Declinul Elitelor

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor.
Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate.
Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.
În cartea "Elite şi Societate", Stelian Tănase scrie o istorie, în care acţiunile liderilor comunişti sunt un răspuns la vechea problemă a înapoierii României, care implica complexe raporturi între elita suzerană sovietică şi cea locală. Comunismul ne-a învăţat că ierarhiile vor fi dizolvate. Acest mit a succombat repede făcând loc la doua tabere opuse: cei care au puterea şi cei care i se supun necondiţionat. Aşa am devenit transparenţi, generaţia ţigărilor Kent, a statului la coadă, a traficului de mărfuri aduse pe sub mână din Europa. Cărţile interzise circulau prin subterane. Un coleg, doctor in fizică, a fost invitat la un congres la Moscova. Elita ştiinţifică sovietică era obsedată de venirea iernii şi de procurarea unui sac de cartofi. La celalt pol, capitalismul a stratificat masele în câteva categorii bine definite: muncitorii, clasa de mijloc, politicienii, afaceriştii. Primii sunt majoritatea care produce valoare, face armata, îşi creşte copiii, plăteşte taxe. Politicienii sunt o elită a combinaţiilor şi a oportunităţilor create de guverne care votează legi în favoarea unor afacerişti care sprijină din culise, pe cei de la putere.
Credinţa că elitele sunt ceva dezirabil, pozitiv, nobil..a fost fisurată de evoluţia capitalismului în secolul XX. După războiul al 2-lea mondial administraţiile statale, guvernele, organizaţiile diverse, se simţeau obligate să servească cetăţeanul sărăcit, decimat de tragedia trecută, lipsit de locuinţe, sănatate sau învăţământ.

Ele investeau în reconstrucţie, în infrastructuri şi în a produce joburi în Europa devastată de război. Elitele funcţionau filantropic, umanitar sau cultural, căutând să ostoiască sechelele anilor belici. Mulţi artişti refugiaţi peste ocean au revenit la vatră, s-au scris milioane de pagini şi s-au produs filme care încurajau clasa de mijloc la muncă, la refacere morală şi materială. Eroii erau proletari, activişti, vizionari. Două vectoare au manipulat Europa postbelică: Democraţia şi Capitalismul de consum.
Vestul s-a înhămat în refacerea economiei, în dezvoltare şi producţie industrială sporită. Artele au reînflorit. Cineva spunea studenţilor: "Domnilor.. avem nevoie de geniu şi de capodopere". Care nu au întârziat să vină în arte şi în reconstrucţia urbană. Economiile au înflorit producând mirajul bunăstării. Capitalismul a permis unor noi elite (sprijinite de politicieni) să se instaleze şi să capteze trepatat resursele, rezervele umane, transporturile şi mai târziu informatica. Presa care tradiţional avea rolul informării imparţiale a cititorului a fost cumpărată şi folosită în interesul politicienilor.
Elitele s-au redus la grupuri închise, tăcute, oportuniştii şi noi îmbogăţiţi au preluat controlul lucrurilor. Statul cândva empatic cu poporul, se dezice şi îi devine duşman nedeclarat. Cetăţeanul este acel factor statistic care plăteşte impozite, munceşte ore suplimentare pentru un salariu minim şi în caz de război este înrolat şi trimis pe front. Cetăţeanul va fi golit de rezerve, amendat, hărţuit, i se vor refuza drepturi esenţiale la un loc de muncă, educaţie, sănătate. Privatizare cu orice preţ a devenit lozinca anilor '90.
Pensie? Handicapare? Descurcă-te singur domnule. Locuinţe ? Israelul este campiona celor mai scumpe locuinţe din lume. Şi nu e vorba de vile luxoase pentru cele 27-30 de familii care posedă mai toate marile industrii sau afaceri ci de apartamente modeste pentru omul de rând care creşte 4-5 copii într-o locuinţa de 3 camere de 70 mp. Într-o aşezare periferică de unde nu poţi spera la evadare. Întâi plăteşti 25 de ani împrumutul pentru casă, apoi vom vedea. La 50 de ani, lucrătorul, intelectualul, funcţionarul este considerat uzat, în vârstă şi pus pe liber. Se va descurca el… Patronul îl va înlocui cu un tânăr pe care îl plăteşte cu salariul mimim şi îl poate concedia la primul semnal de criză. Elita intelectuală este ignorată şi dispare ca să facă loc unor grupe care ne inundă spaţiul vizual cu o cultură ieftină, zgomotoasă şi agresivă. Este cultura keilu, cultura falafel, a kitschului, a muzicii full volume, ale poluării vizuale şi sonore 24 de ore pe zi. Suntem prea mulţi, am devenit netoleranţi, producători de zgomot, de gunoi spiritual, de conflicte permanente pe şosele, pentru locul de parcare, pe plajă sau pe stradă. În schimb, şi cel mai grav, tolerăm corupţia, nepotismul, parazitismul.
Nevoia de frumos, de utopie, de visare a dispărut. Ni se vând produse banale şi un modus vivendi pe care nu-l digerăm, lipsit de vreun conţinut, filosofie sau viziune.
Deci Israelul şi-a suprimat treptat elitele. Ca să căpătăm un guvern care suprimă presa, pentru ai anula liberatatea de a critica. Presa liberă este azi ameninţată cu desfinţarea pe motive pe care cetăţeanul, exasperat, dezinformat, nu le înţelege. Noi nu sutem un popor revoluţionar. Noi nu ieşim în stradă chiar dacă avem 600.000 de copii flămânzi. Chiar dacă invalizii se sinucid din disperare şi ruşine. Dar nu numai dispariţia elitelor ne frământă.

Să ne uităm la Marea Moartă care scade sub ochii noştri, la Lacul Kineret la care cetăţeanul nu are acces fără să plătească cuiva, la şosele supra glomerate pe care se circulă cu viteza medie de 15 km/oră. Resursele naturale, gazul natural, chimicalele etc sunt concesionate unor oligarhi pentu zeci de ani şi zero beneficii populaţiei. Să intrăm în spitalele cu sute de paturi lipsă, în şcoli unde copiii se înghesuiesc 35-40 într-o clasă. Să parcurgem străzile fermecătoare ale cartierelor vechi din Jaffo-Tel Aviv, cu magazinele goale, turismul în declin, cine poate îndura privirea stinsă a unui vânzător de ziare? Ziare care dispar şi ele sub monopolul tipariturilor distribuite gratis de un nabab simpatizant al aripei de dreapta ?
Ca locuitor al unei mari metropole nu pot să nu constat degradarea vieţii, neglijenţa, murdăria şi indolenţa sistemelor locale, primăriile care cresc într-un nepotism monstruos, pe când oraşul este neglijat şi delăsat. În ce altă ţară cetăţenii îşi împart ilegal apartmentele în 2 şi 3 unităţi de locuit, transformând Israelul într-un uriaş Suweto pentru o populaţie care şi-a pierdut busola şi speranţele?
Avem nevoie de Capodopere? De Elite? Am pus întrebarea frizerului meu în timp ce aşteptam rândul la tuns. S-a oprit din muncă şi după o pauză de gândire mi-a răspuns: am nevoie de o vacanţă domnule, de 20 de ani n-am plecat nicaeri. De când am deschis frizeria asta.

Adrian G 2017

.

Vizualizări: 22

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în ARTICOLE, 16 Aprilie 2017
Felicitări!

Ooo... Impresionant! O viziune amplă, trează, revelatoare, o descriere la obiect, curajoasă și atât de necesară, a realităților! Mii de felicitări și aprecieri!

"Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereții mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de științe, de filosofie, de expediții, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor."

Promovez mesajul acestui articol ce ilustreaza cruda realitate a fiintarii noastre!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor