Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni.
Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate cel mai mare. Cine nu a spicuit măcar câte ceva dintre scrierile Domniei sale nu poate susţine că are cultură generală. Orice român autentic, dacă n-a citit încă, trebuie neapărat să citească cel puţin trei cărţi scrise de reputatul istoric: “Istorie şi mit în conştiinţa românească”, “Două secole de mitologie naţională”, “Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”. Veţi învăţa, cu certitudine, o mulţime de lucruri interesante, de care habar n-aveaţi, şi vă veţi lărgi considerabil orizontul spiritual privitor la Istoria României, dar nu numai.
De exemplu, veţi afla că lumea întreagă, inclusiv istoria omenirii, este alcătuită doar din mituri sau dominată de mituri, că ideile de naţiune şi de stat naţional sunt demne de dispreţ, că poporul român are o atitudine fundamentală de respingere a străinilor, chiar de intoleranţă (mai exact spus: este prin esenţă ultranaţionalist, antisemit şi xenofob), că românii suferă patologic de un lamentabil spirit de imitaţie (a statelor occidentale, cu precădere) şi că nu au fost buni deloc în domeniul creaţiei originale, că întreaga istorie a României este un şir neîntrerupt de mituri, de la geto-daci până la “conspiraţia” din 1989 (inclusiv tema sintezei daco-romane, tema etnogenezei, tema voievozilor, apărarea creştinătăţii, naţiunea română, membrii dinastiei de Hohenzollern), că toţi istoricii importanţi ai ţării noastre din secolele XVIII – XX (Nicolae Bălcescu, A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Şerban Papacostea, Gh. I. Brătianu, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, C. Daicoviciu, David Prodan şi ceilalţi) sunt nişte “naţionalişti” incurabili, “instrumentalizaţi” de regimul comunist, naţionalismul afectându-le decisiv obiectivitatea şi îndemnându-i a recurge la mitizări ale tuturor episoadelor ce constituie Istoria României.
Constatând, riguros argumentat, toate aceste grave tare ale poporului român şi ale istoriografiei noastre naţionale, Dl Boia demistifică, unul după altul, toate miturile construite de popor şi de istorici: “mitul unităţii daco-geţilor”, arătând că nu numai dacii şi geţii populau spaţiul Daciei, ci, în egală măsură, şi alte etnii: celţi, sciţi, bastarni, sarmaţi, iliri, greci etc.; “mitul naţiunii medievale”, afirmând că e absurd să se vorbească despre naţiuni în Evul Mediu; “mitul Mihai Viteazul”, demostrând că voievodul nu a fost un “unificator” al celor trei ţări române, ci doar un “cuceritor” al Moldovei şi Transilvaniei, şi că majoritatea istoricilor noştri, precum şi alţi intelectuali, în total dezacord cu izvoarele istorice, au făcut din el figura centrală a unui “mit naţional”; “mitul Eminescu”, susţinând că poetul, dar mai ales publicistul Mihai Eminescu a practicat o “ideologie autohtonistă şi xenofobă”, că versurile lui nu mai sunt gustate astăzi de tineri, că poporul român a făcut un simbol naţional dintr-un xenofob, rasist şi antisemit; mitul “unităţii româneşti”, arătând că istoricii (naţionalişti fiind toţi) au fost mereu susţinători direcţi ai acestui mit, iar teoreticienii specificului naţional au fost filosofii şi literaţii, cu precădere Mihai Eminescu, Lucian Blaga şi George Călinescu, care s-au lăsat robiţi de el, l-au cultivat şi dezvoltat; mitul “naţiunii române ortodoxe”, explicâd că obsesia acestei idei este anacronocă azi, deoarece naţiunile nu se mai numesc astăzi după criterii religioase, că rolul Bisericii ortodoxe române în coeziunea naţională este profund modificat faţă de trecut şi redus ca dimensiuni. În fine, Dl Boia demistifică întreaga istorie a României, nescăpându-i niciun mit, şi dă sentinţa definitivă: “Minciuna este mitul fondator al României moderne.” (în ziarul on line Adevărul.ro, din 17 ianuarie 2013).
În aceeaşi ordine de idei, deşi nu o spune direct, onorabilul istoric Lucian Boia semnalizează pericolul pe care îl presupune un mit mai recent al românilor: “mitul Academiei Române” şi trece, neîntârziat, şi la demitizarea acesuia. Astfel, într-un articol publicat la 27 februarie 2017 pe Contributors.ro, Dl Boia îi ironizează, pe bună dreptate, pe membrii Academiei Române, dintre care cam jumătate s-au găsit să emită celebrul Apel denumit Identitate, suveranitate şi unitate naţională: “Dacă n-ați auzit încă de Academia Română (mulți români o confundă cu Academia generalului Oprea sau cu Academia de Poliție) vă asigur că veți tot auzi de ea de acum înainte. Academia s-a pus pe treabă. Țelul urmărit e nobil: salvarea neamului. Dușmani ai țării, luați aminte și vă înfricoșați. Nu mai e de glumă: Academia salvează România”. Chiar aşa! Cum îşi permit nişte simpli academicieni să se considere responsabili de cele trei valori esenţiale ale neamului românesc?
Mă simt dator, în numele meu personal şi al tuturor românilor care nu se lasă manipulaţi de istoricii români ai secolelor XVIII – XX enumeraţi mai sus şi nici de membrii Academiei române, să adresez sincere felicitări, chiar elogii, Editurii Humanitas şi directorului acesteia, Dl Gabriel Liiceanu, care l-au promovat la cote maxime pe istoricul Boia, prin editarea şi difuzarea în tiraje consistente, atât în Limba română cât şi în cea franceză, a nenumărate ediţii ale cărţilor Domniei sale, contribuind astfel la reconstituirea, în ochii umanităţii, a adevăratei imagini a poporului român.
În contextul dat, nu pot să pricep, oricât m-aş strădui, de ce reputatul academician Ioan-Aurel Pop, istoric şi profesor universitar la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, rectorul acestei universităţi, îl face cu ou şi cu oţet pe Dl Boia, acuzându-l că adesează ironii şi reproşuri tuturor istoricilor români şi că îi dispreţuieşte pe aceştia (a se vedea lucrarea intitulată Istoria, adevărul şi miturile, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2014, pag.137-138, 148-149, 243, 289, 296-298), că apelează la falsificări intenţionate, la minciuni (ibidem, pag.128, 139), că se contrazice adesea (ibidem, pag.184, 200, 217, 262, 338-339), că manipulează conştiinţe (ibidem, pag.3, 49, 102, 112, 177, 183, 216, 254-256, 269, 283, 338-339), că manifestă dispreţ pentru adevăr (ibidem, pag.130), ignoranţă sau rea-voinţă (ibidem, pag.150, 234), că aduce blasfemii la adresa istoriei României şi a istoricilor români (ibidem, pag.112), că e lipsit de realism, că e absurd! (ibidem, pag.382).
Nu pot să înţeleg nici de ce cunoscutul critic literar Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi aduce reproşuri profesorului Boia, bunăoară când, în suplimentul de cultură al ziarului on line Adevărul.ro din 15 martie 2013, afirmă, făcând referire la cartea acestuia De ce este România altfel? (Edit. Humanitas, 2012) că “a stârnit discuţii pasionate”, parti pris-ul fiind “vădit încă de la titlu” şi că lucrarea e “tendenţioasă printr-o izbitoare lipsă de empatie cu subiectul ei” .
Îmi scapă şi raţiunea pentru care cunoscutul critic şi istoric literar Theodor Codreanu este de-a dreptul răutăcios cu Dl Boia: îl ironizează, îl persiflează, îl consideră lipsit de inteligenţă! Dl Codreanu accentuează caracterizarea negativă a profesorului Boia, mergând pănă la frontiera invectivei: apreciază opera ilustrului istoric ca fiind “parşivenie ideologică de trei parale!” şi susţine că scopul acestuia “este de a legitima cerinţele prădătorilor naţionali şi internaţionali de tot soiul, după căderea comunismului”. “De-ar fi doar atât! – continuă Theodor Codreanu – Dar e vorba de a-i legitima pe substituienţii minoritari care vor o altă identitate şi o altă istorie pentru neamul românesc, de a-i trimite mereu la margine pe cei ce se mai consideră încă români. E la mijloc o culpabilizare generală, de proporţii, pentru ca deruta acestui neam istovit de mutilarea la faţă produsă de comunism să se adâncească” (în A doua schimbare la faţă – o cercetare transdisciplinară a civilizaţiei române moderne, ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura Scara, Bucureşti, 2013, pag. 508 - 509).
Observ, dezamăgit, că nici câţiva reprezentanţi ai noii generaţii de istorici nu sunt capabili să-l înţeleagă pe genialul profesor Boia. Bunăoară, Dl Paul Nistor, tânăr cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” Iaşi, face afirmaţii izbitoare atunci când comentează cartea De ce este România altfel?, susţinând: “Care este, în mare, reţeta de succes a lui Boia? Îmbinarea unei bune analize cu ipoteze şocante, cu frazele tari, deliberat exagerate” (…) “…unele remarci sunt însă de-a dreptul răutăcioase şi par să dea satisfacţie nu adevărului istoric ci unor direcţii pur ideologice”(…) “În final, care este formula de succes a domnului Boia? Este cea a istoriei prezentate ca un blestem. Un destin implacabil a lovit acest spaţiu, o predestinare grea, neîntâlnită în restul lumii, se resimte doar aici. Aceasta exclude total speranţele şi idealurile de viitor şi lasă loc doar resemnării colective. Decodând în această cheie istoria unui popor, Lucian Boia se face că nu vede evoluţia României între 1866-1939, scoţând în faţă doar elemente negative şi uitând de cele pozitive care… numeric, simbolic dar şi ca importanţă şi urmări le surclasau de departe pe precedentele” (în Contributors.ro, din 28 februarie 2013).
Nici noua generaţie de filozofi români nu reuşeşte să priceapă pe de-a-ntregul mesajul Dlui Boia. Spre pildă, Dl Cătălin Avramescu, specialist în istoria gândirii politice, în filozofie politică şi în etică, cadru universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, ajunge până acolo încât îl acuză pe profesorul Boia că a plagiat, în cartea Tinereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Antichitate până astăzi (Editura Humanitas, 2006), articolul intitulat “Longevity” din Dictionary of the History of Ideas al reputatului enciclopedist american Gerald J. Gruman (a se vedea “Dilematica”, numărul din februarie 2007).
Faima Domnului Lucian Boia de “blasfemiator al Istoriei românilor” a trecut şi peste Prut. Operând o radiografie a lucrării distinsului istoric în discuţie: Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit, apărută în 2015 la Humanitas, Mihai Cimpoi, membru de Onoare al Academiei Române din 1991 şi membru titular al Academiei Republicii Moldova, îi aduce grave acuzaţii Dlui Boia: “Autorul nu cunoaşte opera eminesciană”, nici “eminescologia din ultima perioadă”, substituie judecăţi de valoare, bazate pe solide temeiuri ştiinţifice “prin zeflemele de mahala”, “nivelul ştiinţific se prezintă la cota cea mai joasă din cauza argumentării rudimentare (bun/rău)”, “instrumentarul critic e sărac şi învechit, apropiat de limbajul de lemn”. Până aici mai răbdăm cum răbdăm, dar Dl Mihai Cimpoi întrece orice limită. Domnia sa susţine că metoda lui Lucian Boia “e una ocultă, ţinând de vrăjitorie, de o întindere de cercuri negre mefistofelice ale demonstraţiei: tot ce se întâmplă în jurul lui Eminescu nu ţine de o anumită linie evolutivă, fie şi sinusoidală, cu contribuţii exegetice originale modeste (multe) sau eronate (cum se atestă în cazul marilor figuri), ci de o curbă drăcească a evoluărilor exagerate care corespund unui canon al mitologizării, al cărui mecanism îl ştie doar Lucian Boia, singurul înzestrat, după cum ne avertizează adnotarea editorială, şi cu darul de a-l demonta.” (în ziaristionline.ro din 19 septembrie 2016).
X
În ciuda tuturor comentariilor răutăcioase citate mai sus, profesorul Lucian Boia este şi va rămâne, în mod cert, cel mai mare istoric român din toate timpurile, deoarece descoperirile Domniei sale au revoluţionat întreaga istoriografie românească, desconspirând exhaustiv toate miturile construite, mai mult sau mai puţin premeditat, uneori răuvoitor, de către popor şi de către toţi istoricii de până la Dumnealui. Va trebui să ţinem cont, de acum înainte, integral, de teoria absolut inedită a Domniei sale (bazată pe izvoare istorice numeroase şi indubitabile) şi să examinăm pe viitor cu maximă circumspecţie întreaga cercetare istorică anterioară. Se va vorbi în curând, cu certitudine, de o Istorie a României ante şi una post Lucian Boia.
Cei care nu au capacitatea de a-l înţelege pe noul geniu al Istoriei românilor mai susţin că Dl Boia nu ar fi urmărit prin scrierile Domniei sale decât faimă, bani şi blasfemierea poporului în sânul căruia s-a născut, şi că, beneficiind de conivenţa Dlui Gabriel Liiceanu şi a Editurii Humanitas, le-a şi obţinut pe toate trei, dar că, în schimb, ar fi pierdut statutul de istoric, cel de om de cultură român, precum şi funcţiile de “român” şi de “om”. Unul dintre aceşti adversari mărginiţi intelectual şi-a permis să sintetizeze toate acuzaţiile îndreptate împotriva marelui istoric în următoarea aserţiune cu valoare de apoftegmă: Cel mai recent şi, totodată, cel mai periculos mit al Istoriei României este mitul “Lucian Boia”.
Delimitându-mă de astfel de poziţii extremiste, eu unul, ca admirator al Dlui Lucian Boia, aştept cu mare interes extinderea cercetărilor Domniei sale asupra Istoriei Europei şi demitizarea marilor mituri continentale: “democraţia şi filosofia greacă”, “Alexandru cel Mare”, “Roma şi Imperiul Roman”, “Imperiul Bizantin”, “tendinţa istorică spre unitate naţională a francezilor, germanilor şi italienilor”, “Dante şi Divina Comedie”, “creştinarea popoarelor europene”, “Cervantes”, “Shakespeare”, “Războiul de o sută de ani”, “Goethe şi Faust”, “Leonardo da Vinci şi Renaşterea”, “filosofia germană”, “Hugo şi Literatura franceză”, “Napoleon”, “Dostoievski şi Literatura rusă”, “cele două războaie mondiale” ş.a.m.d.
Sunt convins că dacă Petre Ţuţea nu ar fi trecut în veşnicie, l-ar fi declarat pe Eminescu persoana non grata a Istoriei României, iar în locul rămas vacant l-ar fi numit definitiv pe Dl Lucian Boia “românul absolut”!

FLORIN T. ROMAN

Vizualizări: 29

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Aprecieri și mulțumiri pentru text!
Recomandat în rubrica ARTICOLE, 21 Martie 2017

În armată, când te felicită un superior, trebuie să răspunzi: Servesc Patria!
Dragă doamnă Ileana, aici mie îmi vine să răspund: Servesc Dialoguri culturale!

Felicitari pentru articol.Sunt o admiratoare si devoratoare a operei distinsului domn Lucian Boia.Nu am citit tot ce s-a scris spre a-l defaima, dar ma bucur sa citesc randuri ca acestea in care i se admira munca, pregatirea si asidua, temeinica munca de istoric.

Stimată prietenă Camelia, aproape toţi istoricii români contemporani nu îl consideră pe Lucian Boia istoric, ci "demistificator", pentru că nu recurge la izvoare istorice şi, mai ales, pentru că nu foloseşte în munca Domniei sale metode consacrate de cercetare ştiinţifică. Vă recomand să citiţi în acest sens Ioan-Aurel Pop, Istoria, adevărul şi miturile, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2014.
De asemenea, profesorul Boia se află actualmente în conflict deschis cu membrii Academiei Române. Eu nu mai ştiu pe cine să cred: Ori Dl Lucian Boia e un geniu neînţeles, ori, după cum susţin istoricii şi academicienii, are interese oculte de a blasfemia Istoria României. Am scris acest eseu cu scopul de a afla şi opiniile confraţilor mei de peniţă.
Vă doresc o primăvară senină şi luminoasă!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Sîrbu Ioana-Camelia 

Prenume: Ioana-Camelia
Nume: Sîrbu
Pseudonim literar: Camica
Data naşterii: 11/12/1981

Premii literare

• Menţiune la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediţia a XXV-a, Craiova – 2003.

• Menţiune I la Concursul Naţional de poezie şi pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006

• Premiul II la secţiunea pamflet, la Festivalul Naţional de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015

• Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpuşna 2016

Publicări

• Volumul propriu de poezii „Ceva-urile mele”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Offsetcolor, 2008

• Publicată în antologia „Ferestre spre secolul XXI” Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2005

• Publicată în cadrul antologiei „Freamăt de timp – Freamăt libertin”, Drobeta Turnu-Severin, Editura 3D, 2007

• Publicată în „Antologie de poezie şi comentarii” de Valentina Becart, Iaşi, Editura PanEurope, 2008

• Publicată în antologia de poezie şi epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a V-a, Ploieşti, Editura LVS Crepuscul, 2012

• Publicată în antologia „Insomnii mătăsoase”, volumul II, a grupului literar „Insomnii mătăsoase”, Braşov, Editura Pastel, 2012
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-3

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. O iubesc cu toți oamenii ei, buni și răi. Și cred că cei buni vor reuși să-i transforme pe ceilalți. Nu mă așteptam să mă întrebe atâta lume, cum de am revenit... Ce mă surprinde cel mai tare este nuanța de ușor - sau mai accentuat - dezgust care îmbracă întrebarea. Bine-bine, în sensul că ei, dacă ar fi plecat, nu s-ar mai fi întors. Asta am înțeles. Dar ce-or fi având împotriva întoarcerii mele? Mulți nu înțeleg cum de a acceptat soțul meu, cetățean francez, să se stabilească în România. Le spun că ideea a fost a lui, eu n-am putut decât să mă bucur infinit.http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. La sărbătoare au participat aproape 50 de scriitori de pe toate meleagurile românești, dar și din Diaspora. Editori, președinți de filiale judeţene ale Ligii Scriitorilor, critici de artă, directori, redactori șefi şi redactori de reviste culturale din țară și străinătate, s-au unit timp de două zile pentru a simți și vorbi românește, pentru a face schimb de experiență cu privire la dinamica limbii române și a literaturii românești la început de secol XXI. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Yehuda Amichai tradus în limba Română, premieră mondială Publicat de adrian grauenfels în August 12, 2017

 De la bun început trebuie să recunosc că numele lui nu-mi spunea mare lucru când la începutul anului 2017 i-am cules o carte de pe rafturile unui anticariat din Londra. A fost o zi în care am pescuit, cum îmi place mie să spun - doi poeți: Yehuda Amichai și Rita Dove. Apele erau tulburi. Le-am deschis cărțile și am citit din fiecare câteva poeme. Nu știam nici căror națiuni le aparțin și nici dacă sunt în viață sau nu, cu atât mai puțin valoarea. După o săptămână Rita s-a așezat în bibliotecă alături de alți autori însă Yehuda a rămas lângă mine, zi de zi, timp de șase luni. M-a fascinat înainte de toate omul pe care începeam să-l cunosc și pe care îl găseam privindu-mă și zâmbindu-mi parcă numai mie, de fiecare dată, din spatele versurilor. Relația asta de intimitate pe care o construia poezia lui ca pe o casă cu mine și pe care apoi tot el mi-o lăuda cu atâta sinceritate - chestie pe care nu o mai întâlnisem decât la Walt Whitman - m-a făcut să nu-i pot rezista și azi sunt mândru că m-am încăpățânat să-l citesc și pot spune cu mâna pe inimă că descoperirea acestuia a luat loc repede în galeria celor mai însemnate revelații din viața mea alături de nume ca Pavese, Walt Whitman cum spuneam, Yannis Ritsos, Dylan Thomas, dacă e să mă refer numai la poezia lumii. Altfel nu m-aș fi apucat ca nebunul să traduc continuu din creația acestuia. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/yehuda-amichai-tradus-n-limba-rom-n-premier-mondial

Caligrafii

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. Cât gol trebuie să ai în tine pentru a scrie un text fracturat, fiecare bucățică reprezentând copia unui fragment de gând al altuia? Un poem nu este un os lung sau scurt(osul are onoarea sau decența de-a avea exclusiv celule proprii). Desigur, se poate spune că structura unui poem este în evoluție firească și că fiecare poate aborda ce structură dorește, existentă sau nouă. Dar, condiția rămâne aceeași - textul trebuie să-ți aparțină nu doar prin semnătură. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor