Cum o revistă despre cărţi a devenit un monument în sine

De câţiva ani cititorul iubitor de cultură deschide Revista virtuală bimensuală Alchemia, care şi-a propus să rescrie de la zero arta comunicării estetice în ciuda unui mediu erodat de o imensă mediocritate. Editorii şi-au propus din capul locului să producă o revistă "altfel" scrisă şi structurată în spiritul noii medii în care textul, imaginea şi animaţia se împletesc şi se completează reciproc.
Temele s-au schimbat de la un număr la altul, în dorinţa de a pune reflectorul pe subiectele care ne preocupă şi care cer a fi elucidate. Aşa se face că la sugestia Sashei Segal (tehnoredactoare şi co-fondatoare) am ales să ne ocupăm de însuşi miezul materialului tradiţional pe care literatura a crescut şi dezvoltat -hârtia- cea din care s-a născut librisul, sau codexul devenit apoi carte, iar la celalalt pol "omul cu carte", o consumă sau o scrie, după cum dictează chemarea irezistibilă a hârtiei tipărite mecanic ce devine în final o carte. Nu există subiect mai complex, mai fascinant, mai apropiat omului de când magia scrisului a apărut şi schimbat radical viaţa şi conştiinţa popoarelor alfabetizate. Progresul, ştiinţele, tot ce suntem şi vom fi pleacă şi evoluează de la combinaţia celor 26 de litere primordiale.
Aşa am gândit Alchemia "De Libris" (Numărul 2 - aprilie 2017) să fie un omagiu istoriei cărţilor şi a scrisului, a instrumentelor de scris cât şi a unor aspecte legate de lectură, aspect, prezentare şi viaţa cărţilor. O zicală mult circulată în limba ebraică emite că "viaţa şi moartea stau pe vârful limbii".
Cuvintele vorbite sau scrise au o forţă colosală. Ele pot construi sau distruge lumi şi destine. Cuvântul scris este un instrument puternic care da viaţă sau uneori o stinge. Câteva rânduri scrise pot unii familii, popoare, continente sau din contra pot distruge cu eficienţa unui cutremur.
La proiectul nostru, pe care îl voiam modest la început, s-au angajat mulţi scriitori entuziaşti care ne-au oferit din fructul condeiului lor. Veţi găsi în "De Libris" texte remarcabile despre descoperirea hârtiei, istoria uneltelor de scris, ce este manuscrisul, cum a catalizat tiparul modernizarea şi apariţia industriilor, care este viitorul cărţilor (Veronica Lerner) şi cât de importantă este coperta cărţii (Sash Segal), element crucial, care poate decide succesul şi destinul comercial al tipăriturii.
Cred că acest număr al Alchemiei depăşeşte prin conţinut şi prezentare tot ce s-a făcut pe net, în spaţiul de limba Română, în ultimii ani. Mi se pare că repetăm cutezanţa lui Galland care la 1704 traduce şi publică în limba franceză 1001 de Nopţi. El transformă un text complicat într-o încântare romantică pentru o Franţă raţională. Traducerile sunt şi ele pomenite în fiecare Alchemie, este o datorie culturală să cunoaştem gândirea şi lirica altor naţiuni. Avem aici la antipozi, pe Apollinaire şi pe chinezoaica Lynn Xu, pe evreul Ibn Gvirol care se simte în Evul Mediu neînţeles de contemporanii săi la fel cum se simţea Tristan Tzara în secolul XX, în anii în care s-a născut dadaismului. Letriştii sunt reprezentaţi de Liviu Cristescu, magia realului este pictată de fenomenalul Ylia Zomb, filosofia lui Lev Şestov este competent comentată de Maria Sava.
Otilia Rosetti ne incită la joc cu un concurs al naraţiei lungi între început şi punct. A citit cineva James Joyce-Ulysses? Avem acolo o frază finală rostită de Molly Bloom de 4391 de cuvinte. Sau Gabriel Garcia Marquez, care în povestea “Ultimul voiaj al navei fantomă.” descrie o scenă folosind 2156 cuvinte.
Nu pot să nu amintesc de excelenta biografie semnată de Sash Segal pentru Fritz Khan care inventează cartea infografică. Ilustraţiile conceptuale ale lui Kahn au reuşit să răstoarne pentru prima dată relaţia dintre text şi imagine. Până atunci aservită textului, ilustraţia a reuşit să ajungă dintr-o dată mai importantă decât acesta. Eliberată de explicaţii lungi şi separate, imaginea infografica conţinea în ea însăşi tot ce privitorul avea nevoie pentru a înţelege un nou concept. Datorită viziunii lui pacifiste şi umaniste, Fritz Kahn a fost expulzat din Germania în 1933. Cărţile lui au fost puse pe lista neagră şi în multe cazuri au fost confiscate şi arse. Fritz Kahn a emigrat în Palestina, apoi s-a mutat cu cea de-a două soţie în Franţa, la Neuilly-sur-Seine, lângă Paris. Când germanii au ocupat Franţa, Kahn a fugit la Bordeaux unde a fost apoi arestat şi închis. Mulţumită intervenţiilor prietenului său Albert Einstein şi unor organizaţii internaţionale, Kahn a reuşit să fugă în Portugalia în 1941, de unde a plecat ulterior în USA. Şi toate aceste poveşti şi articole ar fi rămas o colecţie de scrieri pe ecranele noastre suprasolicitate de fluxul neostoit al informaţiei care ne inundă percepţia, dacă nu ar fi încăput pe mâna talentatei Sash Segal co-autoarea şi tehnoredactoarea Alchemiilor, încă de la naşterea revistei. Ea adaugă grafică, sens, culoare şi armonie vizuală cum rar vom întâlni în alte reviste. Sash este modelul de intelectual bine ancorat în tehnologia modernă, cu o viziune alertă şi proaspătă care ne duce ca prin farmec în lumea designului inovator. Aşa se face că pornind de la provocarea iniţială, am ajuns la o revista monumentală care trebuie citită şi evidenţiată. Nu numai pentru conţinut şi grafică dar şi pentru fascinaţia carţilor pe care le iubim şi care nu încetează să ne aprindă imaginaţia şi visul.
AG 2017

Notă- link la revista :

http://en.calameo.com/read/001073787e06fb299d260

Vizualizări: 18

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Felicitări!

Calde felicitări!

..."am ales să ne ocupăm de însuşi miezul materialului tradiţional pe care literatura a crescut şi dezvoltat -hârtia- cea din care s-a născut librisul, sau codexul devenit apoi carte, iar la celalalt pol "omul cu carte", o consumă sau o scrie, după cum dictează chemarea irezistibilă a hârtiei tipărite mecanic ce devine în final o carte"...
"Cuvintele vorbite sau scrise au o forță colosală. Ele pot construi sau distruge lumi şi destine. Cuvântul scris este un instrument puternic care da viața sau uneori o stinge. Câteva rânduri scrise pot unii familii, popoare, continente sau din contra pot distruge cu eficiența unui cutremur. "

multumesc de apreciere. Aventura va urma...

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor