost înzestrată cu un asemenea har.

Vă mulțumesc, d-le Tipuriţă.
Volumul are şi o grafică bună, cu ilustraţii parţiale realizate de artişti plastici, cadre didcatice, elevi şi absolvenţi ai Liceului de Arte "M. sorescu", doar că am editat numai 6 ex color

Gela, felicitări pentru această nouă carte! Cronica este deosebită.

Ileana, după cum spuneam, cei care au avut bunăvoinţa să-mi scrie cronici, sunt critici literari, cadre didcatice universitare şi care au citit şi au scris mult.
Cred că şi cartea a avut ceva merite, altfel nu scriau...
Mulțumesc pentru aprecieri.
Voi posta mai târziu şi ce s-a mai scris despre celelalte volume.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

EMINESCU ȘI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ Publicat de ION IONESCU-BUCOVU Eminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în limba latină. Dacă citești procese-verbale din ședinșele Academiei referitoare la ortografie, îți dai seama câtă luptă s-a dus pentru stabilizarea alfabetului nostru. Acum apărea Eminescu. 

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/eminescu-i-limba-rom-n-literar

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

Caligrafii

poezia

Publicat de ileana popescu bâldea în Ianuarie 6, 2018 poezia nu există. doar umbra ei e în cuvinte. când aleargă cu fața spre lună. și noi o tot sugrumăm. cu întrebări. despre ce nu va fi. vreodată. poezia e. zbor. aer. boare. o parte din sufletul acesta. împărțit nouă. de un Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/poezia?xg_source=activity

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Revoluțiile țin tot cu șmecherii, pe când fraierii poartă doar însemnele de eroi! Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe

Au trecut aproape trei decenii de la așa zisă Revoluție dar RIDICOLUL apucăturilor tovărășești nu a încetat niciodată! Deși au pretenția de a fi numiți domni, majoritatea politicienilor care ne conduc destinele, dar mai ales aparatul de pupători în fund care le alimentează orgoliile, au rămas la fel sau chiar au evoluat în sens strict negativ. Orgolii de mesia sau de statui vii, orgolii care se preling precum nămolul vulcanilor din zona Pâclelor Buzăului. Nu a fost lună în care să nu aflu cum unii oameni, care au ridicat spre atenția publică tot felul de probleme, uneori mai grave, alteori doar comune sau chiar închipuite, s-au trezit aproape instantaneu cu adevărate cohorte de control la poartă. Apoi au rămas veșnic în atenția autorităților.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/revolu-iile-in-tot-cu-mecherii-pe-c-nd-fraierii-poart-doar

Salutare, Caragiale!

Publicat de ileana popescu bâldea în Noiembrie 20, 2017 Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne obscene și invitându-ne în gura mare să batem vântul în rafale pe toate străzile), la televizor, pe internet, pe masă și într-o sticlă, la brațul celor care solidarizează cu esteticul sau discută despre gânduri, prin cuvintele unor analiști, zâmbetul parfumat al dictatorilor de toate etapele și apartenențele, chiar și în jocul stupid al unor copii care alergau pe alei și-și ziceau că sunt într-un război portocaliu cu dungi verzi(ce-o fi însemnând asta, în mentalul lor?)

continuare.http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/salutare-caragiale

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2018   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor