Declinul Elitelor

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor.
Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate.
Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.
În cartea "Elite şi Societate", Stelian Tănase scrie o istorie, în care acţiunile liderilor comunişti sunt un răspuns la vechea problemă a înapoierii României, care implica complexe raporturi între elita suzerană sovietică şi cea locală. Comunismul ne-a învăţat că ierarhiile vor fi dizolvate. Acest mit a succombat repede făcând loc la doua tabere opuse: cei care au puterea şi cei care i se supun necondiţionat. Aşa am devenit transparenţi, generaţia ţigărilor Kent, a statului la coadă, a traficului de mărfuri aduse pe sub mână din Europa. Cărţile interzise circulau prin subterane. Un coleg, doctor in fizică, a fost invitat la un congres la Moscova. Elita ştiinţifică sovietică era obsedată de venirea iernii şi de procurarea unui sac de cartofi. La celalt pol, capitalismul a stratificat masele în câteva categorii bine definite: muncitorii, clasa de mijloc, politicienii, afaceriştii. Primii sunt majoritatea care produce valoare, face armata, îşi creşte copiii, plăteşte taxe. Politicienii sunt o elită a combinaţiilor şi a oportunităţilor create de guverne care votează legi în favoarea unor afacerişti care sprijină din culise, pe cei de la putere.
Credinţa că elitele sunt ceva dezirabil, pozitiv, nobil..a fost fisurată de evoluţia capitalismului în secolul XX. După războiul al 2-lea mondial administraţiile statale, guvernele, organizaţiile diverse, se simţeau obligate să servească cetăţeanul sărăcit, decimat de tragedia trecută, lipsit de locuinţe, sănatate sau învăţământ.

Ele investeau în reconstrucţie, în infrastructuri şi în a produce joburi în Europa devastată de război. Elitele funcţionau filantropic, umanitar sau cultural, căutând să ostoiască sechelele anilor belici. Mulţi artişti refugiaţi peste ocean au revenit la vatră, s-au scris milioane de pagini şi s-au produs filme care încurajau clasa de mijloc la muncă, la refacere morală şi materială. Eroii erau proletari, activişti, vizionari. Două vectoare au manipulat Europa postbelică: Democraţia şi Capitalismul de consum.
Vestul s-a înhămat în refacerea economiei, în dezvoltare şi producţie industrială sporită. Artele au reînflorit. Cineva spunea studenţilor: "Domnilor.. avem nevoie de geniu şi de capodopere". Care nu au întârziat să vină în arte şi în reconstrucţia urbană. Economiile au înflorit producând mirajul bunăstării. Capitalismul a permis unor noi elite (sprijinite de politicieni) să se instaleze şi să capteze trepatat resursele, rezervele umane, transporturile şi mai târziu informatica. Presa care tradiţional avea rolul informării imparţiale a cititorului a fost cumpărată şi folosită în interesul politicienilor.
Elitele s-au redus la grupuri închise, tăcute, oportuniştii şi noi îmbogăţiţi au preluat controlul lucrurilor. Statul cândva empatic cu poporul, se dezice şi îi devine duşman nedeclarat. Cetăţeanul este acel factor statistic care plăteşte impozite, munceşte ore suplimentare pentru un salariu minim şi în caz de război este înrolat şi trimis pe front. Cetăţeanul va fi golit de rezerve, amendat, hărţuit, i se vor refuza drepturi esenţiale la un loc de muncă, educaţie, sănătate. Privatizare cu orice preţ a devenit lozinca anilor '90.
Pensie? Handicapare? Descurcă-te singur domnule. Locuinţe ? Israelul este campiona celor mai scumpe locuinţe din lume. Şi nu e vorba de vile luxoase pentru cele 27-30 de familii care posedă mai toate marile industrii sau afaceri ci de apartamente modeste pentru omul de rând care creşte 4-5 copii într-o locuinţa de 3 camere de 70 mp. Într-o aşezare periferică de unde nu poţi spera la evadare. Întâi plăteşti 25 de ani împrumutul pentru casă, apoi vom vedea. La 50 de ani, lucrătorul, intelectualul, funcţionarul este considerat uzat, în vârstă şi pus pe liber. Se va descurca el… Patronul îl va înlocui cu un tânăr pe care îl plăteşte cu salariul mimim şi îl poate concedia la primul semnal de criză. Elita intelectuală este ignorată şi dispare ca să facă loc unor grupe care ne inundă spaţiul vizual cu o cultură ieftină, zgomotoasă şi agresivă. Este cultura keilu, cultura falafel, a kitschului, a muzicii full volume, ale poluării vizuale şi sonore 24 de ore pe zi. Suntem prea mulţi, am devenit netoleranţi, producători de zgomot, de gunoi spiritual, de conflicte permanente pe şosele, pentru locul de parcare, pe plajă sau pe stradă. În schimb, şi cel mai grav, tolerăm corupţia, nepotismul, parazitismul.
Nevoia de frumos, de utopie, de visare a dispărut. Ni se vând produse banale şi un modus vivendi pe care nu-l digerăm, lipsit de vreun conţinut, filosofie sau viziune.
Deci Israelul şi-a suprimat treptat elitele. Ca să căpătăm un guvern care suprimă presa, pentru ai anula liberatatea de a critica. Presa liberă este azi ameninţată cu desfinţarea pe motive pe care cetăţeanul, exasperat, dezinformat, nu le înţelege. Noi nu sutem un popor revoluţionar. Noi nu ieşim în stradă chiar dacă avem 600.000 de copii flămânzi. Chiar dacă invalizii se sinucid din disperare şi ruşine. Dar nu numai dispariţia elitelor ne frământă.

Să ne uităm la Marea Moartă care scade sub ochii noştri, la Lacul Kineret la care cetăţeanul nu are acces fără să plătească cuiva, la şosele supra glomerate pe care se circulă cu viteza medie de 15 km/oră. Resursele naturale, gazul natural, chimicalele etc sunt concesionate unor oligarhi pentu zeci de ani şi zero beneficii populaţiei. Să intrăm în spitalele cu sute de paturi lipsă, în şcoli unde copiii se înghesuiesc 35-40 într-o clasă. Să parcurgem străzile fermecătoare ale cartierelor vechi din Jaffo-Tel Aviv, cu magazinele goale, turismul în declin, cine poate îndura privirea stinsă a unui vânzător de ziare? Ziare care dispar şi ele sub monopolul tipariturilor distribuite gratis de un nabab simpatizant al aripei de dreapta ?
Ca locuitor al unei mari metropole nu pot să nu constat degradarea vieţii, neglijenţa, murdăria şi indolenţa sistemelor locale, primăriile care cresc într-un nepotism monstruos, pe când oraşul este neglijat şi delăsat. În ce altă ţară cetăţenii îşi împart ilegal apartmentele în 2 şi 3 unităţi de locuit, transformând Israelul într-un uriaş Suweto pentru o populaţie care şi-a pierdut busola şi speranţele?
Avem nevoie de Capodopere? De Elite? Am pus întrebarea frizerului meu în timp ce aşteptam rândul la tuns. S-a oprit din muncă şi după o pauză de gândire mi-a răspuns: am nevoie de o vacanţă domnule, de 20 de ani n-am plecat nicaeri. De când am deschis frizeria asta.

Adrian G 2017

.

Vizualizări: 14

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în ARTICOLE, 16 Aprilie 2017
Felicitări!

Ooo... Impresionant! O viziune amplă, trează, revelatoare, o descriere la obiect, curajoasă și atât de necesară, a realităților! Mii de felicitări și aprecieri!

"Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereții mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de științe, de filosofie, de expediții, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor."

Promovez mesajul acestui articol ce ilustreaza cruda realitate a fiintarii noastre!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor