Cum o revistă despre cărţi a devenit un monument în sine

De câţiva ani cititorul iubitor de cultură deschide Revista virtuală bimensuală Alchemia, care şi-a propus să rescrie de la zero arta comunicării estetice în ciuda unui mediu erodat de o imensă mediocritate. Editorii şi-au propus din capul locului să producă o revistă "altfel" scrisă şi structurată în spiritul noii medii în care textul, imaginea şi animaţia se împletesc şi se completează reciproc.
Temele s-au schimbat de la un număr la altul, în dorinţa de a pune reflectorul pe subiectele care ne preocupă şi care cer a fi elucidate. Aşa se face că la sugestia Sashei Segal (tehnoredactoare şi co-fondatoare) am ales să ne ocupăm de însuşi miezul materialului tradiţional pe care literatura a crescut şi dezvoltat -hârtia- cea din care s-a născut librisul, sau codexul devenit apoi carte, iar la celalalt pol "omul cu carte", o consumă sau o scrie, după cum dictează chemarea irezistibilă a hârtiei tipărite mecanic ce devine în final o carte. Nu există subiect mai complex, mai fascinant, mai apropiat omului de când magia scrisului a apărut şi schimbat radical viaţa şi conştiinţa popoarelor alfabetizate. Progresul, ştiinţele, tot ce suntem şi vom fi pleacă şi evoluează de la combinaţia celor 26 de litere primordiale.
Aşa am gândit Alchemia "De Libris" (Numărul 2 - aprilie 2017) să fie un omagiu istoriei cărţilor şi a scrisului, a instrumentelor de scris cât şi a unor aspecte legate de lectură, aspect, prezentare şi viaţa cărţilor. O zicală mult circulată în limba ebraică emite că "viaţa şi moartea stau pe vârful limbii".
Cuvintele vorbite sau scrise au o forţă colosală. Ele pot construi sau distruge lumi şi destine. Cuvântul scris este un instrument puternic care da viaţă sau uneori o stinge. Câteva rânduri scrise pot unii familii, popoare, continente sau din contra pot distruge cu eficienţa unui cutremur.
La proiectul nostru, pe care îl voiam modest la început, s-au angajat mulţi scriitori entuziaşti care ne-au oferit din fructul condeiului lor. Veţi găsi în "De Libris" texte remarcabile despre descoperirea hârtiei, istoria uneltelor de scris, ce este manuscrisul, cum a catalizat tiparul modernizarea şi apariţia industriilor, care este viitorul cărţilor (Veronica Lerner) şi cât de importantă este coperta cărţii (Sash Segal), element crucial, care poate decide succesul şi destinul comercial al tipăriturii.
Cred că acest număr al Alchemiei depăşeşte prin conţinut şi prezentare tot ce s-a făcut pe net, în spaţiul de limba Română, în ultimii ani. Mi se pare că repetăm cutezanţa lui Galland care la 1704 traduce şi publică în limba franceză 1001 de Nopţi. El transformă un text complicat într-o încântare romantică pentru o Franţă raţională. Traducerile sunt şi ele pomenite în fiecare Alchemie, este o datorie culturală să cunoaştem gândirea şi lirica altor naţiuni. Avem aici la antipozi, pe Apollinaire şi pe chinezoaica Lynn Xu, pe evreul Ibn Gvirol care se simte în Evul Mediu neînţeles de contemporanii săi la fel cum se simţea Tristan Tzara în secolul XX, în anii în care s-a născut dadaismului. Letriştii sunt reprezentaţi de Liviu Cristescu, magia realului este pictată de fenomenalul Ylia Zomb, filosofia lui Lev Şestov este competent comentată de Maria Sava.
Otilia Rosetti ne incită la joc cu un concurs al naraţiei lungi între început şi punct. A citit cineva James Joyce-Ulysses? Avem acolo o frază finală rostită de Molly Bloom de 4391 de cuvinte. Sau Gabriel Garcia Marquez, care în povestea “Ultimul voiaj al navei fantomă.” descrie o scenă folosind 2156 cuvinte.
Nu pot să nu amintesc de excelenta biografie semnată de Sash Segal pentru Fritz Khan care inventează cartea infografică. Ilustraţiile conceptuale ale lui Kahn au reuşit să răstoarne pentru prima dată relaţia dintre text şi imagine. Până atunci aservită textului, ilustraţia a reuşit să ajungă dintr-o dată mai importantă decât acesta. Eliberată de explicaţii lungi şi separate, imaginea infografica conţinea în ea însăşi tot ce privitorul avea nevoie pentru a înţelege un nou concept. Datorită viziunii lui pacifiste şi umaniste, Fritz Kahn a fost expulzat din Germania în 1933. Cărţile lui au fost puse pe lista neagră şi în multe cazuri au fost confiscate şi arse. Fritz Kahn a emigrat în Palestina, apoi s-a mutat cu cea de-a două soţie în Franţa, la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris. Când germanii au ocupat Franţa, Kahn a fugit la Bordeaux unde a fost apoi arestat şi închis. Mulţumită intervenţiilor prietenului său Albert Einstein şi unor organizaţii internaţionale, Kahn a reuşit să fugă în Portugalia în 1941, de unde a plecat ulterior în USA. Şi toate aceste poveşti şi articole ar fi rămas o colecţie de scrieri pe ecranele noastre suprasolicitate de fluxul neostoit al informaţiei care ne inundă percepţia, dacă nu ar fi încăput pe mâna talentatei Sash Segal co-autoarea şi tehnoredactoarea Alchemiilor, încă de la naşterea revistei. Ea adaugă grafică, sens, culoare şi armonie vizuală cum rar vom întâlni în alte reviste. Sash este modelul de intelectual bine ancorat în tehnologia modernă, cu o viziune alertă şi proaspătă care ne duce ca prin farmec în lumea designului inovator. Aşa se face că pornind de la provocarea iniţială, am ajuns la o revista monumentală care trebuie citită şi evidenţiată. Nu numai pentru conţinut şi grafică dar şi pentru fascinaţia carţilor pe care le iubim şi care nu încetează să ne aprindă imaginaţia şi visul.
AG 2017

Notă- link la revista :

http://en.calameo.com/read/001073787e06fb299d260

Vizualizări: 10

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Felicitări!

Calde felicitări!

..."am ales să ne ocupăm de însuşi miezul materialului tradiţional pe care literatura a crescut şi dezvoltat -hârtia- cea din care s-a născut librisul, sau codexul devenit apoi carte, iar la celalalt pol "omul cu carte", o consumă sau o scrie, după cum dictează chemarea irezistibilă a hârtiei tipărite mecanic ce devine în final o carte"...
"Cuvintele vorbite sau scrise au o forță colosală. Ele pot construi sau distruge lumi şi destine. Cuvântul scris este un instrument puternic care da viața sau uneori o stinge. Câteva rânduri scrise pot unii familii, popoare, continente sau din contra pot distruge cu eficiența unui cutremur. "

multumesc de apreciere. Aventura va urma...

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor