Nu încetezi să-mi ocupi parte din gânduri. Iar noaptea, îmi apari uneori, te instalezi în creația subconştientului meu şi-mi încep dimineața stăpânită fiind de senzațiile puternice, pe care numai un vis trăit cu intensitate le poate crea.
          Te văd în timpul ce precede o întâlnire de cenaclu, în curtea liniştită a unei mânăstiri. Suntem împreună cu un tânăr poet, a cărui prezență îmi creează o uşoară crispare. Este ora cinci după-amiază şi ne plimbăm cu paşi rari, pe pavajul îngrijit. Îmi privesc vârfurile ghetelor subțiri şi lucioase, mă întreb dacă-mi stau bine pantalonii şi dacă n-oi fi exagerând punând prea des pe mine haine aproape bărbăteşti, fără a avea nici cea mai mică dorință de a aduce în contemporan un personaj semănând cu George Sand. Privesc apoi verdele gros, al viței-de-vie sălbatice, lipite de zidurile eterne, şi mai fur, pieziş, imaginea profilului mândru şi aspru, al poetului. "Nu voi îndrăzni să scot vreun sunet în prezența acestei figuri severe", îmi zic şi mâinile mi se frământă la spate, în mişcări hăituite. Dar nu las nimic din această preocupare să-mi transpară pe chip, păşesc alături de voi, în ritmul aşteptării. 
           Tinerii universitari trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta. Cel puțin aşa cred eu. Nu ştiu că ora pentru întâlnire s-a schimbat. Urmează să fiu foarte surprinsă, la ora şase, când văd o duzină de juni serioşi, călcând grăbit şi cu convingere, pe pietrele netede, ale curții.
           Intrăm cu toții într-un hol mare şi interiorul prefigurat de zidurile de afară se dovedeşte a fi cu totul altceva. Aerul de aici miroase a cărți vechi, pereții sunt plini de tablouri mari, în ulei, ilustrând figuri de seamă, ale culturii autohtone. Ne aflăm toți trei în fața unui astfel de tablou şi peretele pare că nu se mai termină, tavanul boltit e undeva, aproape de cer. In spatele nostru, grupul mut priveşte îndelung, aceeaşi imagine. Mă apasă prezența acelor persoane ce mi se par încărcate până la refuz de cunoașterea artei şi filozofiei. Mă pomenesc spărgând liniştea cu o observație care se dovedeşte instantaneu a fi complet deplasată : "Ce fericire să constați că, deşi ai întârziat (aici, îmi privesc ceasul şi calculez greşit) o oră şi trei intervale de un sfert, gazdele încă te mai aşteaptă." Fără îndoială, îmi pun, tot atunci, în minte, întrebarea: "Unde ai mai auzit tu, idioată mică, această exprimare doctă, trei intervale de un sfert ?", iar poetul mă fulgeră disprețuitor, cu o privire fără termen de comparație. Tu te consideri dator să intervii cu calmu-ți didactic, spre salvarea situației în care plonjasem cu nesocotință : " De ce, Ania ?, programul nostru începe la ora şase, băieții au ajuns bine". Ca să nu persist în gafe, surâd şi nu îndrept nimic, mă deplasez odată cu trupa la etaj, pe nişte trepte înalte, dispuse în spirala clasică, a turnurilor, totuşi, de mânăstiri, chilii, clopotnițe, etc, etc...
           Ajungem într-o săliță de o intimitate copleşitoare, ne abandonăm hainele mari, le păstrăm cuviincios pe celelalte, iată-mă în pantalonii mei totali,  în baticul prins cu sabotul mic, din lemn natur. Figurile ce mă înconjoară mă înglobează dintr-o dată, o fată de o frumusețe nepermisă, cu părul des şi roşcat, prins haotic, într-o coamă nestăpânită, începe să vorbească. 
          Suntem cu toții așezați şi ne aburim obrajii în apropierea ce ne caracterizează, mă pomenesc brusc în propriile-mi ape. Îmi dispare orice urmă de încordare, fata asta mi-a readus calmul interior, n-o cunoşteam, dar îmi e dragă, sunt tot eu, ea este un "eu" lăsat în urmă, revenit pe ultima sută de centimetri, băieții ăştia nu reprezintă nimic pe lângă glasul cald şi natural, care inundă încăperea. Mă ridic şi deschid fereastra cu ochiuri mărunte, de vitraliu, privesc ca printr-un vizor peisajul convergent, îmi întind pensule peste pensule şi tuburi cu uleiuri profesionale, şi încep să pictez, prin mişcări ample, peretele din fața mea. Fata vorbeşte despre mine, mă "introduce", cum s-ar spune, îmi face o prezentare fastuoasă, tu aprobi continuu, sunt descoperirea ta şi a mea, eventual a zânei bune care mi-a presărat calea, cu flori de gutui.

Vizualizări: 66

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în CALIGRAFII, 26 Noiembrie 2016
Felicitări!
Redacția

Mulțumesc, dragă Redacție!

felicitari

Mulțumesc, domnul Codrin !

În sabotul mic a încăput o uriașă pulsație fremătătoare, discret și intim! :)) Totu-i relativ! Citit cu drag!

Mulțumesc mult, Maria!

Fişiere Anexate :

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor