Cele mai bune reviste literare

Marius CHIVU

Distribuie cu:

Aparut in Dilema veche, nr. 602, 27 august - 2 septembrie 2015

● Poes:s International nr. 1 (15) / 2015, poesisinternational.blogspot.ro.

● Zona nouă nr. 3-4 / 2015, zonanoua.com.

S-a cam ales praful de revistele literar-culturale de la noi. Nimic n-a mai rămas din audienţa, efervescenţa şi influenţa (deopotrivă literară şi ideologică) pe care-o aveau în anii ’90, nici măcar din diversitatea anilor 2000 (dacă e să mă gîndesc la Cultura – prima serie, Noua literatură, Idei în dialog sau Dilemateca). Ar ieşi o istorie a revistelor literare post-’89 la fel de interesantă ca literatura scrisă atunci! Între timp, însă, mai toate revistele importante din acea perioadă au cunoscut diverse niveluri de dispariţie: unele la propriu (din lipsa finanţărilor), altele au dispărut pe limba lor, reinventîndu-se neinspirat odată ce au ajuns pe mîini nepricepute sau rău intenţionate (vezi cazul revistei Tribuna), altele au pierdut orice contact cu literatura, alunecînd tot mai mult spre religie sau politică, altele – cele mai multe – au ajuns reviste-fantomă, cu tiraje infime sau cu apariţii-hazard, fără distribuţie, mai mult online, dar cu o formulă neadaptată online-ului (unele au şi conturi de Facebook, dar postările au o frecvenţă trimestrială). Ca mulţi alţi scriitori, redactori de revistă sau critici literari, primesc acum diverse reviste literare prin e-mail în format pdf. Unele din acestea nici nu ştiu dacă mai apar şi în print, nu le-am mai răsfoit de ani de zile pentru că la chioşcurile de presă din Bucureşti nu se găsesc. Pe majoritatea însă nu le-aş răsfoi oricum pentru că nu mai e nimic de citit în ele. Reviste fără identitate, fără colaboratori, fără conţinut, fără grafică; reviste provinciale la figurat: scriitori locali mediocri scriind ditirambic despre alţi scriitori locali mediocri; şi unii, şi alţii, publicaţi în regim propriu la edituri de apartament.

Calitatea revistelor literare a scăzut dramatic pentru că nu le mai face nimeni care să se priceapă, iar asta pentru că nimeni nu mai e motivat, nici cultural, nici financiar, să se dedice unei reviste. Nu există finanţări pentru colaborări; prin urmare, conţinutul e de umplutură. La fel se întîmplă şi cu revistele sau platformele online care se ocupă de cărţi; la fel de mediocre: materiale traduse de pe Internet, recenzii irelevante, topuri de cărţi/autori alcătuite de, chipurile, utilizatori, şi în care scriitorii adevăraţi nici nu apar (Cărtărescu sau Brumaru vor fi mereu pe locuri inferioare, cu sute de voturi mai puţine decît cine ştie ce blogger sau scriitoraş anonim care şi-a publicat singur cartea în cîteva exemplare.) Noul ministru al Culturii a promis finanţarea revistelor, dar rămîne de văzut ce se va întîmpla în acest sens. Cîteva reviste fac însă eforturi notabile să ofere un anume standard cultural (Orizont, Steaua, Observator cultural sau Suplimentul de cultură, ca să dau cîte un exemplu din fiecare regiune istorică), dar circulaţia, audienţa şi influenţa lor sînt inexistente în afara mediului scriitoricesc; şi nici măcar acestor reviste nu le-ar strica o regîndire a formulei, în sensul deschiderii perspectivelor culturale, al împrospătării conţinutului, al stilului şi al ideilor vehiculate, nu mai vorbesc de grafică – de multe ori, ele sînt bătrînicioase şi rămase în ograda naţională unde, din păcate, nu se întîmplă mare lucru. E nevoie de bani, dar e nevoie şi de oameni noi care să fie atraşi înspre presă, să descopere importanţa şi pasiunea de a face o revistă.

În acest peisaj arid şi trist, două reviste tinere aterizează cu o anume periodicitate, precum nişte OPN-uri (Obiecte Publicistice Neidentificate): Poes:s International – redactor-şef Claudiu Komartin, grafică Ana Toma, revistă finanţată de Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud, condus de Gavril Ţărmure, un fel de Mecena al literaturii române; şi Zona nouă – redactor-şef Vlad Pojoga, grafică Ilinca Pop, revista este „un proiect al Bibliotecii Judeţene ASTRA Sibiu, iniţiat de membrii cenaclului Zona nouă, alături de redacţia revistei Transilvania, şi susţinut de Universitatea «Lucian Blaga» Sibiu“. Ambele reviste, făcute exclusiv de poeţi, cu o grafică impecabilă, publicînd predominant poezie într-o competentă selecţie de autori şi texte, reprezintă, în opinia mea, cele mai bune şi atractive reviste literare româneşti ale momentului. Dacă ar apărea în limba engleză (deşi ambele reviste au, uneori, şi secţiuni multilingve), Poes:s International şi Zona nouă ar face carieră internaţională şi ar sta lîngă orice mare revistă de poezie din lume.

Ajunsă deja în al cincilea an de existenţă, Poes:s International oferă, ca de obicei, un conţinut incredibil de consistent. În acest număr, spre exemplu, există un portret de autor Aurel Pantea (cu o selecţie din poeme vechi, una dintre principalele calităţi ale revistei fiind revizitarea vechilor volume de poezie, niciodată reeditate, ale unor mari poeţi români contemporani), o duzină de cronici la cărţi de poezie, fragmente de teatru (Camelia Toma, Federeii, scenariu după volumul de poezie al lui Nicolae Avram) şi fragmente de proză (din Robert Walser), eseuri despre poezie (de Amy Lowell, Radu Vancu şi Nicolae Coande), interviuri (cu poetul polonez Wojciech Bonowicz şi cu muzicianul-artist Mircea Florian), plus, grosul revistei, pagini întregi de poezii din opera a douăzeci de autori din unsprezece ţări (şi aici trebuie lăudată neapărat echipa de traducători): americanii Mark Strand şi Fady Joudah, polonezul Marcin Baran, slovena Katja Perat, ucraineanul Boris Gumeniuk, suedezul Daniel Boyacioglu, englezul S.J. Fowler, francezul Mike Kasprzak, maghiarul Bajtai András, cehoaica Katerina Rudcenková, croatul Goran Colakhodzic, plus românii Ştefan Manasia, Rita Chirian, Mihail Vakulovski, Emanuel Guralivu, Svetlana Cârstean, Constantin Abăluţă, Tiberiu Neacşu şi debutantul Horia Şerban.

Zona nouă, care apare de trei ani, publică, în general, texte predominant poetice, din autori tineri şi foarte tineri. Acest număr, intitulat „Everything in its right place“, după un refren Radiohead, oferă aproape 200 de pagini de poezie şi fragmente de proză din 14 scriitori americani tineri; texte foarte diferite, de formule variate, cu mult sex (fireşte), un număr nepreţuit prin faptul că aflăm şi ce se scrie în acest moment, şi nu oriunde, ci în Statele Unite. Prin urmare, îmi închei aici prezentarea acestor reviste, pe care vi le recomand din toată inima şi vă las cu poemul de mai jos, ales aproape la întîmplare.

Pagina de autor a lui Marius Chivu aici.

***

Vizualizări: 31

Răspunsuri la Aceste Discuţii

SĂ VEDEM UNDE NE AFLĂM

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor