Declinul Elitelor

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor.
Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate.
Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.
În cartea "Elite şi Societate", Stelian Tănase scrie o istorie, în care acţiunile liderilor comunişti sunt un răspuns la vechea problemă a înapoierii României, care implica complexe raporturi între elita suzerană sovietică şi cea locală. Comunismul ne-a învăţat că ierarhiile vor fi dizolvate. Acest mit a succombat repede făcând loc la doua tabere opuse: cei care au puterea şi cei care i se supun necondiţionat. Aşa am devenit transparenţi, generaţia ţigărilor Kent, a statului la coadă, a traficului de mărfuri aduse pe sub mână din Europa. Cărţile interzise circulau prin subterane. Un coleg, doctor in fizică, a fost invitat la un congres la Moscova. Elita ştiinţifică sovietică era obsedată de venirea iernii şi de procurarea unui sac de cartofi. La celalt pol, capitalismul a stratificat masele în câteva categorii bine definite: muncitorii, clasa de mijloc, politicienii, afaceriştii. Primii sunt majoritatea care produce valoare, face armata, îşi creşte copiii, plăteşte taxe. Politicienii sunt o elită a combinaţiilor şi a oportunităţilor create de guverne care votează legi în favoarea unor afacerişti care sprijină din culise, pe cei de la putere.
Credinţa că elitele sunt ceva dezirabil, pozitiv, nobil..a fost fisurată de evoluţia capitalismului în secolul XX. După războiul al 2-lea mondial administraţiile statale, guvernele, organizaţiile diverse, se simţeau obligate să servească cetăţeanul sărăcit, decimat de tragedia trecută, lipsit de locuinţe, sănatate sau învăţământ.

Ele investeau în reconstrucţie, în infrastructuri şi în a produce joburi în Europa devastată de război. Elitele funcţionau filantropic, umanitar sau cultural, căutând să ostoiască sechelele anilor belici. Mulţi artişti refugiaţi peste ocean au revenit la vatră, s-au scris milioane de pagini şi s-au produs filme care încurajau clasa de mijloc la muncă, la refacere morală şi materială. Eroii erau proletari, activişti, vizionari. Două vectoare au manipulat Europa postbelică: Democraţia şi Capitalismul de consum.
Vestul s-a înhămat în refacerea economiei, în dezvoltare şi producţie industrială sporită. Artele au reînflorit. Cineva spunea studenţilor: "Domnilor.. avem nevoie de geniu şi de capodopere". Care nu au întârziat să vină în arte şi în reconstrucţia urbană. Economiile au înflorit producând mirajul bunăstării. Capitalismul a permis unor noi elite (sprijinite de politicieni) să se instaleze şi să capteze trepatat resursele, rezervele umane, transporturile şi mai târziu informatica. Presa care tradiţional avea rolul informării imparţiale a cititorului a fost cumpărată şi folosită în interesul politicienilor.
Elitele s-au redus la grupuri închise, tăcute, oportuniştii şi noi îmbogăţiţi au preluat controlul lucrurilor. Statul cândva empatic cu poporul, se dezice şi îi devine duşman nedeclarat. Cetăţeanul este acel factor statistic care plăteşte impozite, munceşte ore suplimentare pentru un salariu minim şi în caz de război este înrolat şi trimis pe front. Cetăţeanul va fi golit de rezerve, amendat, hărţuit, i se vor refuza drepturi esenţiale la un loc de muncă, educaţie, sănătate. Privatizare cu orice preţ a devenit lozinca anilor '90.
Pensie? Handicapare? Descurcă-te singur domnule. Locuinţe ? Israelul este campiona celor mai scumpe locuinţe din lume. Şi nu e vorba de vile luxoase pentru cele 27-30 de familii care posedă mai toate marile industrii sau afaceri ci de apartamente modeste pentru omul de rând care creşte 4-5 copii într-o locuinţa de 3 camere de 70 mp. Într-o aşezare periferică de unde nu poţi spera la evadare. Întâi plăteşti 25 de ani împrumutul pentru casă, apoi vom vedea. La 50 de ani, lucrătorul, intelectualul, funcţionarul este considerat uzat, în vârstă şi pus pe liber. Se va descurca el… Patronul îl va înlocui cu un tânăr pe care îl plăteşte cu salariul mimim şi îl poate concedia la primul semnal de criză. Elita intelectuală este ignorată şi dispare ca să facă loc unor grupe care ne inundă spaţiul vizual cu o cultură ieftină, zgomotoasă şi agresivă. Este cultura keilu, cultura falafel, a kitschului, a muzicii full volume, ale poluării vizuale şi sonore 24 de ore pe zi. Suntem prea mulţi, am devenit netoleranţi, producători de zgomot, de gunoi spiritual, de conflicte permanente pe şosele, pentru locul de parcare, pe plajă sau pe stradă. În schimb, şi cel mai grav, tolerăm corupţia, nepotismul, parazitismul.
Nevoia de frumos, de utopie, de visare a dispărut. Ni se vând produse banale şi un modus vivendi pe care nu-l digerăm, lipsit de vreun conţinut, filosofie sau viziune.
Deci Israelul şi-a suprimat treptat elitele. Ca să căpătăm un guvern care suprimă presa, pentru ai anula liberatatea de a critica. Presa liberă este azi ameninţată cu desfinţarea pe motive pe care cetăţeanul, exasperat, dezinformat, nu le înţelege. Noi nu sutem un popor revoluţionar. Noi nu ieşim în stradă chiar dacă avem 600.000 de copii flămânzi. Chiar dacă invalizii se sinucid din disperare şi ruşine. Dar nu numai dispariţia elitelor ne frământă.

Să ne uităm la Marea Moartă care scade sub ochii noştri, la Lacul Kineret la care cetăţeanul nu are acces fără să plătească cuiva, la şosele supra glomerate pe care se circulă cu viteza medie de 15 km/oră. Resursele naturale, gazul natural, chimicalele etc sunt concesionate unor oligarhi pentu zeci de ani şi zero beneficii populaţiei. Să intrăm în spitalele cu sute de paturi lipsă, în şcoli unde copiii se înghesuiesc 35-40 într-o clasă. Să parcurgem străzile fermecătoare ale cartierelor vechi din Jaffo-Tel Aviv, cu magazinele goale, turismul în declin, cine poate îndura privirea stinsă a unui vânzător de ziare? Ziare care dispar şi ele sub monopolul tipariturilor distribuite gratis de un nabab simpatizant al aripei de dreapta ?
Ca locuitor al unei mari metropole nu pot să nu constat degradarea vieţii, neglijenţa, murdăria şi indolenţa sistemelor locale, primăriile care cresc într-un nepotism monstruos, pe când oraşul este neglijat şi delăsat. În ce altă ţară cetăţenii îşi împart ilegal apartmentele în 2 şi 3 unităţi de locuit, transformând Israelul într-un uriaş Suweto pentru o populaţie care şi-a pierdut busola şi speranţele?
Avem nevoie de Capodopere? De Elite? Am pus întrebarea frizerului meu în timp ce aşteptam rândul la tuns. S-a oprit din muncă şi după o pauză de gândire mi-a răspuns: am nevoie de o vacanţă domnule, de 20 de ani n-am plecat nicaeri. De când am deschis frizeria asta.

Adrian G 2017

.

Vizualizări: 21

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în ARTICOLE, 16 Aprilie 2017
Felicitări!

Ooo... Impresionant! O viziune amplă, trează, revelatoare, o descriere la obiect, curajoasă și atât de necesară, a realităților! Mii de felicitări și aprecieri!

"Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereții mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de științe, de filosofie, de expediții, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor."

Promovez mesajul acestui articol ce ilustreaza cruda realitate a fiintarii noastre!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor