„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție

Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. 

Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c.

Concursul a fost structurat pe două secțiuni, literară și plastică, corespunzător

următoarelor categorii de vârstă:

-6 ani -creație plastică

- 7-10 ani -creație literară și creație plastică

- 11-14 ani -creație literară și creație plastică

- 15-18 ani -creație literară și creație plastică

Tematica acestui concurs a fost liberă, fapt care a avut drept rezultat, înscrierea a 150 de concurenți, atât din Sântana, cât și din localitățile învecinate.

Ceremonia de premiere s-a desfășurat în holul Primăriei Sântana în prezența a ~70 de persoane - copii, cadre didactice, părinți, sponsori și o parte din organizatori. S-au acordat 4 premii speciale pentru creație literară, premiul I, II, III și mențiuni, la ambele secțiuni. Pe lângă premiile acordate copiilor (constând în cărți și diplome),s-au acordat și diplome de participare pentru toți copiii încriși, dar și pentru sponsorii care au susținut acest concurs (Stelu Pop - fondatorul concursului, Editura Eikon - prin Valentin Ajder, Lilioara Macovei, Mihai Cotea și Florin T. Roman).

Jurizarea lucrărilor a ținut seama de: originalitatea, mesajul, complexitatea, talentul și impresia artistică a creațiilor celor înscriși.

În continuare, vă voi împărtăși o parte din lucrările premiate ale micilor creatori de frumos:

Mă plimbam pe un hol lung, parcă plutind, înconjurată de întunericul ce se prelingea pe pereți. Nu simțeam absolut nimic, goliciunea se scurse în mine si bătăile inimii mele erau inexistente. Mintea îmi era amorțită, iar eu mă aflam într-un vis pierdut de mult. Era ca și cum sufletul îmi plutea liber pe un hol cu întuneric nesfârșit, fără nicio ușă. Liniștea îmi înfundase urechile și o energie mă atrăgea , ca un magnet.

Clipeam și mi se păruse că o rază de lumină străbate întunericul, întinzându-se spre mine. Deodată auzisem o chemare, o dorință puternică de a mă apropia de acea rază orbitor de albă. Ritmul lent al înaintării mele pe acel hol devenise mai alert, de parcă aș fi alergat spre acea rază, cu disperare. Alte două raze făcuseră gaură în întuneric și deja puteam să simt ceva puternic,mult mai puternic decât mine, chiar in fața mea.

Brusc, mă oprisem, holbându-mă la o ușa putrezită din lemn aflată în fața ochilor mei. Razele treceau prin găurile acesteia și forma unui fluture gigantic era zgârâiată pe lemnul ușii. Inima începuse să îmi bată puternic și parcă începeam să respir într-un ritm slab. Mâna îmi alunecase pe ușă și deodată am împins-o, lăsând o lumină orbitoare să îmi ardă ochii.

Întunericul mi-a invadat vederea pentru un scurt timp, dar când am deschis ochii complet, puteam vedea cea mai frumoasă paletă de culori. Un albastru pal se întindea deasupra mea și picioarele mele se scufundau în verdele aprins al ierbii. Soarele auriu îmi zâmbea și vântul îmi mângâia părul cel lung.

Un drum înnoroiat se apleca la picioarele mele, parcă vrând sa îl urmez. Am pășit pe acesta lăsând cântecul păsărilor să mă ghideze.

Mergeam tot înainte, până ce intrasem într-un tunel de viță de vie unde mirosul strugurilor copți îmi umplea nările. Un râset de copil, brusc, rupsese cântecul păsărilor, făcându-mi pielea de găină. Fugind prin tunelul de viță de vie, o rafală de fluturi albaștrii zboară spre mine, ocolindu-mă neașteptat.

Râsetul de copil continua să coloreze cântecul păsărilor, aducându-mă tot mai aproape.

În mijlocul furtunii de fluturi albaștrii, o fată cu părul bălai râdea si sărea să prindă fluturi. Imaginea îmi făcuse buzele să se lipească una de cealaltă fără ca un singur cuvânt să poată ieși.

Mă apropiasem tot mai mult, privind chipul frumos al fetiței cu ochi căprui. Zâmbetul ei inocent mă făcuse să împietresc, ca o statuie ce eram. Fluturii dansau in jurul nostru și noi ne priveam parcă de o viață.

Acea fetiță era portalul copilăriei mele, singura cale de întoarcere spre un paradis de mult dispărut, cel al copilăriei. Ea chicotea, atingându-mi mâna și întrebându-mă dacă vreau să mergem să prindem fluturi albaștrii. Un zâmbet larg apăruse pe fața mea și am acceptat invitația acesteia.

Ne țineam de mână uitându-ne la fluturii din jurul nostru, admirând fiecare secundă ce trecea și venea.

Din păcate, secundele se scurgeau sub picioarele noastre, ca un râu ce nu putea fi oprit nici măcar de pietre. Soarele se scufunda în orizont, făcând cel mai frumos apus.

Deodată am început să aud niște vibrații de nicăieri, cea ce m-a făcut să tresar. Chipul fetiței devenise deodată trist, întrebându-mă dacă am pățit ceva. Aș fi vrut să îi spun că sunt bine, dar vibrațiile continuau să îmi cutremure corpul.

Am încercat să îi explic că trebuie să plec, dar ea voia sa rămân.

O tornadă de fluturi albaștrii începuse să se formeze în jurul nostru și fetița sărise în brațele mele, strângându-mă cu toată iubirea din inima ei. Mâinile mele îi mângâiau părul bogat și furtuna de fluturi ne înconjura pe amândouă, încețoșându-mi privirea și închizându-mi ochii.

Simțeam că zbor în întuneric și că trecusem de limita realității. Mă înălțam tot mai mult spre cerul întunecat, lovindu-mă brusc de o suprafață tare.

Ochii mi se deschiseră și tavanul alb al camerei mele îmi apăruse în față.

Mă ridicasem din pat și priveam geamul spart, cu un fluture așezat pe crăpătura acestuia. Alergasem spre el, prinzându-l în mâinile mele, dar când mi-am deschis mâinile, cerneala albastră mi se scurgea printre degete, singura dovadă că Tărâmul fluturilor albaștri mai exista. În visul meu nemuritor, acompaniat de cel mai frumos zâmbet,cel de copil.

Pîncotan Jessica, 12 ANI - Tărâmul fluturilor albaștri, PREMIUL SPECIAL I)

***

Demult  dar  nu foarte demult, trăia o familie la marginea unui lac de smarald, într-o căsuță lângă o  poieniță. In acea căsuță trăia Roșioara, fiica domnului Soare si a  doamnei Lună. Ei aveau șapte copii:Roșioara, Portocaliu, Raza de Soare sau Galben,Verde, Albastrel, Indigo și Violeta. Roșioarei îi  plăcea să deseneze fluturași multicolori. Intr-o zi, Roșioara stătea sub o salcie în mijlocul poieniței, gândindu-se ce să deseneze, stătu ce stătu  până când în fața ei apăru  un fluture mare si alb .

-De ce ești trist fluturașule,întrebă Roșioara!

-Sunt trist, fiindcă  mi-am pierdut culorile,spuse fluturașul.

Auzind vorbele fluturașului, Roșioara fugi repede spre casă,  vâzând că frații și surorile ei pot da culoare oricărui lucru.Roșioarei îi veni o idee:

-Fraților, haideti până la mine!

-Bine, venim imediat,îi răspunseră acestia ,surorii lor.

După ce îi dăruiră culoare fluturașului, copii Curcubeu începură să își piardă culorile  rând,pe rând. După ceva timp, copii Curcubeu se transformară în fluturași, fiecare  din ei, aveau culorile copiilor.

În sfârșit Roșioara își îndeplini visul,atunci când văzu asta,  Roșioara începu să zâmbească.

Un zâmbet inocent și curat de copil se văzu pe chipul  Roșioarei așa cum fluturașul prinse viață datorită culorilor dăruite de către copii.

(Lup Tudor, 11 ANI - Roșioara, PREMIUL SPECIAL II)

***

Copiii au darul minunat de a spune și de a face lucruri pe cât de impresionante pentru adulți cu atât mai obișnuite pentru copii, cu cât ei le fac fără să fie conștienți de importanța acestora.

Când sunt supărat sau trist, când simt că viață mă încearcă peste măsură și că destinul m-a trădat jucându-și parcă ultima carte, privește în ochii mei și încearcă să vezi în ei universul meu interior și hrănește-ți spiritul cu inocența-mi neștirbită de realitatea ce te înconjoară. Zâmbetul unui copil este cel mai bun leac, pentru suflet, simte cum îți încălzește inima, bucură-te de el  ca  de un dar de preț, protejează-l ca pe o floare rară.

Printre mii de frumuseți ale naturii, fluturii zboară precum zâmbetele copiilor care se bucură pentru orice rază de soare, lucru primit în dar, o vorbă bună. Pe chipurile lor se desenează zâmbete care prind aripi și zboară cât pot de sus în văzduh. Sufletul nostru, al copiilor este precum un zbor de fluture. Unii zboară mai sus decât alții dar în final fiecare zboară cât poate de bine. Dar de ce să comparăm? Fiecare fluture, fiecare, zâmbet, fiecare suflet este unic în felul lui.

Copiii sunt precum aripile unui fluture care răspândește culoare în inimile tuturor așa cum și aripile visurilor noastre ating viețile celor din jur, lăsând urme vagi de culoare în urma lor.

( Novac Samuel, 16 ANI - Zâmbet de copil în zbor de fluturi, PREMIUL SPECIAL III)

Vizualizări: 51

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în ARTICOLE, 11 Iulie 2017
Felicitări și mulțumiri!

Nu a fost un concurs de anvergură, dar e un început frumos. Stelu Pop este un om plin de dragoste pentru cultură şi pentru copii. La fel sunt şi cei care l-au ajutat în organizare. Cinste lor!

Mulțumim din suflet! Aprecierile dvs. ne mângâie sufletul.

BAVOS, MIHAI!Felicitări pentru această faină prezentare!

Remarcabil acest citat din lucrarea unui tânăr premiat:
"Printre mii de frumuseți ale naturii, fluturii zboară precum zâmbetele copiilor care se bucură pentru orice rază de soare, lucru primit în dar, o vorbă bună. Pe chipurile lor se desenează zâmbete care prind aripi și zboară cât pot de sus în văzduh. Sufletul nostru, al copiilor este precum un zbor de fluture. Unii zboară mai sus decât alții dar în final fiecare zboară cât poate de bine. Dar de ce să comparăm? Fiecare fluture, fiecare, zâmbet, fiecare suflet este unic în felul lui.

Copiii sunt precum aripile unui fluture care răspândește culoare în inimile tuturor așa cum și aripile visurilor noastre ating viețile celor din jur, lăsând urme vagi de culoare în urma lor."

( Novac Samuel, 16 ANI - Zâmbet de copil în zbor de fluturi, PREMIUL SPECIAL III)

Felicitări și aprecieri calde, tuturor! Admirație!

Vă mulțumim din inimă!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Salutare, Caragiale!

Publicat de ileana popescu bâldea în Noiembrie 20, 2017 Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne obscene și invitându-ne în gura mare să batem vântul în rafale pe toate străzile), la televizor, pe internet, pe masă și într-o sticlă, la brațul celor care solidarizează cu esteticul sau discută despre gânduri, prin cuvintele unor analiști, zâmbetul parfumat al dictatorilor de toate etapele și apartenențele, chiar și în jocul stupid al unor copii care alergau pe alei și-și ziceau că sunt într-un război portocaliu cu dungi verzi(ce-o fi însemnând asta, în mentalul lor?)

continuare.http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/salutare-caragiale

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor