Declinul Elitelor

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor.
Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate.
Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.
În cartea "Elite şi Societate", Stelian Tănase scrie o istorie, în care acţiunile liderilor comunişti sunt un răspuns la vechea problemă a înapoierii României, care implica complexe raporturi între elita suzerană sovietică şi cea locală. Comunismul ne-a învăţat că ierarhiile vor fi dizolvate. Acest mit a succombat repede făcând loc la doua tabere opuse: cei care au puterea şi cei care i se supun necondiţionat. Aşa am devenit transparenţi, generaţia ţigărilor Kent, a statului la coadă, a traficului de mărfuri aduse pe sub mână din Europa. Cărţile interzise circulau prin subterane. Un coleg, doctor in fizică, a fost invitat la un congres la Moscova. Elita ştiinţifică sovietică era obsedată de venirea iernii şi de procurarea unui sac de cartofi. La celalt pol, capitalismul a stratificat masele în câteva categorii bine definite: muncitorii, clasa de mijloc, politicienii, afaceriştii. Primii sunt majoritatea care produce valoare, face armata, îşi creşte copiii, plăteşte taxe. Politicienii sunt o elită a combinaţiilor şi a oportunităţilor create de guverne care votează legi în favoarea unor afacerişti care sprijină din culise, pe cei de la putere.
Credinţa că elitele sunt ceva dezirabil, pozitiv, nobil..a fost fisurată de evoluţia capitalismului în secolul XX. După războiul al 2-lea mondial administraţiile statale, guvernele, organizaţiile diverse, se simţeau obligate să servească cetăţeanul sărăcit, decimat de tragedia trecută, lipsit de locuinţe, sănatate sau învăţământ.

Ele investeau în reconstrucţie, în infrastructuri şi în a produce joburi în Europa devastată de război. Elitele funcţionau filantropic, umanitar sau cultural, căutând să ostoiască sechelele anilor belici. Mulţi artişti refugiaţi peste ocean au revenit la vatră, s-au scris milioane de pagini şi s-au produs filme care încurajau clasa de mijloc la muncă, la refacere morală şi materială. Eroii erau proletari, activişti, vizionari. Două vectoare au manipulat Europa postbelică: Democraţia şi Capitalismul de consum.
Vestul s-a înhămat în refacerea economiei, în dezvoltare şi producţie industrială sporită. Artele au reînflorit. Cineva spunea studenţilor: "Domnilor.. avem nevoie de geniu şi de capodopere". Care nu au întârziat să vină în arte şi în reconstrucţia urbană. Economiile au înflorit producând mirajul bunăstării. Capitalismul a permis unor noi elite (sprijinite de politicieni) să se instaleze şi să capteze trepatat resursele, rezervele umane, transporturile şi mai târziu informatica. Presa care tradiţional avea rolul informării imparţiale a cititorului a fost cumpărată şi folosită în interesul politicienilor.
Elitele s-au redus la grupuri închise, tăcute, oportuniştii şi noi îmbogăţiţi au preluat controlul lucrurilor. Statul cândva empatic cu poporul, se dezice şi îi devine duşman nedeclarat. Cetăţeanul este acel factor statistic care plăteşte impozite, munceşte ore suplimentare pentru un salariu minim şi în caz de război este înrolat şi trimis pe front. Cetăţeanul va fi golit de rezerve, amendat, hărţuit, i se vor refuza drepturi esenţiale la un loc de muncă, educaţie, sănătate. Privatizare cu orice preţ a devenit lozinca anilor '90.
Pensie? Handicapare? Descurcă-te singur domnule. Locuinţe ? Israelul este campiona celor mai scumpe locuinţe din lume. Şi nu e vorba de vile luxoase pentru cele 27-30 de familii care posedă mai toate marile industrii sau afaceri ci de apartamente modeste pentru omul de rând care creşte 4-5 copii într-o locuinţa de 3 camere de 70 mp. Într-o aşezare periferică de unde nu poţi spera la evadare. Întâi plăteşti 25 de ani împrumutul pentru casă, apoi vom vedea. La 50 de ani, lucrătorul, intelectualul, funcţionarul este considerat uzat, în vârstă şi pus pe liber. Se va descurca el… Patronul îl va înlocui cu un tânăr pe care îl plăteşte cu salariul mimim şi îl poate concedia la primul semnal de criză. Elita intelectuală este ignorată şi dispare ca să facă loc unor grupe care ne inundă spaţiul vizual cu o cultură ieftină, zgomotoasă şi agresivă. Este cultura keilu, cultura falafel, a kitschului, a muzicii full volume, ale poluării vizuale şi sonore 24 de ore pe zi. Suntem prea mulţi, am devenit netoleranţi, producători de zgomot, de gunoi spiritual, de conflicte permanente pe şosele, pentru locul de parcare, pe plajă sau pe stradă. În schimb, şi cel mai grav, tolerăm corupţia, nepotismul, parazitismul.
Nevoia de frumos, de utopie, de visare a dispărut. Ni se vând produse banale şi un modus vivendi pe care nu-l digerăm, lipsit de vreun conţinut, filosofie sau viziune.
Deci Israelul şi-a suprimat treptat elitele. Ca să căpătăm un guvern care suprimă presa, pentru ai anula liberatatea de a critica. Presa liberă este azi ameninţată cu desfinţarea pe motive pe care cetăţeanul, exasperat, dezinformat, nu le înţelege. Noi nu sutem un popor revoluţionar. Noi nu ieşim în stradă chiar dacă avem 600.000 de copii flămânzi. Chiar dacă invalizii se sinucid din disperare şi ruşine. Dar nu numai dispariţia elitelor ne frământă.

Să ne uităm la Marea Moartă care scade sub ochii noştri, la Lacul Kineret la care cetăţeanul nu are acces fără să plătească cuiva, la şosele supra glomerate pe care se circulă cu viteza medie de 15 km/oră. Resursele naturale, gazul natural, chimicalele etc sunt concesionate unor oligarhi pentu zeci de ani şi zero beneficii populaţiei. Să intrăm în spitalele cu sute de paturi lipsă, în şcoli unde copiii se înghesuiesc 35-40 într-o clasă. Să parcurgem străzile fermecătoare ale cartierelor vechi din Jaffo-Tel Aviv, cu magazinele goale, turismul în declin, cine poate îndura privirea stinsă a unui vânzător de ziare? Ziare care dispar şi ele sub monopolul tipariturilor distribuite gratis de un nabab simpatizant al aripei de dreapta ?
Ca locuitor al unei mari metropole nu pot să nu constat degradarea vieţii, neglijenţa, murdăria şi indolenţa sistemelor locale, primăriile care cresc într-un nepotism monstruos, pe când oraşul este neglijat şi delăsat. În ce altă ţară cetăţenii îşi împart ilegal apartmentele în 2 şi 3 unităţi de locuit, transformând Israelul într-un uriaş Suweto pentru o populaţie care şi-a pierdut busola şi speranţele?
Avem nevoie de Capodopere? De Elite? Am pus întrebarea frizerului meu în timp ce aşteptam rândul la tuns. S-a oprit din muncă şi după o pauză de gândire mi-a răspuns: am nevoie de o vacanţă domnule, de 20 de ani n-am plecat nicaeri. De când am deschis frizeria asta.

Adrian G 2017

.

Vizualizări: 24

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în ARTICOLE, 16 Aprilie 2017
Felicitări!

Ooo... Impresionant! O viziune amplă, trează, revelatoare, o descriere la obiect, curajoasă și atât de necesară, a realităților! Mii de felicitări și aprecieri!

"Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereții mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de științe, de filosofie, de expediții, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor."

Promovez mesajul acestui articol ce ilustreaza cruda realitate a fiintarii noastre!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Salutare, Caragiale!

Publicat de ileana popescu bâldea în Noiembrie 20, 2017 Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne obscene și invitându-ne în gura mare să batem vântul în rafale pe toate străzile), la televizor, pe internet, pe masă și într-o sticlă, la brațul celor care solidarizează cu esteticul sau discută despre gânduri, prin cuvintele unor analiști, zâmbetul parfumat al dictatorilor de toate etapele și apartenențele, chiar și în jocul stupid al unor copii care alergau pe alei și-și ziceau că sunt într-un război portocaliu cu dungi verzi(ce-o fi însemnând asta, în mentalul lor?)

continuare.http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/salutare-caragiale

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor