Valori românești în lume - Mihai Botez, Autor, Florea Firan

Personalitate științifică de mare deschidere umanistă, Mihai Botez
rămâne în cultura română ca matematician și gânditor, intelectual de rafinament, eseist și analist cu viziuni moderne asupra dinamicii lumii contemporane.
Disident cunoscut, atipic, cum îl numea Andrei Pleșu, Mihai Botez este timp de decenii consecvent atitudinii sale, morale și profesionale, de
frondă și subminare a unui regim politic corupt: „Dacă n-ar fi fost discret până la suavitate, Mihai Botez ar fi avut motive să ocupe scena în ultimii ani cu un aplomb neconcurabil... A fost mai întâi, înainte de 1989, un disident atipic: a adoptat atitudini radicale, de un curaj exemplar, fără să renunţenicio clipă la expresia calmă şi la complicitatea
umorului... A inventat, ca să zicem aşa, disidenţa«ştiinţifică», rece, construită pe rigoare analitică mai mult decât pe furie. Avea aerul
că nu provoacă la luptă, ci invită la raţiune. De aceea, discursul său critic, livrat cu afabilitate, fără scrâşnirea dinţilor, fără gesturi şi formulări excesive, dădea o senzaţie de firesc, de bună-credinţă subînţeleasă, care a creat mari probleme tactice organelor de represiune...
După 1989, Mihai Botez a rămas un personaj atipic: n-a luat poza «eroului necunoscut», n-a ţinut să se impună ca răzvrătit profesionist, nu s-a acrit. N-a aşteptat invitaţii solemne, n-a cerut compensaţii retroactive. A rămas atent, disponibil, încercând să înţeleagă nepărtinitor ceea ce se întâmplă şi, dacă e nevoie, să ajute...“
Admirat de mulți, și în același timp controversat în cercuri restrânse, Mihai Botez era prețuit în mediile occidentale și numit de multe
ori un „Saharov al românilor“, de către publicații precum „Le Monde“, „Le Figaro“, „L’Expres“.
S-a născut la 18 noiembrie 1940 în Bucureşti, unde a urmat Liceul „Sf. Sava“, apoi Facultatea de Matematică. În perioada 1963–1967 este cercetător la Institutul de Matematică, apoi la Centrul de Statistică
Matematică al Academiei, când își pregătește și doctoratul pe care îl obține la doar 26 de ani. Din 1970 devine conferenţiar la Universitatea
din Bucureşti, iar din 1974 directorul Laboratorului de cercetări prospective (primul grup interdisciplinar de cercetare
a viitorului din Europa de Est) şi director al Centrului Internaţional de Metodologie studiilor asupra viitorului şi dezvoltării
devenind cunoscut printr-o serie de proiecte de cercetări interdisciplinare. Prestigiosul Institut Smithsonian din SUA îi acordă doi
ani mai târziu Premiul Woodrow Wilson în semn de recunoaștere a contribuției sale științifice la comunitatea internațională.
Mihai Botez este fascinat în special de trei personalități care au și avut un rol esențial în formarea sa: Dan Barbilian, căruia îi va
dedica volumul În oglinzi paralele. Însemnări despre Ion Barbu, predat editurii Cartea Românească dar respins de cenzură înainte
de 1989, publicat abia în 1999 de Editura Fundației Culturale Române; profesorul Octav Onicescu, împreună cu acesta semnează
o lucrare despre aspectele informaţionale ale dezvoltării sociale, și Grigore Moisil, despre care spunea că îl „contaminase cu o stare de
bucurie care depăşea graniţele matematicii“.
Mihai Botez, dezamăgit de opacitatea sistemului comunist și de incapacitatea puterii de a dialoga, din 1977, intră într-o disidență solitară, conștient că în România nu era posibil un Samizdat ca în Polonia sau Cehoslovacia. Semnează împreună cu arhitecta Mariana Celac, soția sa de atunci, un manifest pentru sprijinirea democrației inițiat de Vlad Georgescu, iar în 1979 redactează un memoriu difuzat la Radio Europa Liberă în care demască și analizează criza economică
și morală a societății românești, precum și consecințele ei pe termen lung.
„N-am să încetez niciodată să repet ceea ce am vrut să demonstrez – cu sacrificiul unor ani buni din viaţa mea – că se poate trăi în România de astăzi şi fără să te târâi în genunchi. Dacă lupt pentru ceva, lupt
pentru respectarea drepturilor mele de om şi cetăţean care nu aplaudă puterea“, spunea Mihai Botez.
Echilibrat, consecvent cu ideile și convingerile lui progresiste, occidentale, conștient de valoarea dialogului și de forța protestului civic, el a încercat o subminare din interior a sistemului, în rigoarea legii, o critică responsabilă a sistemului care să oblige autoritățile la respectarea drepturilor individului și la forme de relaxare politică și
socială. Uneori se manifesta direct, imprevizibil, fără teama unor urmări nedorite, atitudinea sa uimind chiar şi pe cei mai apropiaţi.
Nicolae Manolescu aminteşte un episod în care Mihai Botez, fiind membru al PCR la Universitatea din București unde funcţiona, într-o adunare generală a votat contra propunerii ca Nicolae Ceauşescu să candideze la conducerea Partidului, declarând, spre uimirea numeroşilor participanţi, că o susţine pe Elena Ceauşescu. Imediat
nu a păţit nimic, dar represiunile împotriva sa s-au înteţit.
Convins că libertatea interioară este o formă de protest, Mihai Botez militează pentru asumarea identității și renunțarea la limbajul dublu, în speranța creării unei societăți civile românești, fie ea și firavă. Repercusiunile nu întârzie să apară. Este retrogradat la postul de analist
programator (1978–1981) în cadrul Universității București, iar după aceea, până în 1987, ca simplu matematician la Secţia de Studiul Sistemelor, când este transferat la un Centru de calcul din Tulcea, unde
practic se afla într-un exil controlat, fără posibilitatea de a mai avea contact cu diplomați sau ziariști străini.
Lucrările sale nu mai sunt publicate, îi este interzisă participarea la conferințe și congrese internaționale unde era invitat, i se refuză de nenumărate ori viza de ieșire din țară, este în permanență hărțuit, urmărit și anchetat săptămânal de Securitate, atacat de câteva ori
în stradă și bătut cu bestialitate, odată lovit de o mașină tocmai când ieșea de la reședința ambasadorului SUA din București.
Intimidat și izolat în propria țară, considerat indezirabil și periculos, autoritățile îi aprobă în 1985 viza pentru a participa la un congres de matematică ce urma să aibă loc la Madrid, în speranța că nu se va mai
întoarce în țară. Mihai Botez revine totuși, cu o altă cursă aeriană și într-o altă zi decât cea anunțată soției sale prin telefon, consecvent ideilor sale de a zdruncina sistemul din interior. Disidența sa consta și în elaborarea unor studii riguroase de futurologie și analize ale fenomenelor lumii comuniste, folosindu-și experiența de prospectolog
în analiza politică și sociologică. Demersurile sale erau unice în România de atunci, când disidența consta mai ales în semnarea de scrisori deschise către oficialități ori denunțuri ale abuzurilor regimului la Europa Liberă.
„Ca viitorolog, mi s-a părut că strategia noastră de dezvoltare se baza pe nişte estimaţii eronate ale evoluţiei conjuncturii internaţionale şi pe evaluări fanteziste ale resurselor şi nevoilor pieţei interne şi internaţionale... Criza prin care trece acum România nu se datorează faptului că programele noastre de dezvoltare nu s-au îndeplinit, ci datorită faptului că au fost greşit întocmite“, spunea într-un interviu
luat de Vlad Georgescu.
În iarna lui 1985 Mihai Botez prevedea că „va curge sânge românesc“ și vorbea răspicat despre necesitatea imperioasă a unui dialog social și responsabilitate pentru generațiile viitoare, într-un memoriu dur adresat lui Ceaușescu:
„Un dialog social în care puterea să joace rolul normal pe care ar trebui să-l aibă, al unui actor, şi nu al singurului actor.“
În 1987 Centrul Woodrow Wilson îi oferă o bursă și i se permite plecarea, înscenându-i-se în același timp un proces de înaltă trădare, pentru a-l determina să nu se mai întoarcă în țară.
Într-un interviu publicat în 1988 în „Uncaptive Minds“, când era cercetător la Institutul Hoover din Stanford, Mihai Botez îşi expunea din nou hotărârea de a reveni în ţară. Ion Raţiu, crezând că se întorsese deja din SUA, îi trimisese o scrisoare şi bani în România ca să organizeze disidenţa anticomunistă.
Banii şi scrisoarea au ajuns în mâinile Securităţii și este sfătuit de Amnesty International că nu are nicio șansă într-un proces intentat de statul român, așa că cere azil politic în SUA.
Aici reușește să-și construiască o platformă solidă ca profesor și cercetător, expert în futurologie și analist socio-economic. Continuă să observe atent evoluția situației din România, să pledeze pentru căderea regimului și nu ezită să se implice ori de câte ori este solicitat.
În cărțile sale Românii despre ei înşişi (1992), Lumea a doua. Introducere în comunismologia structurală (1997),
Intelectualii din Europa de Est (Intelectualii est-europeni și statul național comunist). Un punct de vedere românesc (1993), Mihai Botez teoretizează atât specificul comunismului românesc, cât și mișcarea intelectuală din spatele Cortinei de Fier, analizând rolul intelectualilor și relația lor cu puterea, nevoia de modele și impactul liderilor de opinie asupra societății.
„Ideea fundamentală era să încercăm să găsim căile prin care intelectualii pot să fie autonomizaţi, să devină independenţi de tutela regimurilor, aşa încât frontierele ideologice şi politice să nu devină şi frontiere pentru ideile noastre“, spunea Mihai Botez într-un timp în
care libertatea de expresie putea avea consecințe dintre cele mai dure. În 2003 publică volumul Scrisori către Vlad Georgescu din care rezultă lupta sa cu cenzura pentru participări la congrese internaționale și menținere unor relații cu lumea occidentală.
În postfața cărții Românii despre ei înşişi, Mihai Botez făcea și unele mărturisiri despre disidența sa și evoluția României după ’89:
„Din punctul de vedere al vieţii mele personale, am simţit revoluţia din decembrie ’89 şi evenimentele ce au urmat ca pe o mare eliberare. Din ’78, de când intrasem în disidenţă, mă simţeam – poate ridicol, dar adevărat – împovărat cu grija de a face auzit glasul românului care din felurite motive, nu se «exprimă» atât în ţara lui, cât şi în afara ei. Când, în primele zile după doborârea dictaturii, am văzut că se reconstituie partidele politice istorice şi se înfiinţează atâtea altele, şi când am primit primele «ziare libere» din România devenită anticomunistă, am simţit că mandatul meu – pe care de fapt mi-l asumasem singur, aş spune nedemocratic, dar ce era să fac dacă alţii mai acătării nu se arătaseră până atunci? – luase sfârşit.“
Cu o fire relaxată, elegantă, cu simț al umorului și
seriozitate profesională, Mihai Botez este rememorat de prieteni ca un savuros partener de conversație, inteligent și înțelept, devotat valorilor autentice și prieteniei. Gesturile sale de generozitate nu sunt puține. Nicolae Manolescu relevă într-un articol publicat în „Lettre Internationale“ (primăvara 2009) cum, după 1989, de câte ori ajungea în America, după un simplu telefon, Botez zbura imediat din
California să-l întâlnească în oricare oraș s-ar fi aflat. La fel a făcut cu Corneliu Coposu sau cu Regele Mihai. Discret, fără să dorească nimic în schimbul generozității sale, convins că România poate fi salvată, de data asta dintr-o tranziție greoaie, la începutul anilor ’90 nu a ezitat să-și închidă firma de futurologie și prevenirea falimentului pentru companiile americane pe care o conducea în Santa Barbara,
California, și să vină la București pentru a ajuta țara aflată în impas economic. Ar fi făcut-o în calitate de tehnocrat,folosindu-și expertiza în domeniul economic, pregătirea științifică, relațiile în lumea occidentală și autoritatea de care se bucura în multe medii politice și economice din
SUA. Postul de demnitar, probabil cel de prim-ministru, care se pare că îi fusese promis de oficialitățile române, nu i s-a mai oferit însă. Jocurile politice erau altele.
A acceptat până la urmă, începând cu iunie 1993, poziția de ambasador al României la ONU, iar un an mai târziu la Washington, încercând să arate în afară fața unei Românii normale, folosindu-și contactele personale pentru a promova valorile românești și a le stimula într-un dialog competitiv pe scena internațională. Cariera diplomatică se întrerupe brusc prin dispariția sa neaşteptată la 11 iulie 1995. Multe
aspecte ale vieții lui Mihai Botez vor rămâne învăluite în mister. Se spune că ar fi fost iradiat de Securitate în timpul exilului la Tulcea. Unii
pretind că ar fi făcut în America un joc dublu ca agent al statului român. Alții au suspiciuni și asupra cauzei morții sale...
Dincolo de toate, Mihai Botez rămâne ca unul dintre cei mai importanți
intelectuali și disidenți români anticomuniști, o minte strălucită și un suflet nobil.
REVISTA ”SCRISUL ROMÂNESC”; nr.3, 2016

Vizualizări: 30

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Text recomandat în VALORI ROMÂNEȘTI ÎN LUME, 17 Martie 2016
Felicitări!
Redacția

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor