Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă. E și normal. Până și-n Junimea severului Maiorescu se promulgase și funcționa principiul potrivit căruia anecdota, gluma inteligentă și vorba de spirit primează. Prin grija lui Creangă și a lui Pogor, se râdea la liber. Zgomotos, pe săturate. Erau doi hâtri cum nu s-a mai pomenit. Asta, așa, ca să dau un exemplu. Cel mai la îndemână.
Întâlnirea membrilor salonului cu pricina, de la sfârșitul lunii martie a.c., s-a desfășurat într-un astfel de primăvăratic ambient. Poate și pentru că ordinea de zi a ședinței a fost sensibil îmbunătățită cu o lansare de carte: DE LA POLITICĂ LA CREDINȚĂ. MĂRTURISIRI – volum apărut la Editura Tiparnița, sub semnătura doamnei Voichița Tulcan Macovei. Prezentarea și promovarea cărții, atmosfera animată creată la un moment dat au fost cireașa de pe tort. Au luat cuvântul judecătorul Mara, istoricul Tuleu, profesorul Truță și primul între vorbitori, părintele Roman, “duhovnicul literar” și un bun cunoscător al laboratorului de creație al autoarei, după cum însăși prea cucernicia sa, cu patos și aplomb, cu argumente solide și artă oratorică, ne-a explicat. Au cuvântat și alții. Cu toții au făcut-o entuziast și emoțional. Elogios și fără parcimonie. Toți au plusat pe partea plină a paharului, insistând pe efortul autoarei, sinceritatea scriiturii, reușita demersului creator și convingerea unanimă că a făcut un lucru care trebuia făcut. Concluzia? O carte perfectă! Și asta, în condițiile în care știm foarte bine că de la Homer și Ghilgameș încoace, visăm și tindem spre o perfecțiune pe care nu o vom atinge niciodată.
Nu contest cele spuse de distinșii oratori și nici nu fac opinie separată, dar, sincer să fiu, tare mi-ar fi plăcut să aud și câteva observații...să le zicem... critice. Biensûr, cu condiția să fie constructive, de luat aminte și cu trimitere la text. De ce? Pentru că o carte netaxată de critică este ca un călător fără bilet. Nu ascund că așteptam și mă așteptam să ne vorbească despre realizarea artistică a cărții. Despre mesajul și meritele acesteia, pentru că, să fim drepți, MĂRTURISIRILE doamnei este o carte mai mult decât meritorie. Are meritul și câștigă în altitudine prin aceea că pledează pentru o umanitate care umanizează, dar, mai ales, prin faptul că, printre rânduri, ne îndeamnă să ne aducem aminte și să ne reîntoarcem la țara pe care am uitat-o. În egală măsură, este o carte curajoasă, paradoxal, tocmai prin lipsa de curaj de a răspunde concis și rece în argumentație, categoric și fără prețiozitate unor provocări, acuze și mici răutăcisme, care, pe măsură ce vremea trece, ies din garanție, sunt tot mai fără obiect și fără acoperire. Mi-ar fi plăcut, de asemenea, să se spună că am fost produsul etapelor istorice prin care am trecut, că nu noi am creat epoca, ci ea ne-a creat pe noi – idei, aluzii și sugestii pe care cartea le conține. Că nu ne-am șifonat, n-am pus sare pe coadă și n-am plecat aiurea, chipurile, în numele libertății și căutând libertatea. Dimpotrivă, am rămas locului și am trăit cu convingerea că nu există libertate mai mare decât aceea de a vorbi și a cultiva limba țării în care te-ai născut. Taman cum ne învață și ne cere Testamentul Văcărescului, cel de veșnică și vrednică amintire. În două cuvinte, o carte meritorie care merita mai mult. Dar, să închid paranteza și să fiu foarte scurt, pentru că lungindu-mă nu fac decât să bag apă în vin.
Așadar, deși literatura noastră cunoaște și consemnează multe scrieri cu caracter autobiografic, de memorialistică sau jurnale intime – unele celebre – cartea doamnei, după părerea mea, nu se apropie, nu se aseamănă și nu imită pe niciuna. Tematic și procedural, se înscrie într-o modă, e foarte adevărat, dar nu-și ia modele și nu acceptă modele. Pur și simplu, se înregimentează într-o tradiție. Aruncă o privire atentă pe ecranul amintirii sale. Atât. Apoi, pornește pe un drum. Bătătorit, desigur. E drumul cunoașterii. Al autocunoașterii și al recunoașterii. Mai mult, prin modul în care insistă memoria și persistă evocarea, e un posibil, un potențial Drum al Damascului. Da, pentru că toți, asemenea lui Saul, mai devreme sau mai târziu, ne încumetăm, pornim și parcurgem acest drum. Fiecare în felul lui. Și cu revelații, de la caz la caz.
În evoluția sa privit, scrisul doamnei Macovei – și cartea de față nu face excepție – este o chinuitoare și interminabilă întrebare. Din câte ne lasă să înțelegem, încă nu a primit mult așteptatele și atât de râvnitele răspunsuri. Ca atare, va trebui să continue. Va trebui, și o va face. Proiectul, perspectiva, dar, mai ales, perseverența și tenacitatea căutării întru cunoaștere mă împing să fac un pronostic, o anticipare. Va reuși, dar va fi o nucă greu de spart. Și asta, pentru că doamna nu face supoziții și nu merge pe ipoteze. Pune direct diagnostice. Aici îi dau dreptate. Datul cu presupusul atunci când abordezi o tematică atât de gravă și de serioasă ar fi un zgomot de fond, iar dacă s-ar persista, ar deveni bruiaj, ceea ce, în cazul doamnei... nu e cazul. Zic, sper și-mi place să cred.
Animat de o asemenea convingere, aș adăuga că recenta carte a profesoarei Voichița Tulcan Macovei este un spațiu al mărturiei și al mărturisirii. E o retragere în Ermitajul său lăuntric, cu largi și leneșe incursiuni pe claviatura sentimentalo-spirituală pe care a parcurs-o în spațiu și în timp. Și pe care încearcă să și-o asume integral. Este, cu voia autoarei, o simțitoare și sinceră spovedanie. E tremur și cutremur, deopotrivă. Evaluare și reevaluare. Zbucium și reverii de lună plină. În fine, e un audit autoimpus și un conspect al eului interior. Un act de stare liturgică, dacă vreți. De purificare și regăsire de sine. De trăire și retrăire în singurătate. E luciditate și experiență, tristețe și elan, poezie și pitoresc. Altfel spus, e o față fără mască și fără fard; o cetate asediată, iar autoarea, o prizonieră fericită. Adaug, și aș dori să se rețină, că este o scriitură care pledează pentru savoarea clipei. Pentru percepția epidermică a veșniciei sale. Ați ghicit! Desigur, e o percepție pe rit nou.
Un cuvânt de bine și despre crezul artistic al autoarei. Sunt sigur că este mai mult decât convinsă că meșteșugul de scriitor este o demnitate foarte grea, iar scrisul, pe persoană fizică, un lung, epuizant și dureros travaliu. Cert lucru, în artă, cale de mijloc nu există. Cu atât mai puțin, jumătăți de literatură. Așadar, ori la bal, ori la spital – vorba lui Voltaire.
Cât despre reușita de raft sau despre succesul de public al cărții, e prematur să mă pronunț. Important e că meciul a început, că mingea e jucată, iar dosarul cauzei, balanța și ciocanul dreptății sunt deja pe masa sau în mâna cititorului. E dreptul, e datoria lui să se pronunțe. Să ia act, să cântărească, să decidă. Va fi o judecată dreaptă, pentru că o carte odată tipărită e ca o navă lansată la apă. Dacă are noroc, străbate mările și înfruntă oceanele lumii. Dacă n-are, pățește ce-a pățit Titanicul. Cu toate acestea, nu se renunță la transportul pe apă!

Valeriu Ilica

Vizualizări: 26

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Text recomandat în rubrica ARTICOLE, 6 Iulie 2017
Felicitări!

Mulţumesc!

Felicitări!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor