Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale?
Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc.
În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ.
În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina.

Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

"Fugi", îţi zic, căci a mea minte
Prevesteşte numai rău ;
"Nu te du", şopteşte-n taină
Sufletul si dorul meu. (Fugi)

El a răspuns la sentimentele dumneavoastră?

Deşteaptă-te, iubita mea,
Căci zorile-s acum pe cer
Şi eu `n genunchi naintea ta
O sărutare voi să-ţi cer … (Aubade)

Cum i-aţi replicat?
Au fost multe clipe fericite
Când înflorite lăcrimioare
Cu drag îmi trimeteai tu mie,
Şi când era în orice floare
Un semn de-amor, de bucurie. (Sunt lăcrămioarele-nflorite…)

După ce v-a cunoscut v-a dedicat multe din scrierile sale: „viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru toți cunoscuții mei, nu are nici un înțeles fără tine”, sau până să vă întâlnească „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc” precum şi poezii care dovedesc zbuciumul din sufletul său: Iubind în taină, Eu număr, ah!, plângând, În liră-mi geme și suspin-un cânt, Ce șoptești atât de tainic, Zadarnic șterge vremea, Venin și farmec, Gelozie și multe altele.
I-aţi răspuns tot în versuri?

Să pot întinde mâna s-o pun pe fruntea ta
Încetul la o parte şuvitele le-aş da,
Senină sa rămâie, curată ca un crin,
Icoana de iubire la care să mă-nchin.

Dar tu ca un luceafăr departe strălucesti,
Abia câte o clipă în cale-mi te iveşti,
Apoi dispari; şi-n urmă rămâi în gândul meu
Vedenie iubită la care mă-nchin eu. (Să pot întinde mâna…)

Au fost şi perioade când relaţiile s-au mai răcit?

Am plecat făr’ de căinţă
Şi m-am dus fără de dor,
Ca să uit a ta fiinţă,
Ca sa uit al tău amor. (Am plecat…)

De a mea jale nimănui
Pe unde-i trece să nu spui. (Ah! Du-te…)

Dar fericită de eram
Să fiu în astă lume,
Pe tine nu te cunoşteam
Nici îţi ştiam de nume. (Şi dacă-un dor…)

Cum aţi reacţionat când v-a scris că renunţă la această relaţie fiind obosit şi bolnav?

Însă tu treci cum trece-o rază
Din soare, pe un biet pribeag,
Ce-i pasă ei că-l luminează…
Ce-ţi pasă ţie că-mi esti drag! (Ca astăzi…)

Destul c-o clipă l-am iubit,
Şi-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi şi amorul. (Cel din urmă vis)

După renunţări şi apoi împăcări (când în scrisori îl apelaţi cu “domnule Eminescu”) la scrisoarea lui că a revenit la sentimente mai bune, dacă nu sunt indiscret, ce i-aţi scris?

Eminescu al meu, singurul şi unicul obiect al dragostei mele, singurul şi unicul motiv al durerii şi fericirii mele iată că pot în sfârşit să-ţi scriu o dată cu pornire duioasă şi iubire.
Binecuvântez fatalitatea care, după ce m-a făcut să vărs lacrimi amare, mă lasă acum să nu mai îmi stăpânesc lacrimile de fericire, cari sunt cu mult mai rebele decât cele din alte dăţi.
Să-ţi mai spun iarăşi că îmi eşti drag şi în ce măsură umpli golul acestei vieţi neînţelese şi cum aduci tu pace în sufletul meu, care poate nu-i decât un abis dintre cele mai nepătrunse şi în care icoana ta fermecătoare s-a gravat pe veci!

Regretaţi că l-aţi iubit?

În cenuşă stă ascunsă
Foarte-adese o scânteie
Şi-o iubire nepătrunsă
Într-un suflet de femeie.

Şi de patimă e arsă
Inima ce ţi-am dat ţie,
Dar iubirea-n ea neştearsă
A rămas pentru vecie. (În cenuşă)

Aţi compus multe poezii foarte frumoase dar niciun rondel, forma fixă care mie îmi place mult. Ca o ultimă rugăminte, şi cu aceasta mulţumesc pentru interviu, puteţi să transformaţi câteva din ele în rondeluri?

Cu plăcere:

Din pulberea iubirii...

Din pulberea iubirii mele
O mică floare-a răsărit
Şi vijelii cumplit de grele
Pe biata floare n-au ferit.

Iar ea e mândră-n toate cele
Pare c-abia a înflorit...
Din pulberea iubirii mele
O mică floare-a răsărit

Ca luna nouă printre stele,
Ca soarele la asfinţit,
Regretul rupt în bucăţele
E veşnic nou şi nesfârşit,

În pulberea iubirii mele.

La un portret

Mă pierd privind a ta figură
Şi fermecată sunt mereu,
Iar după anii ce trecură,
Revine-n suflet dorul meu.

Iubirea mea rămâne pură
Ajunsă azi la apogeu
Mă pierd privind a ta figură
Şi fermecată sunt mereu.

Şi c-un amor peste măsură
Dezmierd un chip de semizeu
Şi uit c-a fost între noi ură,
Şi uit de câte sufăr eu.

Mă pierd privind a ta figură.

Nu plânge

Nu plânge c-o să se termine
Nu plânge că te-am ispitit,
Sosit-a ceasul ce devine
Al despărţirii ceas sortit.

Se rupe-un lanţ ce nu mai ţine
Când soarta parcă s-a grăbit.
Nu plânge c-o să se termine
Nu plânge că m-ai ispitit.

Rămâi tu, dar rămâi cu bine,
Rămâi cu suflet liniştit…
Un dor se duce şi-altul vine
Şi vei uita că te-am iubit.

Nu plânge c-o să se termine.

Şi cum s-a stins...

Şi cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ţi pare că e o poveste
Ce alţii ţi-ar fi povestit.

Chiar de-ai avut plăceri celeste
Nu-i veşnic tot ce ai simţit,
Şi cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemarginit.

Iar dorul dacă joacă feste
Se stinge de este rănit.
După ce moartea-o să-l deteste
Eşti pulbere în infinit.

Şi cum s-a stins fără de veste…

Lui X

Tu doreşti a mea iubire… prin iubire pân` la tine
Să ajung şi a mea soartă azi de soarta ta s-o leg?
Cum să fac! Când eu micimea îmi cunosc atât de bine,
Când măreaţa ta fiinţă poate nici n-o înţeleg.

Geniul tău, planează-n lume! Suntem doar două destine
Şi numai din depărtare calea mea să o aleg,
Tu doreşti a mea iubire… prin iubire pân` la tine
Să ajung şi a mea soartă azi de soarta ta s-o leg?

Vârful nalt al piramidei ochiul meu abia-l reţine
Lâng-acest colos de piatră taina cum să o dezleg?
Astfel tu a cărui minte cu sclipiri diamantine,
Geniul tău şi peste veacuri, veşnic va rămâne-ntreg.

Tu doreşti a mea iubire… Cum s-ajung până la tine?

Încă o dată mulţumesc şi ca un omagiu adus poetei preferate a lui Eminescu (şi a mea) am transformat şi eu puţin câteva versuri ale dumneavoastră, apărând un acrostih:

Albăstrelele

Mii de fluturi pe câmpie s-au lăsat din al lor zbor.
Iară prin frunzişul verde se aud frumoase cânturi
Candizi fluturaşi ascultă, legănaţi de blonde vânturi
Lângă flori, o zi de vară o petrec în desfătări,
E o dragoste de-o clipă şi şi-o spun prin sărutări.

Mulţumesc!

Vizualizări: 57

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în ARTICOLE, 16 Aprilie 2017
Felicitări!

Mulţumesc, doamna Ileana.

Felicitări, domnule Bidulescu!

Vă mulţumesc, d-le Florin.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.
Perioada liceului a fost cea mai fructuasă pe tărâm literar, am scris două volume de versuri și o nuvelă, nepublicate, dar care au fost citite în anumite cercuri literare și nu numai.
O dată cu înscrierea la Facultate am abandonat activitatea literară, scriind doar ocazional. În 2011, am început să postez pe siteuri literare și să colaborez cu publicația băcăuană „7 zile din 7” și cu cotidianul băimărean „Graiul Maramureșului”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Cuvinte pentru mâine – gânduri de la Salonul Literar „Astralis” Publicat de ileana popescu bâldea în Februarie 2, 2018

M-am obișnuit să scriu despre evenimentele literare la care merg. Nu știu de ce o fac. Poate pentru că încă mai cred în cutiile cu amintiri sau pentru că, eliberată cumva de tumultul unei întâmplări anume, pot să las loc neștiutului de mâine. Atâtea lucruri se pierd printre degete, în sezonul acesta și un pic… care se cheamă viață, încât e bine să le însemnăm și pe timpul de lângă noi – timpul acesta subțire ca un pergament fin. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cuvinte-pentru-maine-ganduri-de-la-salonul-literar-astralis

EMINESCU ȘI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ Publicat de ION IONESCU-BUCOVU Eminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în limba latină. 

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/eminescu-i-limba-rom-n-literar

Caligrafii

"Chipul cuvintelor" – Theodor Răpan. Impresii la început de drum… Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 27, 2018

Sunt zile în care vrei să fugi în ieri. Nu pentru că nu-ți plac. Doar pentru că te simți mai bine - mergând cu fața privind peste umăr… … Octombrie, frunze galbene, aglomerație. Am găsit ușor loc de parcare, ceea ce m-a uluit. Și, chiar dacă am ajuns mai devreme, după ce am cumpărat cartea, am urcat treptele spre sala unde avea să se desfășoare lansarea. Era pentru prima dată când participam la un eveniment cultural, acolo. Spre surprinderea mea, nu eram prima. Sala opulentă, dar îmblânzită de privirea participanților, a devenit prietenoasă când i-am descoperit stucaturile și lumina care iriza de peste tot. M-am așezat pe mijloc, între arcade, și am făcut câteva fotografii. Apoi, am strâns pleoapele, sărind dintr-un timp în altul. M-am descoperit în haine de epocă, privind, printr-un binoclu, un papion deranjat. http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/chipul-cuvintelor-theodor-rapan-impresii-la-inceput-de-drum?xg_source=activity

Impresii de la lansarea volumului „BOGAȚII NU VISEAZĂ NICIODATĂ SCOICI”– Luminița Zaharia. Sau… clipa asta numită viață.

Viața noastră este compusă din zile care se imprimă în mental ca amintiri. Unele, frumoase, altele frumoase și triste, iar altele… pe care vrei să le uiți și nu poți. Rar, câte puțin din fiecare și, des, ca cea de astăzi. Mâine, când voi privi peste umăr, dar umărul acela aplecat spre mine, știu sigur că voi spune… ieri a fost ALTFEL. Un amestec de bucurie, lumină, duioșie, speranță, împlinire și toamnă. Sala de la Casa de cultură Schiller s-a umplut repede. De-acum îi cunoșteam pe aproape toți cei prezenți, dăltuitori în cuvânt. Și pereții, și oglinzile și pianul… Mi-am căutat ochii prin colțuri. Amprenta lor pe varul gălbui. Pipăit de atâtea ori cu ocazia altor evenimente. Dar, nu i-am găsit. Cine știe? – mi-am zis, căutând chipul Luminiței. Cald, emoționat, aplecat spre fiecare. I-am examinat, pe rând, pe furiș, cumva, pe toți cei din jur. Să mă ierte, dacă m-au surprins! continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/impresii-de-la-lansarea-volumului-bogatii-nu-viseaza-niciodata-sc

Stre-suri...

Strecor ceva... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în August 10, 2018 la 9:39am în Stre-suri...Înapoi la Stre-suri... Discuţii Da, trezirea exact alături de proaspăta dimineață, în miros de fum din grădini învecinate... Zgomotele trezesc brusc, mirosurile se insinuează în vis și sperie... Nu este permisă aprinderea focurilor în curți, decât pentru barbecue. Dar, vecinii care au proprietăți campaniarde, relativ vechi, trăiesc, în continuare, ca la țară. Deunăzi, cei din față au iscat un fum gros, pe care vântul îl proiecta drept în ferestrele noastre. Am tot făcut gesturi largi, cu brațele, sperând să mă vadă pricinuitorii, dar... în zadar. Drept compensație, în seara aceleiași zile, am învârtit - cu năduf - trei știuleți din lanul lor, că-mi erau prea la-ndemână, i-am pus la fiert și i-am savurat pe îndelete. Așa, ca să mă țină minte!

http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/strecor-ceva

Ne va tenta și "Curtea drepturilor omului"... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Iulie 9, 2018

M-am tot gândit : să scriu, să nu scriu... Adevărul este că am scris, dar nu aici. Am fost nevoită să fac reclamații... Suntem în faza în care ar trebui să apelăm la "instanțe". Nu-mi plac reclamațiile. Cu atât mai puțin, procesele în justiție. Dar sunt și mai împotriva treburilor făcute prost, promisiunilor și angajamentelor nerespectate, relațiilor întortocheate, ascunse, bârfelor, matrapazlâcurilor, furtișagurilor, lipsei de comunicare, lipsei de profesionalism, vorbăriei fără rost, impoliteților... Și lista poate continua. Voi povesti aici, din dorința/nevoia de a mă elibera de tensiuni care se cer dezamorsate, dar și pentru a vă comunica și vouă, ce se poate întâmpla când vrei să ai o casă, în România. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ne-va-tenta-i-curtea-drepturilor-omului?xg_source=activity

Smerenia femeii-scriitor, miezul din dodoașcă și filonul mato-grosso-ului național Postat de Anca Hirschpek în Aprilie 9, 2018

Colcăie FB de literați precum, odinioară, gangurile Regiei de șobolani. Curente, fâl-fâluri de matasă de cea mai aleasă, fosile ochioase și baluri (cu balauri cu tot!) de prințipuri crase, amorași de chenar lustruit peste cari și prăsile vremelnic propășite pe meleaguri infinite, faimoși avortoni împroșcați aci din greul unei culturi care poate naște genii, monștri și o lungă, ierarhică au ba, galerie de mediocrități de subsol academic. Invincibilii zăvorâți între ecrane, imbatabilii asistați ai smartphoneului,emailului si whatsappului, logoreici de grup și înnăditori de fașe de răzbel imaginar, linșați organizat și orgiastic de-a lungul cutumelor dogite și-a măștilor cu fumuri incluse. http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/smerenia-femeii-scriitor-miezul-din-dodoa-c-i-filonul-mato-grosso

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2018   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor