Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni.
Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate cel mai mare. Cine nu a spicuit măcar câte ceva dintre scrierile Domniei sale nu poate susţine că are cultură generală. Orice român autentic, dacă n-a citit încă, trebuie neapărat să citească cel puţin trei cărţi scrise de reputatul istoric: “Istorie şi mit în conştiinţa românească”, “Două secole de mitologie naţională”, “Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”. Veţi învăţa, cu certitudine, o mulţime de lucruri interesante, de care habar n-aveaţi, şi vă veţi lărgi considerabil orizontul spiritual privitor la Istoria României, dar nu numai.
De exemplu, veţi afla că lumea întreagă, inclusiv istoria omenirii, este alcătuită doar din mituri sau dominată de mituri, că ideile de naţiune şi de stat naţional sunt demne de dispreţ, că poporul român are o atitudine fundamentală de respingere a străinilor, chiar de intoleranţă (mai exact spus: este prin esenţă ultranaţionalist, antisemit şi xenofob), că românii suferă patologic de un lamentabil spirit de imitaţie (a statelor occidentale, cu precădere) şi că nu au fost buni deloc în domeniul creaţiei originale, că întreaga istorie a României este un şir neîntrerupt de mituri, de la geto-daci până la “conspiraţia” din 1989 (inclusiv tema sintezei daco-romane, tema etnogenezei, tema voievozilor, apărarea creştinătăţii, naţiunea română, membrii dinastiei de Hohenzollern), că toţi istoricii importanţi ai ţării noastre din secolele XVIII – XX (Nicolae Bălcescu, A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Şerban Papacostea, Gh. I. Brătianu, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, C. Daicoviciu, David Prodan şi ceilalţi) sunt nişte “naţionalişti” incurabili, “instrumentalizaţi” de regimul comunist, naţionalismul afectându-le decisiv obiectivitatea şi îndemnându-i a recurge la mitizări ale tuturor episoadelor ce constituie Istoria României.
Constatând, riguros argumentat, toate aceste grave tare ale poporului român şi ale istoriografiei noastre naţionale, Dl Boia demistifică, unul după altul, toate miturile construite de popor şi de istorici: “mitul unităţii daco-geţilor”, arătând că nu numai dacii şi geţii populau spaţiul Daciei, ci, în egală măsură, şi alte etnii: celţi, sciţi, bastarni, sarmaţi, iliri, greci etc.; “mitul naţiunii medievale”, afirmând că e absurd să se vorbească despre naţiuni în Evul Mediu; “mitul Mihai Viteazul”, demostrând că voievodul nu a fost un “unificator” al celor trei ţări române, ci doar un “cuceritor” al Moldovei şi Transilvaniei, şi că majoritatea istoricilor noştri, precum şi alţi intelectuali, în total dezacord cu izvoarele istorice, au făcut din el figura centrală a unui “mit naţional”; “mitul Eminescu”, susţinând că poetul, dar mai ales publicistul Mihai Eminescu a practicat o “ideologie autohtonistă şi xenofobă”, că versurile lui nu mai sunt gustate astăzi de tineri, că poporul român a făcut un simbol naţional dintr-un xenofob, rasist şi antisemit; mitul “unităţii româneşti”, arătând că istoricii (naţionalişti fiind toţi) au fost mereu susţinători direcţi ai acestui mit, iar teoreticienii specificului naţional au fost filosofii şi literaţii, cu precădere Mihai Eminescu, Lucian Blaga şi George Călinescu, care s-au lăsat robiţi de el, l-au cultivat şi dezvoltat; mitul “naţiunii române ortodoxe”, explicâd că obsesia acestei idei este anacronocă azi, deoarece naţiunile nu se mai numesc astăzi după criterii religioase, că rolul Bisericii ortodoxe române în coeziunea naţională este profund modificat faţă de trecut şi redus ca dimensiuni. În fine, Dl Boia demistifică întreaga istorie a României, nescăpându-i niciun mit, şi dă sentinţa definitivă: “Minciuna este mitul fondator al României moderne.” (în ziarul on line Adevărul.ro, din 17 ianuarie 2013).
În aceeaşi ordine de idei, deşi nu o spune direct, onorabilul istoric Lucian Boia semnalizează pericolul pe care îl presupune un mit mai recent al românilor: “mitul Academiei Române” şi trece, neîntârziat, şi la demitizarea acesuia. Astfel, într-un articol publicat la 27 februarie 2017 pe Contributors.ro, Dl Boia îi ironizează, pe bună dreptate, pe membrii Academiei Române, dintre care cam jumătate s-au găsit să emită celebrul Apel denumit Identitate, suveranitate şi unitate naţională: “Dacă n-ați auzit încă de Academia Română (mulți români o confundă cu Academia generalului Oprea sau cu Academia de Poliție) vă asigur că veți tot auzi de ea de acum înainte. Academia s-a pus pe treabă. Țelul urmărit e nobil: salvarea neamului. Dușmani ai țării, luați aminte și vă înfricoșați. Nu mai e de glumă: Academia salvează România”. Chiar aşa! Cum îşi permit nişte simpli academicieni să se considere responsabili de cele trei valori esenţiale ale neamului românesc?
Mă simt dator, în numele meu personal şi al tuturor românilor care nu se lasă manipulaţi de istoricii români ai secolelor XVIII – XX enumeraţi mai sus şi nici de membrii Academiei române, să adresez sincere felicitări, chiar elogii, Editurii Humanitas şi directorului acesteia, Dl Gabriel Liiceanu, care l-au promovat la cote maxime pe istoricul Boia, prin editarea şi difuzarea în tiraje consistente, atât în Limba română cât şi în cea franceză, a nenumărate ediţii ale cărţilor Domniei sale, contribuind astfel la reconstituirea, în ochii umanităţii, a adevăratei imagini a poporului român.
În contextul dat, nu pot să pricep, oricât m-aş strădui, de ce reputatul academician Ioan-Aurel Pop, istoric şi profesor universitar la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, rectorul acestei universităţi, îl face cu ou şi cu oţet pe Dl Boia, acuzându-l că adesează ironii şi reproşuri tuturor istoricilor români şi că îi dispreţuieşte pe aceştia (a se vedea lucrarea intitulată Istoria, adevărul şi miturile, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2014, pag.137-138, 148-149, 243, 289, 296-298), că apelează la falsificări intenţionate, la minciuni (ibidem, pag.128, 139), că se contrazice adesea (ibidem, pag.184, 200, 217, 262, 338-339), că manipulează conştiinţe (ibidem, pag.3, 49, 102, 112, 177, 183, 216, 254-256, 269, 283, 338-339), că manifestă dispreţ pentru adevăr (ibidem, pag.130), ignoranţă sau rea-voinţă (ibidem, pag.150, 234), că aduce blasfemii la adresa istoriei României şi a istoricilor români (ibidem, pag.112), că e lipsit de realism, că e absurd! (ibidem, pag.382).
Nu pot să înţeleg nici de ce cunoscutul critic literar Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi aduce reproşuri profesorului Boia, bunăoară când, în suplimentul de cultură al ziarului on line Adevărul.ro din 15 martie 2013, afirmă, făcând referire la cartea acestuia De ce este România altfel? (Edit. Humanitas, 2012) că “a stârnit discuţii pasionate”, parti pris-ul fiind “vădit încă de la titlu” şi că lucrarea e “tendenţioasă printr-o izbitoare lipsă de empatie cu subiectul ei” .
Îmi scapă şi raţiunea pentru care cunoscutul critic şi istoric literar Theodor Codreanu este de-a dreptul răutăcios cu Dl Boia: îl ironizează, îl persiflează, îl consideră lipsit de inteligenţă! Dl Codreanu accentuează caracterizarea negativă a profesorului Boia, mergând pănă la frontiera invectivei: apreciază opera ilustrului istoric ca fiind “parşivenie ideologică de trei parale!” şi susţine că scopul acestuia “este de a legitima cerinţele prădătorilor naţionali şi internaţionali de tot soiul, după căderea comunismului”. “De-ar fi doar atât! – continuă Theodor Codreanu – Dar e vorba de a-i legitima pe substituienţii minoritari care vor o altă identitate şi o altă istorie pentru neamul românesc, de a-i trimite mereu la margine pe cei ce se mai consideră încă români. E la mijloc o culpabilizare generală, de proporţii, pentru ca deruta acestui neam istovit de mutilarea la faţă produsă de comunism să se adâncească” (în A doua schimbare la faţă – o cercetare transdisciplinară a civilizaţiei române moderne, ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura Scara, Bucureşti, 2013, pag. 508 - 509).
Observ, dezamăgit, că nici câţiva reprezentanţi ai noii generaţii de istorici nu sunt capabili să-l înţeleagă pe genialul profesor Boia. Bunăoară, Dl Paul Nistor, tânăr cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” Iaşi, face afirmaţii izbitoare atunci când comentează cartea De ce este România altfel?, susţinând: “Care este, în mare, reţeta de succes a lui Boia? Îmbinarea unei bune analize cu ipoteze şocante, cu frazele tari, deliberat exagerate” (…) “…unele remarci sunt însă de-a dreptul răutăcioase şi par să dea satisfacţie nu adevărului istoric ci unor direcţii pur ideologice”(…) “În final, care este formula de succes a domnului Boia? Este cea a istoriei prezentate ca un blestem. Un destin implacabil a lovit acest spaţiu, o predestinare grea, neîntâlnită în restul lumii, se resimte doar aici. Aceasta exclude total speranţele şi idealurile de viitor şi lasă loc doar resemnării colective. Decodând în această cheie istoria unui popor, Lucian Boia se face că nu vede evoluţia României între 1866-1939, scoţând în faţă doar elemente negative şi uitând de cele pozitive care… numeric, simbolic dar şi ca importanţă şi urmări le surclasau de departe pe precedentele” (în Contributors.ro, din 28 februarie 2013).
Nici noua generaţie de filozofi români nu reuşeşte să priceapă pe de-a-ntregul mesajul Dlui Boia. Spre pildă, Dl Cătălin Avramescu, specialist în istoria gândirii politice, în filozofie politică şi în etică, cadru universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, ajunge până acolo încât îl acuză pe profesorul Boia că a plagiat, în cartea Tinereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Antichitate până astăzi (Editura Humanitas, 2006), articolul intitulat “Longevity” din Dictionary of the History of Ideas al reputatului enciclopedist american Gerald J. Gruman (a se vedea “Dilematica”, numărul din februarie 2007).
Faima Domnului Lucian Boia de “blasfemiator al Istoriei românilor” a trecut şi peste Prut. Operând o radiografie a lucrării distinsului istoric în discuţie: Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit, apărută în 2015 la Humanitas, Mihai Cimpoi, membru de Onoare al Academiei Române din 1991 şi membru titular al Academiei Republicii Moldova, îi aduce grave acuzaţii Dlui Boia: “Autorul nu cunoaşte opera eminesciană”, nici “eminescologia din ultima perioadă”, substituie judecăţi de valoare, bazate pe solide temeiuri ştiinţifice “prin zeflemele de mahala”, “nivelul ştiinţific se prezintă la cota cea mai joasă din cauza argumentării rudimentare (bun/rău)”, “instrumentarul critic e sărac şi învechit, apropiat de limbajul de lemn”. Până aici mai răbdăm cum răbdăm, dar Dl Mihai Cimpoi întrece orice limită. Domnia sa susţine că metoda lui Lucian Boia “e una ocultă, ţinând de vrăjitorie, de o întindere de cercuri negre mefistofelice ale demonstraţiei: tot ce se întâmplă în jurul lui Eminescu nu ţine de o anumită linie evolutivă, fie şi sinusoidală, cu contribuţii exegetice originale modeste (multe) sau eronate (cum se atestă în cazul marilor figuri), ci de o curbă drăcească a evoluărilor exagerate care corespund unui canon al mitologizării, al cărui mecanism îl ştie doar Lucian Boia, singurul înzestrat, după cum ne avertizează adnotarea editorială, şi cu darul de a-l demonta.” (în ziaristionline.ro din 19 septembrie 2016).
X
În ciuda tuturor comentariilor răutăcioase citate mai sus, profesorul Lucian Boia este şi va rămâne, în mod cert, cel mai mare istoric român din toate timpurile, deoarece descoperirile Domniei sale au revoluţionat întreaga istoriografie românească, desconspirând exhaustiv toate miturile construite, mai mult sau mai puţin premeditat, uneori răuvoitor, de către popor şi de către toţi istoricii de până la Dumnealui. Va trebui să ţinem cont, de acum înainte, integral, de teoria absolut inedită a Domniei sale (bazată pe izvoare istorice numeroase şi indubitabile) şi să examinăm pe viitor cu maximă circumspecţie întreaga cercetare istorică anterioară. Se va vorbi în curând, cu certitudine, de o Istorie a României ante şi una post Lucian Boia.
Cei care nu au capacitatea de a-l înţelege pe noul geniu al Istoriei românilor mai susţin că Dl Boia nu ar fi urmărit prin scrierile Domniei sale decât faimă, bani şi blasfemierea poporului în sânul căruia s-a născut, şi că, beneficiind de conivenţa Dlui Gabriel Liiceanu şi a Editurii Humanitas, le-a şi obţinut pe toate trei, dar că, în schimb, ar fi pierdut statutul de istoric, cel de om de cultură român, precum şi funcţiile de “român” şi de “om”. Unul dintre aceşti adversari mărginiţi intelectual şi-a permis să sintetizeze toate acuzaţiile îndreptate împotriva marelui istoric în următoarea aserţiune cu valoare de apoftegmă: Cel mai recent şi, totodată, cel mai periculos mit al Istoriei României este mitul “Lucian Boia”.
Delimitându-mă de astfel de poziţii extremiste, eu unul, ca admirator al Dlui Lucian Boia, aştept cu mare interes extinderea cercetărilor Domniei sale asupra Istoriei Europei şi demitizarea marilor mituri continentale: “democraţia şi filosofia greacă”, “Alexandru cel Mare”, “Roma şi Imperiul Roman”, “Imperiul Bizantin”, “tendinţa istorică spre unitate naţională a francezilor, germanilor şi italienilor”, “Dante şi Divina Comedie”, “creştinarea popoarelor europene”, “Cervantes”, “Shakespeare”, “Războiul de o sută de ani”, “Goethe şi Faust”, “Leonardo da Vinci şi Renaşterea”, “filosofia germană”, “Hugo şi Literatura franceză”, “Napoleon”, “Dostoievski şi Literatura rusă”, “cele două războaie mondiale” ş.a.m.d.
Sunt convins că dacă Petre Ţuţea nu ar fi trecut în veşnicie, l-ar fi declarat pe Eminescu persoana non grata a Istoriei României, iar în locul rămas vacant l-ar fi numit definitiv pe Dl Lucian Boia “românul absolut”!

FLORIN T. ROMAN

Vizualizări: 23

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Aprecieri și mulțumiri pentru text!
Recomandat în rubrica ARTICOLE, 21 Martie 2017

În armată, când te felicită un superior, trebuie să răspunzi: Servesc Patria!
Dragă doamnă Ileana, aici mie îmi vine să răspund: Servesc Dialoguri culturale!

Felicitari pentru articol.Sunt o admiratoare si devoratoare a operei distinsului domn Lucian Boia.Nu am citit tot ce s-a scris spre a-l defaima, dar ma bucur sa citesc randuri ca acestea in care i se admira munca, pregatirea si asidua, temeinica munca de istoric.

Stimată prietenă Camelia, aproape toţi istoricii români contemporani nu îl consideră pe Lucian Boia istoric, ci "demistificator", pentru că nu recurge la izvoare istorice şi, mai ales, pentru că nu foloseşte în munca Domniei sale metode consacrate de cercetare ştiinţifică. Vă recomand să citiţi în acest sens Ioan-Aurel Pop, Istoria, adevărul şi miturile, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2014.
De asemenea, profesorul Boia se află actualmente în conflict deschis cu membrii Academiei Române. Eu nu mai ştiu pe cine să cred: Ori Dl Lucian Boia e un geniu neînţeles, ori, după cum susţin istoricii şi academicienii, are interese oculte de a blasfemia Istoria României. Am scris acest eseu cu scopul de a afla şi opiniile confraţilor mei de peniţă.
Vă doresc o primăvară senină şi luminoasă!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor