Nu încetezi să-mi ocupi parte din gânduri. Iar noaptea, îmi apari uneori, te instalezi în creația subconştientului meu şi-mi încep dimineața stăpânită fiind de senzațiile puternice, pe care numai un vis trăit cu intensitate le poate crea.
          Te văd în timpul ce precede o întâlnire de cenaclu, în curtea liniştită a unei mânăstiri. Suntem împreună cu un tânăr poet, a cărui prezență îmi creează o uşoară crispare. Este ora cinci după-amiază şi ne plimbăm cu paşi rari, pe pavajul îngrijit. Îmi privesc vârfurile ghetelor subțiri şi lucioase, mă întreb dacă-mi stau bine pantalonii şi dacă n-oi fi exagerând punând prea des pe mine haine aproape bărbăteşti, fără a avea nici cea mai mică dorință de a aduce în contemporan un personaj semănând cu George Sand. Privesc apoi verdele gros, al viței-de-vie sălbatice, lipite de zidurile eterne, şi mai fur, pieziş, imaginea profilului mândru şi aspru, al poetului. "Nu voi îndrăzni să scot vreun sunet în prezența acestei figuri severe", îmi zic şi mâinile mi se frământă la spate, în mişcări hăituite. Dar nu las nimic din această preocupare să-mi transpară pe chip, păşesc alături de voi, în ritmul aşteptării. 
           Tinerii universitari trebuie să sosească dintr-o clipă într-alta. Cel puțin aşa cred eu. Nu ştiu că ora pentru întâlnire s-a schimbat. Urmează să fiu foarte surprinsă, la ora şase, când văd o duzină de juni serioşi, călcând grăbit şi cu convingere, pe pietrele netede, ale curții.
           Intrăm cu toții într-un hol mare şi interiorul prefigurat de zidurile de afară se dovedeşte a fi cu totul altceva. Aerul de aici miroase a cărți vechi, pereții sunt plini de tablouri mari, în ulei, ilustrând figuri de seamă, ale culturii autohtone. Ne aflăm toți trei în fața unui astfel de tablou şi peretele pare că nu se mai termină, tavanul boltit e undeva, aproape de cer. In spatele nostru, grupul mut priveşte îndelung, aceeaşi imagine. Mă apasă prezența acelor persoane ce mi se par încărcate până la refuz de cunoașterea artei şi filozofiei. Mă pomenesc spărgând liniştea cu o observație care se dovedeşte instantaneu a fi complet deplasată : "Ce fericire să constați că, deşi ai întârziat (aici, îmi privesc ceasul şi calculez greşit) o oră şi trei intervale de un sfert, gazdele încă te mai aşteaptă." Fără îndoială, îmi pun, tot atunci, în minte, întrebarea: "Unde ai mai auzit tu, idioată mică, această exprimare doctă, trei intervale de un sfert ?", iar poetul mă fulgeră disprețuitor, cu o privire fără termen de comparație. Tu te consideri dator să intervii cu calmu-ți didactic, spre salvarea situației în care plonjasem cu nesocotință : " De ce, Ania ?, programul nostru începe la ora şase, băieții au ajuns bine". Ca să nu persist în gafe, surâd şi nu îndrept nimic, mă deplasez odată cu trupa la etaj, pe nişte trepte înalte, dispuse în spirala clasică, a turnurilor, totuşi, de mânăstiri, chilii, clopotnițe, etc, etc...
           Ajungem într-o săliță de o intimitate copleşitoare, ne abandonăm hainele mari, le păstrăm cuviincios pe celelalte, iată-mă în pantalonii mei totali,  în baticul prins cu sabotul mic, din lemn natur. Figurile ce mă înconjoară mă înglobează dintr-o dată, o fată de o frumusețe nepermisă, cu părul des şi roşcat, prins haotic, într-o coamă nestăpânită, începe să vorbească. 
          Suntem cu toții așezați şi ne aburim obrajii în apropierea ce ne caracterizează, mă pomenesc brusc în propriile-mi ape. Îmi dispare orice urmă de încordare, fata asta mi-a readus calmul interior, n-o cunoşteam, dar îmi e dragă, sunt tot eu, ea este un "eu" lăsat în urmă, revenit pe ultima sută de centimetri, băieții ăştia nu reprezintă nimic pe lângă glasul cald şi natural, care inundă încăperea. Mă ridic şi deschid fereastra cu ochiuri mărunte, de vitraliu, privesc ca printr-un vizor peisajul convergent, îmi întind pensule peste pensule şi tuburi cu uleiuri profesionale, şi încep să pictez, prin mişcări ample, peretele din fața mea. Fata vorbeşte despre mine, mă "introduce", cum s-ar spune, îmi face o prezentare fastuoasă, tu aprobi continuu, sunt descoperirea ta şi a mea, eventual a zânei bune care mi-a presărat calea, cu flori de gutui.

Vizualizări: 67

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în CALIGRAFII, 26 Noiembrie 2016
Felicitări!
Redacția

Mulțumesc, dragă Redacție!

felicitari

Mulțumesc, domnul Codrin !

În sabotul mic a încăput o uriașă pulsație fremătătoare, discret și intim! :)) Totu-i relativ! Citit cu drag!

Mulțumesc mult, Maria!

Fişiere Anexate :

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor