E ziua ta, Anica! Am aflat întâmplător. Dintr-un text pe care l-ai postat. Îți îmbrățișez sufletul minunat!
Ani câți vrei tu să fie! Doar buni, și blânzi și drepți să-i ai!
Îți mulțumesc pentru că ești aici, cu noi!
Gânduri deosebite, întotdeauna!
Cu prețuire și prietenie,
Ileana

ȘI GÂNDUL TĂU DELICAT.
..

60
Publicat de Anica Andrei Fraschini în Ianuarie 23, 2017 i
Da, azi împlinesc 60 de ani. Mă întorc pe toate fețele și descopăr un om întregit de viață și gata pentru noi provocări, încărcate de trăiri intense. Mă relansez.
Iau trecerea așa cum vine ea - căci vine și trece - cu oarece acceptare și fără pic de înțelegere. Sincer, nu pricep. Se îmbătrânește peste tot și se moare, e legea capitală a naturii, de ce o fi așa de imposibil s-o înțeleg? Iar de acceptat, deh, nu prea am încotro, de aia! Și-atunci, îmi rămâne să pozitivez. Pentru că vreau. Iar vrerea mea mi se impune, domină, majestuoasă. O salut cu plecăciune, din mers. Îmi sunt stăpână, deasupra este doar Cerul.
Mi-e bine, am două fiice și partenerii lor, o nepoțică, tata încă e aici, va avea 90 de ani, îi ador și toți mă prețuiesc, vor mai urma nepoți, am o grămadă de planuri frumoase și mă voi căzni cu drag, cu mulțumire, cu recunoștință și cu tot ce sunt în stare, să le împlinesc, pas cu pas. Sunt plină de câte am de dăruit. Până la explozie mi-e încărcată inima de iubire. O eliberez, toată, către oameni și Dumnezeu, toate creațiile Omului și Divinității, către păsări, animale, insecte, copaci, flori și ierburi, nisipuri, pietre și munți, ape, Soare și Lună, tot aerul, toate stelele, toate energiile benefice... Iar iubirea se autoreproduce, în valuri. Îmi creează libertate și frumusețe.
Cred în bine și frumos, așa ca-n basme. Uimită, fascinată, contemplu și meditez la câtă diversitate și minunăție există, de jur împrejur. Văd și ce e urât, ce nu e bine, mă doare. Spun, scriu. Nu știu să urăsc. Dar rămân trează.
Sigur că sunt caraghioasă cu naivitatea asta, cronicizată, dar... alta mama nu mai face! Mămica scumpă e Sus și mă veghează.
Te simt, bărbat-pereche, atât de peste tot, în ființa mea, încât te atrag. Vei veni. Dacă vei apărea când voi avea optzeci de ani, nu-i nimic, vom muri îmbrățișați, când va stabili Cerul. Dar, cine știe?, poate vei veni mai curând, iubitul meu. Te aștept cu "verbele trupului meu"... , din care am tot crescut iubirea. Ne vom recunoaște cu ochii, cu mâinile. Până atunci, te tot iubesc, cu toate iubirile, și nu-l înșel cu nimic pe cel lângă care pășesc acum. El are tot ce-i trebuie, mă străduiesc și sunt în stare.
De ziua mea, mă simt mare și vă spun tuturor :
LA MULȚI ANI frumoși, cu sănătate, iubire, pace, bucurii, bunăstare, împliniri cu carul, împlinirea rostului, împăcare !
Cu mare drag, Anica

http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/for...

Vizualizări: 131

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ileana dragă, îmi faci un cadou foarte frumos, de ziua asta, care mă zăpăcește... Mă uit în oglindă, îmi zâmbesc, ce-o fi cu șaizeci-ul ăsta? Dansez, mi-e bine. Iubesc. Am inspirație, expir, creez. Mă subtilizez și cresc finuț... Să ne fie bine și frumos, tuturor! Încă o dată, mulțumesc! Tu ești un suflețel tare bun și drag, Ileana.

Așa fie-ți clipele mereu!

Ce frumos, Violeta, clipele - cireșe pline! Așa să fie, și pentru tine! Ador cireșele! Mulțumesc, draga mea! Îmi doresc să vină ora în care să cântăm împreună, o perlă din creația populară, a neamului nostru, drag.

Cu povestea ta mi-ai amintit de mentalitӑţile românilor. M-am înscris la a doua facultate la 35 de ani. “Acuma ţi-ai gӑsit? La vârsta asta? La ce-ţi mai trebuie?" Apoi m-am inscris la Master. “Cum, la varsta asta? La ce-ţi foloseşte?” Apoi au auzit cӑ scriu poezie. “Cum, la varsta asta scrii? Haha! Toatӑ lumea scrie!” Aş putea pune pariu cӑ asemenea fiinţe nu ştiu nimic despre viaţӑ, cӑci fӑrӑ exprimarea de sine, progresul fiinţei umane este imposibil.

Ȋţi doresc mulţi ani cu sӑnӑtate şi mult curaj! Iar atunci când te încurajez, mӑ încurajez involuntar şi pe mine, deoarece anul acesta, pe la sfârşitul lui – mai am timp! – voi împlini 50 de ani. Doamne! Dӑ gratis Q10!

Știi, Ioana, eu am și 50, și 60, sâc! Nu știu cum se face, dar mă simt tare bine, în pielea mea, în anii mei... Când eram mai tânără (că tânără mi-s și-acuma!), îmi puneam zeci de întrebări legate de înaintarea în vârstă, îmi făceam zeci de complexe... Era total aiurea! Azi îmi declar vârsta cu mândrie. N-am trăit degeaba. Și chiar nu-mi pasă de riduri. La mulți ani și ție! Mulțumesc mult, dragă prietenă!

MIe, DA! Mie, DA! Doamne! Dӑ gratis Q10!

Pourquoi savoir quel âge on a? Il n'y a rien de distinctif, tous on passe par les mêmes âges... Je n'ai vu personne qui rajeunisse, qui prenne la route à l'envers, à travers le temps... Et personne qui avance plus rapidement, dans le temps. Le Temps est le même pour tout le monde. On a, bien sûr, un temps subjectif, mais il ne se reflète pas dans les années accumulées. Et les rides, hm, même si la nature nous préserve en bon état ou nous dégrade trop tôt, l'âge ne change pas... Une raison de plus pour ne pas en tenir compte. Je considère que les êtres humains sont trop intéressés par une chose sans importance.
(Fragment de mon journal, en français.)

De ce să știm ce vârstă avem? Nu este nimic distinctiv, toți trecem prin aceleași vârste... N-am văzut pe nimeni să întinerească, s-o ia înapoi, prin timp... Și pe nimeni care să înainteze mai rapid, în timp. TIMPUL este același, pentru toată lumea. Avem, desigur, un timp subiectiv, dar el nu se reflectă în anii acumulați. Iar ridurile, hm, chiar dacă natura ne păstrează în stare bună sau ne degradează prea devreme, vârsta nu se schimbă... Un motiv în plus, pentru a nu ține cont de ea... Consider că ființele umane sunt prea interesate de un lucru fără importanță.
(Fragment din jurnalul meu, în limba franceză.)

În evidențele administrative și în cercetare, ça va, mai treacă-meargă... E treaba lor...

UN MAAARE LA MULȚI ANI ȘI DIN PARTEA MEA!

MULȚUMESC MULT, GELA DRAGĂ!


La multi ani , Doamna plina de har!

Mulțumesc din suflet, dragă Rodica!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor