Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă. E și normal. Până și-n Junimea severului Maiorescu se promulgase și funcționa principiul potrivit căruia anecdota, gluma inteligentă și vorba de spirit primează. Prin grija lui Creangă și a lui Pogor, se râdea la liber. Zgomotos, pe săturate. Erau doi hâtri cum nu s-a mai pomenit. Asta, așa, ca să dau un exemplu. Cel mai la îndemână.
Întâlnirea membrilor salonului cu pricina, de la sfârșitul lunii martie a.c., s-a desfășurat într-un astfel de primăvăratic ambient. Poate și pentru că ordinea de zi a ședinței a fost sensibil îmbunătățită cu o lansare de carte: DE LA POLITICĂ LA CREDINȚĂ. MĂRTURISIRI – volum apărut la Editura Tiparnița, sub semnătura doamnei Voichița Tulcan Macovei. Prezentarea și promovarea cărții, atmosfera animată creată la un moment dat au fost cireașa de pe tort. Au luat cuvântul judecătorul Mara, istoricul Tuleu, profesorul Truță și primul între vorbitori, părintele Roman, “duhovnicul literar” și un bun cunoscător al laboratorului de creație al autoarei, după cum însăși prea cucernicia sa, cu patos și aplomb, cu argumente solide și artă oratorică, ne-a explicat. Au cuvântat și alții. Cu toții au făcut-o entuziast și emoțional. Elogios și fără parcimonie. Toți au plusat pe partea plină a paharului, insistând pe efortul autoarei, sinceritatea scriiturii, reușita demersului creator și convingerea unanimă că a făcut un lucru care trebuia făcut. Concluzia? O carte perfectă! Și asta, în condițiile în care știm foarte bine că de la Homer și Ghilgameș încoace, visăm și tindem spre o perfecțiune pe care nu o vom atinge niciodată.
Nu contest cele spuse de distinșii oratori și nici nu fac opinie separată, dar, sincer să fiu, tare mi-ar fi plăcut să aud și câteva observații...să le zicem... critice. Biensûr, cu condiția să fie constructive, de luat aminte și cu trimitere la text. De ce? Pentru că o carte netaxată de critică este ca un călător fără bilet. Nu ascund că așteptam și mă așteptam să ne vorbească despre realizarea artistică a cărții. Despre mesajul și meritele acesteia, pentru că, să fim drepți, MĂRTURISIRILE doamnei este o carte mai mult decât meritorie. Are meritul și câștigă în altitudine prin aceea că pledează pentru o umanitate care umanizează, dar, mai ales, prin faptul că, printre rânduri, ne îndeamnă să ne aducem aminte și să ne reîntoarcem la țara pe care am uitat-o. În egală măsură, este o carte curajoasă, paradoxal, tocmai prin lipsa de curaj de a răspunde concis și rece în argumentație, categoric și fără prețiozitate unor provocări, acuze și mici răutăcisme, care, pe măsură ce vremea trece, ies din garanție, sunt tot mai fără obiect și fără acoperire. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să se spună că am fost produsul etapelor istorice prin care am trecut, că nu noi am creat epoca, ci ea ne-a creat pe noi – idei, aluzii și sugestii pe care cartea le conține. Că nu ne-am șifonat, n-am pus sare pe coadă și n-am plecat aiurea, chipurile, în numele libertății și căutând libertatea. Dimpotrivă, am rămas locului și am trăit cu convingerea că nu există libertate mai mare decât aceea de a vorbi și a cultiva limba țării în care te-ai născut. Taman cum ne învață și ne cere Testamentul Văcărescului, cel de veșnică și vrednică amintire. În două cuvinte, o carte meritorie care merita mai mult. Dar, să închid paranteza și să fiu foarte scurt, pentru că lungindu-mă nu fac decât să bag apă în vin.
Așadar, deși literatura noastră cunoaște și consemnează multe scrieri cu caracter autobiografic, de memorialistică sau jurnale intime – unele celebre – cartea doamnei, după părerea mea, nu se apropie, nu se aseamănă și nu imită pe niciuna. Tematic și procedural, se înscrie într-o modă, e foarte adevărat, dar nu-și ia modele și nu acceptă modele. Pur și simplu, se înregimentează într-o tradiție. Aruncă o privire atentă pe ecranul amintirii sale. Atât. Apoi, pornește pe un drum. Bătătorit, desigur. E drumul cunoașterii. Al autocunoașterii și al recunoașterii. Mai mult, prin modul în care insistă memoria și persistă evocarea, e un posibil, un potențial Drum al Damascului. Da, pentru că toți, asemenea lui Saul, mai devreme sau mai târziu, ne încumetăm, pornim și parcurgem acest drum. Fiecare în felul lui. Și cu revelații, de la caz la caz.
În evoluția sa privit, scrisul doamnei Macovei – și cartea de față nu face excepție – este o chinuitoare și interminabilă întrebare. Din câte ne lasă să înțelegem, încă nu a primit mult așteptatele și atât de râvnitele răspunsuri. Ca atare, va trebui să continue. Va trebui, și o va face. Proiectul, perspectiva, dar, mai ales, perseverența și tenacitatea căutării întru cunoaștere mă împing să fac un pronostic, o anticipare. Va reuși, dar va fi o nucă greu de spart. Și asta, pentru că doamna nu face supoziții și nu merge pe ipoteze. Pune direct diagnostice. Aici îi dau dreptate. Datul cu presupusul atunci când abordezi o tematică atât de gravă și de serioasă ar fi un zgomot de fond, iar dacă s-ar persista, ar deveni bruiaj, ceea ce, în cazul doamnei... nu e cazul. Zic, sper și-mi place să cred.
Animat de o asemenea convingere, aș adăuga că recenta carte a profesoarei Voichița Tulcan Macovei este un spațiu al mărturiei și al mărturisirii. E o retragere în Ermitajul său lăuntric, cu largi și leneșe incursiuni pe claviatura sentimentalo-spirituală pe care a parcurs-o în spațiu și în timp. Și pe care încearcă să și-o asume integral. Este, cu voia autoarei, o simțitoare și sinceră spovedanie. E tremur și cutremur, deopotrivă. Evaluare și reevaluare. Zbucium și reverii de lună plină. În fine, e un audit autoimpus și un conspect al eului interior. Un act de stare liturgică, dacă vreți. De purificare și regăsire de sine. De trăire și retrăire în singurătate. E luciditate și experiență, tristețe și elan, poezie și pitoresc. Altfel spus, e o față fără mască și fără fard; o cetate asediată, iar autoarea, o prizonieră fericită. Adaug, și aș dori să se rețină, că este o scriitură care pledează pentru savoarea clipei. Pentru percepția epidermică a veșniciei sale. Ați ghicit! Desigur, e o percepție pe rit nou.
Un cuvânt de bine și despre crezul artistic al autoarei. Sunt sigur că este mai mult decât convinsă că meșteșugul de scriitor este o demnitate foarte grea, iar scrisul, pe persoană fizică, un lung, epuizant și dureros travaliu. Cert lucru, în artă, cale de mijloc nu există. Cu atât mai puțin, jumătăți de literatură. Așadar, ori la bal, ori la spital – vorba lui Voltaire.
Cât despre reușita de raft sau despre succesul de public al cărții, e prematur să mă pronunț. Important e că meciul a început, că mingea e jucată, iar dosarul cauzei, balanța și ciocanul dreptății sunt deja pe masa sau în mâna cititorului. E dreptul, e datoria lui să se pronunțe. Să ia act, să cântărească, să decidă. Va fi o judecată dreaptă, pentru că o carte odată tipărită e ca o navă lansată la apă. Dacă are noroc, străbate mările și înfruntă oceanele lumii. Dacă n-are, pățește ce-a pățit Titanicul. Cu toate acestea, nu se renunță la transportul pe apă!

Valeriu Ilica

Vizualizări: 26

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Text recomandat în rubrica ARTICOLE, 6 Iulie 2017
Felicitări!

Mulţumesc!

Felicitări!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor