Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni.
Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate cel mai mare. Cine nu a spicuit măcar câte ceva dintre scrierile Domniei sale nu poate susţine că are cultură generală. Orice român autentic, dacă n-a citit încă, trebuie neapărat să citească cel puţin trei cărţi scrise de reputatul istoric: “Istorie şi mit în conştiinţa românească”, “Două secole de mitologie naţională”, “Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”. Veţi învăţa, cu certitudine, o mulţime de lucruri interesante, de care habar n-aveaţi, şi vă veţi lărgi considerabil orizontul spiritual privitor la Istoria României, dar nu numai.
De exemplu, veţi afla că lumea întreagă, inclusiv istoria omenirii, este alcătuită doar din mituri sau dominată de mituri, că ideile de naţiune şi de stat naţional sunt demne de dispreţ, că poporul român are o atitudine fundamentală de respingere a străinilor, chiar de intoleranţă (mai exact spus: este prin esenţă ultranaţionalist, antisemit şi xenofob), că românii suferă patologic de un lamentabil spirit de imitaţie (a statelor occidentale, cu precădere) şi că nu au fost buni deloc în domeniul creaţiei originale, că întreaga istorie a României este un şir neîntrerupt de mituri, de la geto-daci până la “conspiraţia” din 1989 (inclusiv tema sintezei daco-romane, tema etnogenezei, tema voievozilor, apărarea creştinătăţii, naţiunea română, membrii dinastiei de Hohenzollern), că toţi istoricii importanţi ai ţării noastre din secolele XVIII – XX (Nicolae Bălcescu, A.D. Xenopol, Vasile Pârvan, Nicolae Iorga, Şerban Papacostea, Gh. I. Brătianu, C.C. Giurescu, P.P. Panaitescu, C. Daicoviciu, David Prodan şi ceilalţi) sunt nişte “naţionalişti” incurabili, “instrumentalizaţi” de regimul comunist, naţionalismul afectându-le decisiv obiectivitatea şi îndemnându-i a recurge la mitizări ale tuturor episoadelor ce constituie Istoria României.
Constatând, riguros argumentat, toate aceste grave tare ale poporului român şi ale istoriografiei noastre naţionale, Dl Boia demistifică, unul după altul, toate miturile construite de popor şi de istorici: “mitul unităţii daco-geţilor”, arătând că nu numai dacii şi geţii populau spaţiul Daciei, ci, în egală măsură, şi alte etnii: celţi, sciţi, bastarni, sarmaţi, iliri, greci etc.; “mitul naţiunii medievale”, afirmând că e absurd să se vorbească despre naţiuni în Evul Mediu; “mitul Mihai Viteazul”, demostrând că voievodul nu a fost un “unificator” al celor trei ţări române, ci doar un “cuceritor” al Moldovei şi Transilvaniei, şi că majoritatea istoricilor noştri, precum şi alţi intelectuali, în total dezacord cu izvoarele istorice, au făcut din el figura centrală a unui “mit naţional”; “mitul Eminescu”, susţinând că poetul, dar mai ales publicistul Mihai Eminescu a practicat o “ideologie autohtonistă şi xenofobă”, că versurile lui nu mai sunt gustate astăzi de tineri, că poporul român a făcut un simbol naţional dintr-un xenofob, rasist şi antisemit; mitul “unităţii româneşti”, arătând că istoricii (naţionalişti fiind toţi) au fost mereu susţinători direcţi ai acestui mit, iar teoreticienii specificului naţional au fost filosofii şi literaţii, cu precădere Mihai Eminescu, Lucian Blaga şi George Călinescu, care s-au lăsat robiţi de el, l-au cultivat şi dezvoltat; mitul “naţiunii române ortodoxe”, explicâd că obsesia acestei idei este anacronocă azi, deoarece naţiunile nu se mai numesc astăzi după criterii religioase, că rolul Bisericii ortodoxe române în coeziunea naţională este profund modificat faţă de trecut şi redus ca dimensiuni. În fine, Dl Boia demistifică întreaga istorie a României, nescăpându-i niciun mit, şi dă sentinţa definitivă: “Minciuna este mitul fondator al României moderne.” (în ziarul on line Adevărul.ro, din 17 ianuarie 2013).
În aceeaşi ordine de idei, deşi nu o spune direct, onorabilul istoric Lucian Boia semnalizează pericolul pe care îl presupune un mit mai recent al românilor: “mitul Academiei Române” şi trece, neîntârziat, şi la demitizarea acesuia. Astfel, într-un articol publicat la 27 februarie 2017 pe Contributors.ro, Dl Boia îi ironizează, pe bună dreptate, pe membrii Academiei Române, dintre care cam jumătate s-au găsit să emită celebrul Apel denumit Identitate, suveranitate şi unitate naţională: “Dacă n-ați auzit încă de Academia Română (mulți români o confundă cu Academia generalului Oprea sau cu Academia de Poliție) vă asigur că veți tot auzi de ea de acum înainte. Academia s-a pus pe treabă. Țelul urmărit e nobil: salvarea neamului. Dușmani ai țării, luați aminte și vă înfricoșați. Nu mai e de glumă: Academia salvează România”. Chiar aşa! Cum îşi permit nişte simpli academicieni să se considere responsabili de cele trei valori esenţiale ale neamului românesc?
Mă simt dator, în numele meu personal şi al tuturor românilor care nu se lasă manipulaţi de istoricii români ai secolelor XVIII – XX enumeraţi mai sus şi nici de membrii Academiei române, să adresez sincere felicitări, chiar elogii, Editurii Humanitas şi directorului acesteia, Dl Gabriel Liiceanu, care l-au promovat la cote maxime pe istoricul Boia, prin editarea şi difuzarea în tiraje consistente, atât în Limba română cât şi în cea franceză, a nenumărate ediţii ale cărţilor Domniei sale, contribuind astfel la reconstituirea, în ochii umanităţii, a adevăratei imagini a poporului român.
În contextul dat, nu pot să pricep, oricât m-aş strădui, de ce reputatul academician Ioan-Aurel Pop, istoric şi profesor universitar la Facultatea de Istorie şi Filosofie din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, rectorul acestei universităţi, îl face cu ou şi cu oţet pe Dl Boia, acuzându-l că adesează ironii şi reproşuri tuturor istoricilor români şi că îi dispreţuieşte pe aceştia (a se vedea lucrarea intitulată Istoria, adevărul şi miturile, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2014, pag.137-138, 148-149, 243, 289, 296-298), că apelează la falsificări intenţionate, la minciuni (ibidem, pag.128, 139), că se contrazice adesea (ibidem, pag.184, 200, 217, 262, 338-339), că manipulează conştiinţe (ibidem, pag.3, 49, 102, 112, 177, 183, 216, 254-256, 269, 283, 338-339), că manifestă dispreţ pentru adevăr (ibidem, pag.130), ignoranţă sau rea-voinţă (ibidem, pag.150, 234), că aduce blasfemii la adresa istoriei României şi a istoricilor români (ibidem, pag.112), că e lipsit de realism, că e absurd! (ibidem, pag.382).
Nu pot să înţeleg nici de ce cunoscutul critic literar Nicolae Manolescu, preşedintele Uniunii Scriitorilor din România, îi aduce reproşuri profesorului Boia, bunăoară când, în suplimentul de cultură al ziarului on line Adevărul.ro din 15 martie 2013, afirmă, făcând referire la cartea acestuia De ce este România altfel? (Edit. Humanitas, 2012) că “a stârnit discuţii pasionate”, parti pris-ul fiind “vădit încă de la titlu” şi că lucrarea e “tendenţioasă printr-o izbitoare lipsă de empatie cu subiectul ei” .
Îmi scapă şi raţiunea pentru care cunoscutul critic şi istoric literar Theodor Codreanu este de-a dreptul răutăcios cu Dl Boia: îl ironizează, îl persiflează, îl consideră lipsit de inteligenţă! Dl Codreanu accentuează caracterizarea negativă a profesorului Boia, mergând pănă la frontiera invectivei: apreciază opera ilustrului istoric ca fiind “parşivenie ideologică de trei parale!” şi susţine că scopul acestuia “este de a legitima cerinţele prădătorilor naţionali şi internaţionali de tot soiul, după căderea comunismului”. “De-ar fi doar atât! – continuă Theodor Codreanu – Dar e vorba de a-i legitima pe substituienţii minoritari care vor o altă identitate şi o altă istorie pentru neamul românesc, de a-i trimite mereu la margine pe cei ce se mai consideră încă români. E la mijloc o culpabilizare generală, de proporţii, pentru ca deruta acestui neam istovit de mutilarea la faţă produsă de comunism să se adâncească” (în A doua schimbare la faţă – o cercetare transdisciplinară a civilizaţiei române moderne, ediţia a doua revăzută şi adăugită, Editura Scara, Bucureşti, 2013, pag. 508 - 509).
Observ, dezamăgit, că nici câţiva reprezentanţi ai noii generaţii de istorici nu sunt capabili să-l înţeleagă pe genialul profesor Boia. Bunăoară, Dl Paul Nistor, tânăr cercetător ştiinţific la Institutul de Istorie „A.D.Xenopol” Iaşi, face afirmaţii izbitoare atunci când comentează cartea De ce este România altfel?, susţinând: “Care este, în mare, reţeta de succes a lui Boia? Îmbinarea unei bune analize cu ipoteze şocante, cu frazele tari, deliberat exagerate” (…) “…unele remarci sunt însă de-a dreptul răutăcioase şi par să dea satisfacţie nu adevărului istoric ci unor direcţii pur ideologice”(…) “În final, care este formula de succes a domnului Boia? Este cea a istoriei prezentate ca un blestem. Un destin implacabil a lovit acest spaţiu, o predestinare grea, neîntâlnită în restul lumii, se resimte doar aici. Aceasta exclude total speranţele şi idealurile de viitor şi lasă loc doar resemnării colective. Decodând în această cheie istoria unui popor, Lucian Boia se face că nu vede evoluţia României între 1866-1939, scoţând în faţă doar elemente negative şi uitând de cele pozitive care… numeric, simbolic dar şi ca importanţă şi urmări le surclasau de departe pe precedentele” (în Contributors.ro, din 28 februarie 2013).
Nici noua generaţie de filozofi români nu reuşeşte să priceapă pe de-a-ntregul mesajul Dlui Boia. Spre pildă, Dl Cătălin Avramescu, specialist în istoria gândirii politice, în filozofie politică şi în etică, cadru universitar la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, ajunge până acolo încât îl acuză pe profesorul Boia că a plagiat, în cartea Tinereţe fără bătrâneţe. Imaginarul longevităţii din Antichitate până astăzi (Editura Humanitas, 2006), articolul intitulat “Longevity” din Dictionary of the History of Ideas al reputatului enciclopedist american Gerald J. Gruman (a se vedea “Dilematica”, numărul din februarie 2007).
Faima Domnului Lucian Boia de “blasfemiator al Istoriei românilor” a trecut şi peste Prut. Operând o radiografie a lucrării distinsului istoric în discuţie: Mihai Eminescu, românul absolut. Facerea şi desfacerea unui mit, apărută în 2015 la Humanitas, Mihai Cimpoi, membru de Onoare al Academiei Române din 1991 şi membru titular al Academiei Republicii Moldova, îi aduce grave acuzaţii Dlui Boia: “Autorul nu cunoaşte opera eminesciană”, nici “eminescologia din ultima perioadă”, substituie judecăţi de valoare, bazate pe solide temeiuri ştiinţifice “prin zeflemele de mahala”, “nivelul ştiinţific se prezintă la cota cea mai joasă din cauza argumentării rudimentare (bun/rău)”, “instrumentarul critic e sărac şi învechit, apropiat de limbajul de lemn”. Până aici mai răbdăm cum răbdăm, dar Dl Mihai Cimpoi întrece orice limită. Domnia sa susţine că metoda lui Lucian Boia “e una ocultă, ţinând de vrăjitorie, de o întindere de cercuri negre mefistofelice ale demonstraţiei: tot ce se întâmplă în jurul lui Eminescu nu ţine de o anumită linie evolutivă, fie şi sinusoidală, cu contribuţii exegetice originale modeste (multe) sau eronate (cum se atestă în cazul marilor figuri), ci de o curbă drăcească a evoluărilor exagerate care corespund unui canon al mitologizării, al cărui mecanism îl ştie doar Lucian Boia, singurul înzestrat, după cum ne avertizează adnotarea editorială, şi cu darul de a-l demonta.” (în ziaristionline.ro din 19 septembrie 2016).
X
În ciuda tuturor comentariilor răutăcioase citate mai sus, profesorul Lucian Boia este şi va rămâne, în mod cert, cel mai mare istoric român din toate timpurile, deoarece descoperirile Domniei sale au revoluţionat întreaga istoriografie românească, desconspirând exhaustiv toate miturile construite, mai mult sau mai puţin premeditat, uneori răuvoitor, de către popor şi de către toţi istoricii de până la Dumnealui. Va trebui să ţinem cont, de acum înainte, integral, de teoria absolut inedită a Domniei sale (bazată pe izvoare istorice numeroase şi indubitabile) şi să examinăm pe viitor cu maximă circumspecţie întreaga cercetare istorică anterioară. Se va vorbi în curând, cu certitudine, de o Istorie a României ante şi una post Lucian Boia.
Cei care nu au capacitatea de a-l înţelege pe noul geniu al Istoriei românilor mai susţin că Dl Boia nu ar fi urmărit prin scrierile Domniei sale decât faimă, bani şi blasfemierea poporului în sânul căruia s-a născut, şi că, beneficiind de conivenţa Dlui Gabriel Liiceanu şi a Editurii Humanitas, le-a şi obţinut pe toate trei, dar că, în schimb, ar fi pierdut statutul de istoric, cel de om de cultură român, precum şi funcţiile de “român” şi de “om”. Unul dintre aceşti adversari mărginiţi intelectual şi-a permis să sintetizeze toate acuzaţiile îndreptate împotriva marelui istoric în următoarea aserţiune cu valoare de apoftegmă: Cel mai recent şi, totodată, cel mai periculos mit al Istoriei României este mitul “Lucian Boia”.
Delimitându-mă de astfel de poziţii extremiste, eu unul, ca admirator al Dlui Lucian Boia, aştept cu mare interes extinderea cercetărilor Domniei sale asupra Istoriei Europei şi demitizarea marilor mituri continentale: “democraţia şi filosofia greacă”, “Alexandru cel Mare”, “Roma şi Imperiul Roman”, “Imperiul Bizantin”, “tendinţa istorică spre unitate naţională a francezilor, germanilor şi italienilor”, “Dante şi Divina Comedie”, “creştinarea popoarelor europene”, “Cervantes”, “Shakespeare”, “Războiul de o sută de ani”, “Goethe şi Faust”, “Leonardo da Vinci şi Renaşterea”, “filosofia germană”, “Hugo şi Literatura franceză”, “Napoleon”, “Dostoievski şi Literatura rusă”, “cele două războaie mondiale” ş.a.m.d.
Sunt convins că dacă Petre Ţuţea nu ar fi trecut în veşnicie, l-ar fi declarat pe Eminescu persoana non grata a Istoriei României, iar în locul rămas vacant l-ar fi numit definitiv pe Dl Lucian Boia “românul absolut”!

FLORIN T. ROMAN

Vizualizări: 15

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Aprecieri și mulțumiri pentru text!
Recomandat în rubrica ARTICOLE, 21 Martie 2017

În armată, când te felicită un superior, trebuie să răspunzi: Servesc Patria!
Dragă doamnă Ileana, aici mie îmi vine să răspund: Servesc Dialoguri culturale!

Felicitari pentru articol.Sunt o admiratoare si devoratoare a operei distinsului domn Lucian Boia.Nu am citit tot ce s-a scris spre a-l defaima, dar ma bucur sa citesc randuri ca acestea in care i se admira munca, pregatirea si asidua, temeinica munca de istoric.

Stimată prietenă Camelia, aproape toţi istoricii români contemporani nu îl consideră pe Lucian Boia istoric, ci "demistificator", pentru că nu recurge la izvoare istorice şi, mai ales, pentru că nu foloseşte în munca Domniei sale metode consacrate de cercetare ştiinţifică. Vă recomand să citiţi în acest sens Ioan-Aurel Pop, Istoria, adevărul şi miturile, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2014.
De asemenea, profesorul Boia se află actualmente în conflict deschis cu membrii Academiei Române. Eu nu mai ştiu pe cine să cred: Ori Dl Lucian Boia e un geniu neînţeles, ori, după cum susţin istoricii şi academicienii, are interese oculte de a blasfemia Istoria României. Am scris acest eseu cu scopul de a afla şi opiniile confraţilor mei de peniţă.
Vă doresc o primăvară senină şi luminoasă!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Despre mine (numai de bine!)
Publicat de Bidulescu Constantin în Martie 27, 2017 
Sunt născut la 29 febr. 1944, în Bucureşti. Domiciliul actual, Ploieşti.
Profesor de matematică, pensionar. Am predat 42 de ani la licee din Ploieşti şi judeţ, apoi am cochetat cu literatura. Am fost selecţionat în 20 de Antologii de poezie printre care şi ultimele opt editate de ASPRA. Membru al site-urilor literare Dialoguri Culturale, Noduri şi Semne, Negru pe alb, Însemne culturale.
Am obţinut un premiu I la Concursul de rondeluri, organizat de site-ul Negru pe alb, un premiu I şi un premiu II la concursul de epigrame organizat tot de acelaş site, şi o menţiune la Concursul literar internaţional de poezie şi proză “Magia sărbătorilor de iarnă”
Nu am cărţi publicate.
Dorinţe pentru viitor: să mă viziteze muza creaţiei mai des, că vorba aceea, dacă inspiraţie nu e, nimic nu e…

AutoRONDEL

Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe,
Cu mersul lor ce-i curgător,
Dar şi cuprinse de tandreţe.

Şi chiar de sunt conservator,
Scriind în rime cu stricteţe,
Eu sunt acuma creator,
De versuri multe, săltăreţe.

Am pus în ele şi umor,
Am pus în unele tristeţe,
Să fiu pe placul tuturor
Ajuns acum la bătrâneţe.

Eu sunt acuma creator.

http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine-numai-de-bine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor