O carte in tandem cu Cristina Stefan
**

Cristina Ştefan - Adrian Grauenfels

Zen Absolut

Poezii din mileniul al III-lea

Fotografii : Dr. Dain L. Tasker, Waone, Akira Asakura, Flora Borsi, Elizaveta Porodina, Tom Hoops, Douglas Smith, Navid Baraty, Hannah&Joel, Pokras Lampas

Tehnoredactare: AG
Coperta: Sash Segal

Editura Aglaia 2016

Compoziția emoțiilor estetice - colajul

Tehnica literară a colajului pare mai aproape de nevoile cititorului contemporan; fie pentru mixajul peisajului liric, aducător de emoții complexe, fie pentru flexibilitatea de interpretare a ansamblului propus degustătorului de literatură. Reușind să satisfacă nevoia de diversitate și inedit, colajul poetic este chiar mai aprope de monologul interior al introspectivilor, dar și de insațiabila nevoie de mișcare a devoratorului de poezie.
Când semnul scris se unește sinestezic și cu forma și/sau culoarea artelor plastice, variantele de acoperire a stării de contemplație estetică tind spre realizarea unui complex de receptare culturală, paradigmă modernă, capabilă să creeze acel insight imagistic prin care cititorul se simte cu adevărat conectat la Artă. Acestea ar fi avantajele. Riscurile sunt acelea ale eterogenității, în cazul în care partenerii de volum nu fac parte din aceeași familie stilistică.
Nu este cazul Cristinei Ștefan (România) și a lui Adrian Grauenfels (Israel), poeți cu experiență, care nu sunt la prima ”abatere”. Prima colaborare poetică (”Ceai cu Adala”, Editura ”Ateneul Scriitorilor”, 2013) fiind un succes, dacă luăm în considerare ecoul avut în critica literară și buna primire a cărții printre cititorii tineri.
Dialogul liric dintre cei doi poeți are avantajul unei rezonanțe și percepere reciprocă, regăsite și în volumul actual, ”Zen Absolut” (un titlu pretențios, care trezește curiozitatea). Iată-ne, astfel, prin stimulare participativă, la o recreare 3D a unui moment creator care unește dimensiuni imaginative diferite, geografii culturale diferite.
Ca și în primul volum, ”motorul” este încrederea reciprocă în buna receptare a creației fiecăruia, de către celălalt poet aflat în dialog la distanță. Această încredere aduce o notă de relaxare meditativă, securizantă care asigură o lectură participativă. Poeții scapă de capcana dorinței de a fi înțeleși, mizează unul pe celălalt, dialogul liric ocolește explicativul, se menține pe tot parcursul volumului la semantica conotativă, dramaticul sau tragismul existențial sunt sublimate într-o creație aproape muzicală, dacă este să facem o paralelă cu acele compoziții în care două intrumente muzicale își împletesc vocile într-o compoziție.
De altfel, datorită atmosferei autentice de dialog, Cristina Ștefan și Adrian Grauenfels par a reinventa modern în ”Zen Absolut” stilul epistolar al poeților din alte vremuri, care își împărtășeau emoții și experiențe lirice într-o complicitate creatoare a supraviețuirii mai presus de viețuire.
În paradigma creației de tip colaj, Cristina Ștefan intră cu notații desprinse parcă din viziunea portretistică a unui artist plastic expresionist, cu tot atâtea viziuni la care participă aleatorul, factorii mediului incontrolabili și diverși, cât și interferențele dramatice cu un eu liric senzitiv, delicat și de aceea expus tragismului.
”Maestrul de ceremonii” (în cazul de față poetul Adrian Grauenfels, îndrăgostit iremediabil de arta modernă a cărui promotor entuziast este) aduce în scenă peisaje recompuse, editate în notă dada, uneori ironice, alteori nostalgice, în care un timp a fost oprit, decupat, iar personajele așezate în alt peisaj, după o viziune subiectivă, într-un colaj propriu.
Formula de colaborare, de comunicare a celor doi poeți într-un colaj de imagine și poezie contemporană la care au apelat recidivând, este aceea a Internetului, desfășurarea actului creator fiind astfel spontană, un brainstorming artistic. ”Zen Absolut” devine astfel o extensie, o paranteză lirică a lumii care nu mai există decât ca artă, ca literatură. Oameni din spații geografice diferite, conectați prin inspirație, zămislesc în acest nou volum de poezie un puzzle atipic, o poezie a poeziilor. Dacă veți agrea să luați parte interactiv, prin lectura acestei compoziții dense, veți fi, alături de ei, participanți activi la creație, deoarece orice emoție împartașită și asumată reverberează în viață, în viitorul apropiat.

Camelia Iuliana Radu

Vizualizări: 32

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Felicitări! Am Citit câteva și mi-au plăcut!

Recomandat în rubrica CRITICĂ LITERARĂ - DESPRE UNA, DESPRE ALTA..., 24 Ianuarie 2017
Felicitări!
Redacția

multumesc !

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor