Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă. E și normal. Până și-n Junimea severului Maiorescu se promulgase și funcționa principiul potrivit căruia anecdota, gluma inteligentă și vorba de spirit primează. Prin grija lui Creangă și a lui Pogor, se râdea la liber. Zgomotos, pe săturate. Erau doi hâtri cum nu s-a mai pomenit. Asta, așa, ca să dau un exemplu. Cel mai la îndemână.
Întâlnirea membrilor salonului cu pricina, de la sfârșitul lunii martie a.c., s-a desfășurat într-un astfel de primăvăratic ambient. Poate și pentru că ordinea de zi a ședinței a fost sensibil îmbunătățită cu o lansare de carte: DE LA POLITICĂ LA CREDINȚĂ. MĂRTURISIRI – volum apărut la Editura Tiparnița, sub semnătura doamnei Voichița Tulcan Macovei. Prezentarea și promovarea cărții, atmosfera animată creată la un moment dat au fost cireașa de pe tort. Au luat cuvântul judecătorul Mara, istoricul Tuleu, profesorul Truță și primul între vorbitori, părintele Roman, “duhovnicul literar” și un bun cunoscător al laboratorului de creație al autoarei, după cum însăși prea cucernicia sa, cu patos și aplomb, cu argumente solide și artă oratorică, ne-a explicat. Au cuvântat și alții. Cu toții au făcut-o entuziast și emoțional. Elogios și fără parcimonie. Toți au plusat pe partea plină a paharului, insistând pe efortul autoarei, sinceritatea scriiturii, reușita demersului creator și convingerea unanimă că a făcut un lucru care trebuia făcut. Concluzia? O carte perfectă! Și asta, în condițiile în care știm foarte bine că de la Homer și Ghilgameș încoace, visăm și tindem spre o perfecțiune pe care nu o vom atinge niciodată.
Nu contest cele spuse de distinșii oratori și nici nu fac opinie separată, dar, sincer să fiu, tare mi-ar fi plăcut să aud și câteva observații...să le zicem... critice. Biensûr, cu condiția să fie constructive, de luat aminte și cu trimitere la text. De ce? Pentru că o carte netaxată de critică este ca un călător fără bilet. Nu ascund că așteptam și mă așteptam să ne vorbească despre realizarea artistică a cărții. Despre mesajul și meritele acesteia, pentru că, să fim drepți, MĂRTURISIRILE doamnei este o carte mai mult decât meritorie. Are meritul și câștigă în altitudine prin aceea că pledează pentru o umanitate care umanizează, dar, mai ales, prin faptul că, printre rânduri, ne îndeamnă să ne aducem aminte și să ne reîntoarcem la țara pe care am uitat-o. În egală măsură, este o carte curajoasă, paradoxal, tocmai prin lipsa de curaj de a răspunde concis și rece în argumentație, categoric și fără prețiozitate unor provocări, acuze și mici răutăcisme, care, pe măsură ce vremea trece, ies din garanție, sunt tot mai fără obiect și fără acoperire. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să se spună că am fost produsul etapelor istorice prin care am trecut, că nu noi am creat epoca, ci ea ne-a creat pe noi – idei, aluzii și sugestii pe care cartea le conține. Că nu ne-am șifonat, n-am pus sare pe coadă și n-am plecat aiurea, chipurile, în numele libertății și căutând libertatea. Dimpotrivă, am rămas locului și am trăit cu convingerea că nu există libertate mai mare decât aceea de a vorbi și a cultiva limba țării în care te-ai născut. Taman cum ne învață și ne cere Testamentul Văcărescului, cel de veșnică și vrednică amintire. În două cuvinte, o carte meritorie care merita mai mult. Dar, să închid paranteza și să fiu foarte scurt, pentru că lungindu-mă nu fac decât să bag apă în vin.
Așadar, deși literatura noastră cunoaște și consemnează multe scrieri cu caracter autobiografic, de memorialistică sau jurnale intime – unele celebre – cartea doamnei, după părerea mea, nu se apropie, nu se aseamănă și nu imită pe niciuna. Tematic și procedural, se înscrie într-o modă, e foarte adevărat, dar nu-și ia modele și nu acceptă modele. Pur și simplu, se înregimentează într-o tradiție. Aruncă o privire atentă pe ecranul amintirii sale. Atât. Apoi, pornește pe un drum. Bătătorit, desigur. E drumul cunoașterii. Al autocunoașterii și al recunoașterii. Mai mult, prin modul în care insistă memoria și persistă evocarea, e un posibil, un potențial Drum al Damascului. Da, pentru că toți, asemenea lui Saul, mai devreme sau mai târziu, ne încumetăm, pornim și parcurgem acest drum. Fiecare în felul lui. Și cu revelații, de la caz la caz.
În evoluția sa privit, scrisul doamnei Macovei – și cartea de față nu face excepție – este o chinuitoare și interminabilă întrebare. Din câte ne lasă să înțelegem, încă nu a primit mult așteptatele și atât de râvnitele răspunsuri. Ca atare, va trebui să continue. Va trebui, și o va face. Proiectul, perspectiva, dar, mai ales, perseverența și tenacitatea căutării întru cunoaștere mă împing să fac un pronostic, o anticipare. Va reuși, dar va fi o nucă greu de spart. Și asta, pentru că doamna nu face supoziții și nu merge pe ipoteze. Pune direct diagnostice. Aici îi dau dreptate. Datul cu presupusul atunci când abordezi o tematică atât de gravă și de serioasă ar fi un zgomot de fond, iar dacă s-ar persista, ar deveni bruiaj, ceea ce, în cazul doamnei... nu e cazul. Zic, sper și-mi place să cred.
Animat de o asemenea convingere, aș adăuga că recenta carte a profesoarei Voichița Tulcan Macovei este un spațiu al mărturiei și al mărturisirii. E o retragere în Ermitajul său lăuntric, cu largi și leneșe incursiuni pe claviatura sentimentalo-spirituală pe care a parcurs-o în spațiu și în timp. Și pe care încearcă să și-o asume integral. Este, cu voia autoarei, o simțitoare și sinceră spovedanie. E tremur și cutremur, deopotrivă. Evaluare și reevaluare. Zbucium și reverii de lună plină. În fine, e un audit autoimpus și un conspect al eului interior. Un act de stare liturgică, dacă vreți. De purificare și regăsire de sine. De trăire și retrăire în singurătate. E luciditate și experiență, tristețe și elan, poezie și pitoresc. Altfel spus, e o față fără mască și fără fard; o cetate asediată, iar autoarea, o prizonieră fericită. Adaug, și aș dori să se rețină, că este o scriitură care pledează pentru savoarea clipei. Pentru percepția epidermică a veșniciei sale. Ați ghicit! Desigur, e o percepție pe rit nou.
Un cuvânt de bine și despre crezul artistic al autoarei. Sunt sigur că este mai mult decât convinsă că meșteșugul de scriitor este o demnitate foarte grea, iar scrisul, pe persoană fizică, un lung, epuizant și dureros travaliu. Cert lucru, în artă, cale de mijloc nu există. Cu atât mai puțin, jumătăți de literatură. Așadar, ori la bal, ori la spital – vorba lui Voltaire.
Cât despre reușita de raft sau despre succesul de public al cărții, e prematur să mă pronunț. Important e că meciul a început, că mingea e jucată, iar dosarul cauzei, balanța și ciocanul dreptății sunt deja pe masa sau în mâna cititorului. E dreptul, e datoria lui să se pronunțe. Să ia act, să cântărească, să decidă. Va fi o judecată dreaptă, pentru că o carte odată tipărită e ca o navă lansată la apă. Dacă are noroc, străbate mările și înfruntă oceanele lumii. Dacă n-are, pățește ce-a pățit Titanicul. Cu toate acestea, nu se renunță la transportul pe apă!

Valeriu Ilica

Vizualizări: 21

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Text recomandat în rubrica ARTICOLE, 6 Iulie 2017
Felicitări!

Mulţumesc!

Felicitări!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Fişă de scriitor – Ioana Haitchi
Publicat în Medalion literar

Ioana Haitchi s-a născut la 16 noiembrie 1967, Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud. Copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 se stabileşte împreună cu o parte din familie la Cluj.
Are înclinaţii artistice, fiindu-i apropiate muzica (prof. Mihai Boldor), pictura (prof. pictor Laurenţiu Buda) şi poezia (prof. Ileana Boca).

Urmează Facultatea de Ştiințe Economice - UBV Cluj Napoca şi obține Licența în anul 2006. Are un Master în Finanțe la ASE Bucureşti (2008).

Publică prima poezie Ploaie dulceagă în iunie 1986, în Revista Flacăra, la rubrica Atelier literar condusă atunci de Geo Dumitrescu.

Scrie poezie fără să publice o perioadă îndelungată. Începând cu anul 2013 deschide bloguri personale de poezie, literatură, ştiri culturale.

Este amintită de Revista Vatra veche, Serie Veche nouă, Anul V, nr. 9(69), septembrie 2014, la pagina 72, cu traduceri din limba spaniolă a poetului André Cruchaga, iar ulterior este menționată în acest sens în mai multe bloguri şi reviste.

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/fi-de-scriitor-ioana-haitchi

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ICONOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ A IMAGINILOR IMAGINII IMAGINATE Postat de Ştefan Lucian MUREŞANU în Iulie 15, 2017

Motto: ”Supremul şi sensibilul aparat al iconologiei este intuiţia sintetică; ea este rodul metodologic al erudiţiei active care fertilizează ogorul imaginaţiei investigatoare.” (Erwin Panofsky) Cuvinte cheie: iconologie, imagine, studii, reprezentări, atribute 1. Lumea ca început în imaginea reală a existenței omenirii Toate științele sunt un rezultat al gândirii profunde a omului, sunt creații materializate ale unor fapte, ale unor imagini fiinduale ale puterii intelectuale, ale desăvârșirii unor înțelepciuni marcate prin naștere omului dat să le expună. Ne naștem din nașterea unei taine nedeslușite și încă misterioase, ne întrebăm de multe ori de unde atâta imaginație în gândirea noastră, de unde atâta profunzime la unii și tot atâta superficialitate la alții. Științele sunt idei parțial materializate în disciplinele care însumează faptul real sau ireal teorie a putinței realizării practice în viziunea umană elevată. Științele expun acordul materializării imaginii imaginate în imagini fiinduale sau, mai bine spus, ajută lumea să înțeleagă scopul studierii faptului imaginat. http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/introducere-n-studiul-iconologiei-ca-tiin-a-imaginilor-imaginii?xg_source=activity

„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție Publicat de Mihai Cotea în Iulie 11, 2017  Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c. Concursul a fost structurat pe două secțiuni, literară și plastică, corespunzător următoarelor categorii de vârstă: -6 ani -creație plastică - 7-10 ani -creație literară și creație plastică - 11-14 ani -creație literară și creație plastică - 15-18 ani -creație literară și creație plastică Tematica acestui concurs a fost liberă, fapt care a avut drept rezultat, înscrierea a 150 de concurenți, atât din Sântana, cât și din localitățile învecinate. Ceremonia de premiere s-a desfășurat în holul Primă http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/z-mbet-de-copil-n-zbor-de-fluturi-impresii-de-la-prima-edi-ie

Pe drumul Damascului - articol de Valeriu Ilica Publicat de Florin T. Roman în Iunie 26, 2017

Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/pe-drumul-damascului-articol-de-valeriu-ilica

 

Caligrafii

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor