Informaţii

Caligrafii

Membri : 25
Activitatea Recentă : Feb 2, 2020

Aproape nimic despre iarnă

Mă credeţi sau nu, consider că eseul, cu rădăcini în semantica din limba franceză a verbului „a încerca”, va fi şi pentru mine, dar şi pentru voi, o încercare!

Dacă aş începe cu iarna este a patra fiică a bătrânului an, precum citeaţi în abecedare, m-aţi descalifica, mi-aş tăia singură creanga de sub picioare şi nu sunt sigură că mă pricep la zbor. Aşa că, în primul rând, voi gândi aprioric, la ce se conturează în sufletul fiecăruia, când rosteşte cuvântul iarnă.Poate puţină poezie, poate puţină pictură, puţină singurătate topită în ”Balada pentru Adeline”… deci, hai să pornim marşul ascetic prin troienele imaginaţiei!

Pentru Eminescu iarna este anotimpul când, din ipostază demiurgică, pădurea îi aminteşte omului că accesul către dorita eternitate îi aparţine naturii:” Numai omu-i schimbător/ Pe pământ rătăcitor,/ Iar noi locului ne ţinem,/Cum am fost aşa rămânem”. ”Iarna la Barbizon”, celebrul tablou al lui Andreescu, ne invită, în mers pe vârfuri, către o dantelărie de alb, în timp ce „iernile” lui Monet au o notă de lirism, o dimensiune specific impresionistă. Te uiţi la crengile subţiri ale copacilor, cum ţin înfăşurate pânze de steluţe, de jur împrejur, ca nişte braţe răsucite spre cer şi te cuprind fiorii! Tonuri de gri, dansul fulgilor, sclipiri de oţel ale gerului la fereastră, copleşitorul dor de a îmbrăţişa, toate se prind în aura acestui anotimp şi cine-i percepe sinestezia, mai bine decât ”Poetul plumbului”: ”Un vals de voaluri albe / Spaţiu, infinit, de o tristeţe armonioasă”. Mi se pare, pe de altă parte, că n-aş da Cezarului ce-i al Cezarului, dacă n-aş vorbi puţin despre iarna din noi.Mă întâlnesc deseori cu ea, vine chiar nepoftită şi se instalează pe meterezele sufletului omenesc!Atunci apar cârduri de corbi, ecouri frânte în cuvinte spuse nimănui, paşi care se pierd în noianul de alb.

Dar mai bine definită iarna, ca iluzie a vieţii şi a morţii, decât în drama soresciană „Iona”, nu cred să fie, pentru că pescarul fără noroc este un om foarte singur, iarna îl cuprinde din toate părţile: Mai bine m-aş face pescar de nori. Azi unul, mâine altul. Aş aduce repede potopul. Ipostază a omului modern alienat şi alienant, Iona constată: Începe să fie târziu în mine. Uite, s-a făcut întuneric în mâna dreaptă…

În concluzie, mâna dreaptă se opreşte din scris, noi privim pe fereastră… Dar la ce?...
Autor, Gela Enea
Premiul I, secțiunea ESEU, la concursul ”Alb hoinar”, 2016

Forum de Discuţii

"Întotdeauna am privit spre lume ca la un spectacol" - scriitorul Ion Lazu la aniversare (Clubul de proză - USR)

Începută de ileana popescu bâldea Feb 2, 2020. 0 Răspunsuri

Uneori îmi spun că timpul seamănă cu o barcă pe valuri. Alteori cred că este format din oameni. Și, cel mai des, îmi zic că trebuie să mutăm lumea, căci este prea mult loc între cuvinte. Iar în…Continuare

Gând la o cafea

Începută de ileana popescu bâldea. Cel mai recent răspuns de ileana popescu bâldea Dec 21, 2019. 7 Răspunsuri

Întotdeauna sălile care găzduiesc lansări par neîncăpătoare, chiar dacă, uneori, scaunele nu sunt toate ocupate. Îți alegi un rând, apoi te poziționezi astfel încât să fii cât mai aproape de autor,…Continuare

CUVÂNTUL DINTRE CUVINTE

Începută de ileana popescu bâldea. Cel mai recent răspuns de ileana popescu bâldea Dec 21, 2019. 2 Răspunsuri

Marți, 12 noiembrie 2019. Când am ajuns la Muzeul Național al Literaturii Române, m-am îndreptat, din obișnuință, spre curte. Dar porțile din fier erau închise. Scaunele dispăruseră și, în locul lor,…Continuare

Grădina cu scriitori

Începută de ileana popescu bâldea. Cel mai recent răspuns de ileana popescu bâldea Iul 7, 2019. 1 Răspuns

Parcă erau crescuți pe scaune, pe scaunele dintre copaci. copacii cu trunchiuri înalte și crengile sus,sus, între Muzeul Literaturii și cer, încât, cu puțină bunăvoință, ai fi zis că aer și spațiu nu…Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Caligrafii !

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Ianuarie 25, 2016 la 10:48pm

Haideți, dragii mei! O stare... cum o caligrafie! Poate fi tristă, vesela, optimistă sau poate semăna cu o răzvrătire. Câte nu purtăm în suflet! Dați drumul adevărului de acolo! Doar cu el putem trăi frumos! Și ochii, ochii ne vor sclipi de lumina adâncă a regăsirii!...

 

Membri (24)

 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Administrator: Ileana Popescu Bâldea

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

Adina Lozinschi
Publicat de Adina Lozinschi

Adina Lozinschi, născută într-o familie de intelectuali, la Roman, județul Neamț, 15 iulie 1954. Absolventă în 1977 a Universității București, Facultatea de Limbi și Literaturi Slave, secția rusă-franceză. Stabilită la Mangalia, după 37 ani la catedră am ieșit la pensie. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/adina-lozinschi

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

EPOCA DE PIATRA (I) - secolul 21
Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022

Muzică, „Ucraina intră în stare de urgență”, masa șchioapă de picnic, biroul... prea sofisticat pentru astfel de vremuri, chipul destul de agreabil al prezentatoarei, neliniști parfumate cu primii ghiocei primiți, gesturi repetate cu degete care nu-mi aparțin, mareea din adânc, pupilele midriatice ale lui Effi, cărți cuminți sau răzvrătite prin jur, zorii lumii care par că se frâng, împietrirea ce ocupă tot mai mult loc pe scaune, anunțuri lapidare, scenarii, noi...

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/despre-un-fel-de-sau-cum-sa-ramai-cu-dragostea-in-epoca-de-piatra

PESTE UMĂR (II) - secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 Acest text l-am scris într-o vreme năucită de un conflict militar de demult. Nu credeam că-l voi mai posta vreodată. Deci, un text vechi pentru un război nou. Războaiele se aseamănă, oamenii care le creează seamănă cu ei înșiși. Chiar dacă discursul s-a schimbat și hainele par altfel, inimile și vertebrele au rămas aceleași...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/peste-umar-ii-secolul-21

RĂZBOIUL CA MOARTE A LIBERTĂȚII ȘI VIAȚĂ A MORȚII (III) – secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 „Un soldat ucrainean de origine română a fost ucis, copil născut la metrou, nu vreau să mor, trebuie sa se termine cât mai curând, imnul Ucrainei cântat într-un buncăr, bloc de locuințe lovit de o rachetă, iadul pe străzi... ” Moșii de iarnă, pachete pentru îngeri și pentru refugiați (un fel de îngeri vii). Soare pătrat, vântul subțire care împrăștie și pentru o clipă înhttp://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/razboiul-ca-moarte-a-libertatii-si-viata-a-mortii-iii-secolul-21grijorarea.

ÎN LARGUL VIEȚII (VI) - secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 3 martie. Laptop. Muzică. Măsuța șchioapă, potrivită cu un șervețel îndoit. Știri. Speranță. Alarme. Ziua Internațională a Scriitorilor. Bombardamente. Undeva , în mansardă, frigul – deși ar trebui să nu fie. Aerul pare înghețat. Vine de peste tot. Apasă ciudat pe frunte, tâmple, pe câteva șuvițe răzlețe. Aburul totuși dintr-o cană cu ceai fierbinte învăluie gândurile. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-largul-vietii-vi-secolul-21

CU BASTONUL PRIN MINE.... (VIII) - secolul 21 Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 2, 2022 Marți. Ora 17. Dimineață nu am auzit ceasul. Totul a decurs într-o grabă uluitoare. Nimic nu a putut fi așezat la locul lui, în mod firesc. Nu știu dacă ați întors vreodată cu cheița o jucărie căreia i s-a defectat arcul? Așa m-am simțit. Dar nu am zărit degetele nevinovate de fuga pe loc. Noroc cu pielea care îmi ținea celulele. Ar fi vrut să evadeze, desigur. Dar, unde?... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cu-bastonul-prin-mine-viii-secolul-21

Caligrafii

"Întotdeauna am privit spre lume ca la un spectacol" - scriitorul Ion Lazu la aniversare (Clubul de proză - USR) Publicat de ileana popescu bâldea în Februarie 2, 2020

Uneori îmi spun că timpul seamănă cu o barcă pe valuri. Alteori cred că este format din oameni. Și, cel mai des, îmi zic că trebuie să mutăm lumea, căci este prea mult loc între cuvinte. Iar în spațiul dintre ele, inimile fac joking fără să le vadă sau să le înțeleagă cineva. http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/intotdeauna-am-privit-spre-lume-ca-la-un-spectacol-scriitorul-ion

Stre-suri...

Cu bocancul, Doamne! Publicat de ileana popescu bâldea în Aprilie 15, 2020 

Nimic nu poate ucide un om mai repede, mai sigur, mai chinuitor, ca un ordin. Indiferent de unde vine, de la ce altitudine, din ce hău, din ce buzunar, zâmbet, epolet, freză, neuron încâlcit, inimă strâmbă, mască de cuvânt, suflet făcut mic de penicilină; din ce contur (și dincolo de el) de neam, pământ, țărână, opinci; din ce truc amețit, gol de omenie; din ce aranjament, negocieri de grămezi, linii frânte de oameni sclavi; din ce inconștiență deasupra oricărui cer. Mă întreb, Doamne, oare gândește careva din cei de deasupra cum este cu omul din om, indiferent cât de mic, neînsemnat, ignorant, înregimentat și neputincios pare? Se gândește cineva că poți schilodi exteriorul unei ființe, fără să îi atingi, însă, verticalitatea, principiile, dragostea, loialitatea, lumina din privire? continuare...

http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/cu-bocancul-doamne

Pustnicii sociali și derizoriul unor pandemii de lux ** Postat de Anca Hirschpek în Martie 20, 2020

Lesne de urmărit declinul mental al unei societăți supuse, practic, izolării. Covidul e codificarea singurătății pe care, până mai ieri, o amanetam pe rețele, o azvârleam în smarturi, o minimalizam până la descompunere aparentă. Acum părem amprentați fatal de o degringoladă stupidă, de un declin cu atât mai autentic în fața lecției neînvățate a cumpătării, cu cât schimbările par tot mai alerte. Și noi, înhămați la o rigiditate pe care n-o simțeam, întorcându-ne mereu spre altceva, de un timp contemplăm doar celula macrofagă a fricii, a spaimei de aproapele. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/pustnicii-sociali-i-derizoriul-unor-pandemii-de-lux

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2022   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor