Nu încetezi să-mi ocupi parte din gânduri. Iar noaptea, îmi apari uneori, te instalezi în creația subconştientului meu şi-mi încep dimineața stăpânită fiind de senzațiile puternice, pe care numai un vis trăit cu intensitate le poate crea.
          Te văd în timpul ce precede o întâlnire de cenaclu, în curtea liniştită a unei mânăstiri. Suntem împreună cu un tânăr poet, a cărui prezență îmi creează o uşoară crispare. Este ora cinci după-amiază şi ne plimbăm cu paşi rari, pe pavajul îngrijit. Îmi privesc vârfurile ghetelor subțiri şi lucioase, mă întreb dacă-mi stau bine pantalonii şi dacă n-oi fi exagerând punând prea des pe mine haine aproape bărbăteşti, fără a avea nici cea mai mică dorință de a aduce în contemporan un personaj semănând cu George Sand. Privesc apoi verdele gros, al viței-de-vie sălbatice, lipite de zidurile eterne, şi mai fur, pieziş, imaginea profilului mândru şi aspru, al poetului. "Nu voi îndrăzni să scot vreun sunet în prezența acestei figuri severe", îmi zic şi mâinile mi se frământă la spate, în mişcări hăituite. Dar nu las nimic din această preocupare să-mi transpară pe chip, păşesc alături de voi, în ritmul aşteptării. 
           Tinerii universitari trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta. Cel puțin aşa cred eu. Nu ştiu că ora pentru întâlnire s-a schimbat. Urmează să fiu foarte surprinsă, la ora şase, când văd o duzină de juni serioşi, călcând grăbit şi cu convingere, pe pietrele netede, ale curții.
           Intrăm cu toții într-un hol mare şi interiorul prefigurat de zidurile de afară se dovedeşte a fi cu totul altceva. Aerul de aici miroase a cărți vechi, pereții sunt plini de tablouri mari, în ulei, ilustrând figuri de seamă, ale culturii autohtone. Ne aflăm toți trei în fața unui astfel de tablou şi peretele pare că nu se mai termină, tavanul boltit e undeva, aproape de cer. In spatele nostru, grupul mut priveşte îndelung, aceeaşi imagine. Mă apasă prezența acelor persoane ce mi se par încărcate până la refuz de cunoașterea artei şi filozofiei. Mă pomenesc spărgând liniştea cu o observație care se dovedeşte instantaneu a fi complet deplasată : "Ce fericire să constați că, deşi ai întârziat (aici, îmi privesc ceasul şi calculez greşit) o oră şi trei intervale de un sfert, gazdele încă te mai aşteaptă." Fără îndoială, îmi pun, tot atunci, în minte, întrebarea: "Unde ai mai auzit tu, idioată mică, această exprimare doctă, trei intervale de un sfert ?", iar poetul mă fulgeră disprețuitor, cu o privire fără termen de comparație. Tu te consideri dator să intervii cu calmu-ți didactic, spre salvarea situației în care plonjasem cu nesocotință : " De ce, Ania ?, programul nostru începe la ora şase, băieții au ajuns bine". Ca să nu persist în gafe, surâd şi nu îndrept nimic, mă deplasez odată cu trupa la etaj, pe nişte trepte înalte, dispuse în spirala clasică, a turnurilor, totuşi, de mânăstiri, chilii, clopotnițe, etc, etc...
           Ajungem într-o săliță de o intimitate copleşitoare, ne abandonăm hainele mari, le păstrăm cuviincios pe celelalte, iată-mă în pantalonii mei totali,  în baticul prins cu sabotul mic, din lemn natur. Figurile ce mă înconjoară mă înglobează dintr-o dată, o fată de o frumusețe nepermisă, cu părul des şi roşcat, prins haotic, într-o coamă nestăpânită, începe să vorbească. 
          Suntem cu toții așezați şi ne aburim obrajii în apropierea ce ne caracterizează, mă pomenesc brusc în propriile-mi ape. Îmi dispare orice urmă de încordare, fata asta mi-a readus calmul interior, n-o cunoşteam, dar îmi e dragă, sunt tot eu, ea este un "eu" lăsat în urmă, revenit pe ultima sută de centimetri, băieții ăştia nu reprezintă nimic pe lângă glasul cald şi natural, care inundă încăperea. Mă ridic şi deschid fereastra cu ochiuri mărunte, de vitraliu, privesc ca printr-un vizor peisajul convergent, îmi întind pensule peste pensule şi tuburi cu uleiuri profesionale, şi încep să pictez, prin mişcări ample, peretele din fața mea. Fata vorbeşte despre mine, mă "introduce", cum s-ar spune, îmi face o prezentare fastuoasă, tu aprobi continuu, sunt descoperirea ta şi a mea, eventual a zânei bune care mi-a presărat calea, cu flori de gutui.

Vizualizări: 69

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în CALIGRAFII, 26 Noiembrie 2016
Felicitări!
Redacția

Mulțumesc, dragă Redacție!

felicitari

Mulțumesc, domnul Codrin !

În sabotul mic a încăput o uriașă pulsație fremătătoare, discret și intim! :)) Totu-i relativ! Citit cu drag!

Mulțumesc mult, Maria!

Fişiere Anexate :

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

EMINESCU ȘI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ Publicat de ION IONESCU-BUCOVU Eminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în limba latină. Dacă citești procese-verbale din ședinșele Academiei referitoare la ortografie, îți dai seama câtă luptă s-a dus pentru stabilizarea alfabetului nostru. Acum apărea Eminescu. 

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/eminescu-i-limba-rom-n-literar

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

Caligrafii

poezia

Publicat de ileana popescu bâldea în Ianuarie 6, 2018 poezia nu există. doar umbra ei e în cuvinte. când aleargă cu fața spre lună. și noi o tot sugrumăm. cu întrebări. despre ce nu va fi. vreodată. poezia e. zbor. aer. boare. o parte din sufletul acesta. împărțit nouă. de un Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/poezia?xg_source=activity

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Revoluțiile țin tot cu șmecherii, pe când fraierii poartă doar însemnele de eroi! Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe

Au trecut aproape trei decenii de la așa zisă Revoluție dar RIDICOLUL apucăturilor tovărășești nu a încetat niciodată! Deși au pretenția de a fi numiți domni, majoritatea politicienilor care ne conduc destinele, dar mai ales aparatul de pupători în fund care le alimentează orgoliile, au rămas la fel sau chiar au evoluat în sens strict negativ. Orgolii de mesia sau de statui vii, orgolii care se preling precum nămolul vulcanilor din zona Pâclelor Buzăului. Nu a fost lună în care să nu aflu cum unii oameni, care au ridicat spre atenția publică tot felul de probleme, uneori mai grave, alteori doar comune sau chiar închipuite, s-au trezit aproape instantaneu cu adevărate cohorte de control la poartă. Apoi au rămas veșnic în atenția autorităților.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/revolu-iile-in-tot-cu-mecherii-pe-c-nd-fraierii-poart-doar

Salutare, Caragiale!

Publicat de ileana popescu bâldea în Noiembrie 20, 2017 Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne obscene și invitându-ne în gura mare să batem vântul în rafale pe toate străzile), la televizor, pe internet, pe masă și într-o sticlă, la brațul celor care solidarizează cu esteticul sau discută despre gânduri, prin cuvintele unor analiști, zâmbetul parfumat al dictatorilor de toate etapele și apartenențele, chiar și în jocul stupid al unor copii care alergau pe alei și-și ziceau că sunt într-un război portocaliu cu dungi verzi(ce-o fi însemnând asta, în mentalul lor?)

continuare.http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/salutare-caragiale

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2018   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor