Informaţii

Proză

Grupul iubitorilor de proză

Membri : 74
Activitatea Recentă : cu 7 ore în urmă

Forum de Discuţii

Mașina (continuare 3)

Începută de Anica Andrei Fraschini cu 8 ore în urmă . 0 Răspunsuri

Nu avea de gând să petreacă în compania Monicăi mai mult de trei sferturi de oră, pentru a n-o sustrage de la învățat, iar pe de altă parte, o întârziere acasă, de maximum o jumătate de oră față de ora obișnuită, nu putea fi remarcată. Își făcuse…Continuare

Înrobire*

Începută de Silvia Giurgiu. Cel mai recent răspuns de Silvia Giurgiu Marţi. 2 Răspunsuri

Pleoapele se ridicară greoaie, descoperind smaraldul buimac ai ochilor, umezi încă de lacrimile terorii. Lumina roșie ce umplea odaia se târa pe pereți, nehotărâtă dacă să părăsească sau nu câmpul de lucru. De o parte și de cealaltă a patului, două…Continuare

Dileme ( fragment 38)

Începută de Silvia Giurgiu Marţi. 0 Răspunsuri

Lea suspină mulțumită în somn și întinse brațul inconștient, dar descoperind locul gol de lângă ea, pleoapele se deschiseră ca doi fluturi speriați. Se ridică pe jumătate între cearceafurile răvășite și ascultă surâzând alintată bolborositul…Continuare

Condamnare ( continuare-fragment 20)

Începută de Silvia Giurgiu Iul 4. 0 Răspunsuri

Inevitabil, fatidica zi sosi, dar Amneris se simțea pregătită pentru marea confruntare. Somnul binefăcător îi întărise considerabil spiritul de luptătoare și era hotărâtă să nu-i dea ,,șacalului” mizerabil, satisfacția de a o găsi terorizată. Își…Continuare

Dileme ( fragment 37 din romanul publicat))

Începută de Silvia Giurgiu Iun 30. 0 Răspunsuri

Carlos redeschise ușa casei de pe plajă, cu strângere de inimă. Nu mai intrase acolo de multă vreme și dezolarea domnea peste tot și toate. Amintirile lunilor de grea suferință se năpustiră asupra lui, asemeni unor corbi înfometați, blocându-l în…Continuare

Înrobire(partea a doua)

Începută de Silvia Giurgiu Iun 23. 0 Răspunsuri

Rămasă singură, Teresa aproape că uitase de noaptea tenebroasă și acum își vedea de treburile cotidiene cu plăcere și optimism. În timp ce își sorbea cu voluptate cafeaua legănându-se visătoare în balansoarul de pe terasa casei, tresări la auzul…Continuare

Mașina (continuare 2)

Începută de Anica Andrei Fraschini. Cel mai recent răspuns de Anica Andrei Fraschini Iun 18. 2 Răspunsuri

N-a mâncat. A făcut un duș și s-a băgat în pat. A luat din rafturile bibliotecii un volum de poezii de Rudyard Kipling. Trecuse ceva vreme de când nu mai pusese mâna pe o carte. Citea magazine sportive, unele reviste de specialitate, mai rezolva…Continuare

Frăția Dragonilor Stelari

Începută de giurgiumaria. Cel mai recent răspuns de giurgiumaria Iun 14. 3 Răspunsuri

Faurul ieși din turnătorie, trăgând după sine ușa grea, metalică și se îndepărtă îngândurat. Purta echipamentul de coborât în galerii. Se îndreptă pe scara din spatele grădinii, către Peștera Urșilor și de acolo o coti pe cărarea invadată de…Continuare

Podul

Începută de Agafia Dragan. Cel mai recent răspuns de Agafia Dragan Iun 14. 2 Răspunsuri

Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un…Continuare

Mașina (continuare 1)

Începută de Anica Andrei Fraschini. Cel mai recent răspuns de Anica Andrei Fraschini Iun 13. 2 Răspunsuri

Relația dintre ei se consumase până la punctul unde simțeau amândoi că nu mai aveau ce să-și spună. Lumile lor se canalizaseră pe coordonate într-atât de diferite, încât nu făceau decât să se îndepărteze. Monica era lingvistă, el - sportiv. Ea se…Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Proză !

Comentariu publicat de Anica Andrei Fraschini pe Ianuarie 15, 2017 la 12:03pm

Domnule Ionescu, textul de proză se postează la "Adaugă discuție", iar virgula între "Zamolxe", ca subiect, şi "cobora", ca predicat", strică tot, din start. Am citit, totuși. Mai sunt "scăpări", altfel, textul ar putea fi bun.

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Decembrie 27, 2015 la 9:26pm

Doamnă Adina Lozinschi, textul trimis de dumneavoastră l-am postat dând click pe adaugă discuții, apoi salvare. L-am postat in grupul in care ați dorit, deși se preta lsă fie publicat pe forum, la PERSONALE.
FORUMUL este pe mijloc, jos. Mulțumesc!

Comentariu publicat de Adina Lozinschi pe Decembrie 27, 2015 la 8:42pm
Comentariu publicat de Violeta Deminescu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:42pm

Vă aşteptăm cu textul pe Blogul central, d-le Gongu!

Comentariu publicat de Viorel Gongu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:08pm

va urma ! Textul este mai mare decât permite plapuma!

Comentariu publicat de Viorel Gongu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:07pm

VIOLUL

O să-mi beau cafeaua în linişte, ascultându-mi motanul care împânzeşte garsoniera mea cu un tors bărbătesc, dus-întors.
Am să intru pe facebook să scriu ce mi s-a întâmplat.
Sunt o femeie singură şi pentru că simt nevoia de comunicare mi-am creat această facilitate. Nu mi-am declarat identitatea reală! Nu ştiu pe ce motiv, poate din pudoare, de teamă sau de nevoia de siguranţă...Sau poate că mi-am dorit să pot fi sinceră.
Viaţa mea este monotonă, cu aceleaşi veniri şi întoarceri de la serviciu întrerupte de mici escale pentru cumpărături, a fost spartă, brutal, ieri.
M-am trezit mai târziu pentru că era sâmbătă. M-am uitat încă o dată la calendar, să fiu sigură că nu merg la serviciu apoi am mai socotit încă o dată cât mai am până la pensie.
Am deschis televizorul şi la ştiri am văzut un nou incendiu provocat de funcţionarea defectuasă a gazelor. Nu-mi aminteam când şi dacă am făcut revizia aşa că mi-am notat pe caietul de pe măsuţă, la rubrica "urgent" dar şi la cea cu
"important":"verificare centrală termică şi instalaţie de gaze".
Torsul motanului, ce se încolăcea pe lângă pereţi şi învăluia totul cu tihnă, s-a oprit pentru că a sunat cineva la uşă.
M-am uitat pe vizor şi am văzut un bărbat înalt, cu o salopetă albastră, cu ecuson că ar fi fost de la gaze şi cu o lădiţă cu scule în mână.
Puteai să juri că este "instalatorul polonez" din reclamele pentru mecanici, la fel de blond, la fel de robust.
Am deschis.
-Sunt de la gaze, doamnă!
Nimic nu este întâmplător, mi-am spus.
L-am poftit, a intrat şi şi-a făcut treaba, meticulos, fără prea multe vorbe.
M-am simţit obligată să-i ofer o ceaşcă cu cafea fierbinte şi nu m-a refuzat.
I-am simţit privirea bărbătească şi iscoditoare cum mă pipăia pe sub halatul semitransparent.
M-a încercat un iz de nelinişte, de teamă şi parcă de...dorinţă!
"Ai înebunit, femeie! Ce dracu este în capul tău?"
Ecoul îmi răstălmăcea gândurile rotindu-le prin ungherele întunecate ce există în fiecare dintre noi, ţinând loc de muşte.
Credeam că chestia cu fluturii din stomac este o invenţie a scriitorilor, dar în mine fluturii ajunseseră până la marginea ochilor.
A servit cafeaua, cu mişcări lente, în timp ce mă privea ca pe un obiect ce-l evalua, oprindu-şi privirea fierbinte pe coapse, pe sâni.
Mi-am aşezat halatul încercând să-mi găsesc un plus de siguranţă.Mi-a povestit că locuieşte în prejma oraşului şi că are o gospodărie frumoasă, cu porci, vaci cai dar că banii siguri sunt din salariu.
Ochii aceia mari, cu gene stufoase nu se dezlipeau de pe trupul meu.
Un gând frivol m-a făcut să mă înfior, atunci când a pomenit de cai.
Am revăzut o imagine veche din Delta Dunării.
Ieşisem cu un amic cu cortul în sălbăticie şi în prima noapte am văzut caii sălbatici în lumina lunii.
Un armăsar negru, însoţit de şapte sau opt iepe, păştea liniştit, când şi când lăsând aerul să iasă cu putere printre buzele moi, parcă a fornăit, ca apoi să se audă numai de zgomotul ierbii păscute.
Brusc, noaptea a fost sfâşiatîă de un nechezat puternic
ce se auzea răzbătând pe deasupra apei.
Am tras fermuarul de la cort şi am văzut cum, din apa luminată de Lună, duă ce traversase canalul înot, a ieşit un alt armăsar, roib, cu coamă albă.
Netemător, s-a îndreptat direct către o iapă ce-şi biciuia crupa cu coada, în timp ce se rotea în jurul "stăpânului", cu paşi mărunţi şi săltaţi ca de manej.
"Intrusul" s-a apropiat de "Frumoasa" şi şi-a lipit gâtul de gâtul ei, fornăind.
"Stăpânul" a nechezat puternic, şi-a umflat nările, a bulbucat ochii şi s-a ridicat în două picioare aşezându-se între intrus şi "Frumoasa".
A fost o luptă bărbătească, cu lovituri de copite în piepz, cu muşcături, cu lovituri cu picioarele din spate, cu sânge şi spumă albă.

Comentariu publicat de Lepadatu Denisa pe Iunie 20, 2012 la 10:13am

                                                                         Magia Craciunului                                                                                

S-a  inserat atat de repede si eu abia am apucat sa-mi  impodobesc bradul.Am  scos din cutii globurile  ,unul cate unul.Le-am strans cu drag in palme si le-am povestit cat de mult am asteptat sa le revad.Ele,dragutele,imi zambeau fericite.Cu beteala stralucitoare  l-am imbracat  pe  iubitul meu bradut si-acum il privesc  multumita.

 Toata camera e inundata de lumina instalatiei .Inima mea canta de fericire!Afara se aude vantul .Alerg la fereastra si o deschid sa-I arat si lui minunea.Simt ca rasuflarea  mea se opreste brusc.Preocupata cu bradutul nu am observat ca afara a inceput sa ninga.Fulgi catifelati aluneca pe genele sip e obrajii mei.Cat de minunat este!Tot anul am visat la clipele acestea!

Intind palmele si privesc stelutele dezapada ce se topesc incet incet lasand apa sa se scurga  printre degetele mele.O singura dorinta mai am:sa vina mosul  ca si anii trecuti.Stiu ca e timpul sa ma culc dar sunt atat de nelinistita incat cred ca n-as putea adormi .In camera s-a facut racoare.Inchid geamul si ma furisez sub plapuma nu inainte de a mai imbratisa o data bradutul meu drag.

Imi  promit sa nu adorm.Acum sunt mare si pot rezista.Vreau sa-i  vorbesc …si vreau sa stie ca m-am tinut de cuvant.Am fost ascultatoare,am luat numai note bune si imi ajut parintii.Nu pot sa ma abtin si ma mai duc o data fereastra.Oare a  ajuns pe strada mea sau abia acum porneste la drum?Offff!Ce greu  e sa astepti!Za pada alba a imbracat déjà copacii,masinile si trotuarele cu haine de sarbatoare.Deodata ,o lumina stralucitoare se zareste departe ,departe..Se apropie atat de repede!Vine direct la fereastra mea.Incepe sa-mi fie frica,respiratia mea  se opreste brusc si sar repede in pat.Trag cu ochiul  printr-un loc unde plapua nu e lipita de pat.La fereastra mea e chiar el!Uite-l !Rade si bate usor in geam.Imi face semn sa ma apropii ,asta insemnand ca m-a vazut.Ma ridic incet si  pasesc spre fereastra.O deschid  incet si il privesc in ochi.

-Buna ,draga mosului!spune el si ma mangaie pe cap.Am primit scrisoarea ta si sa stii ca sunt foarte mandru de tine.Esti un copil cuminte si silitor.Am venit  sa iti aduc un cadou.Am pentru tine doar un sfat:sa fii mereu asa cum esti tu acum!Renii necheaza semn ca trebuie sa plece.Mosul imi intinde un cadou si ma strange in brate.Atunci prind curaj si-I spun:

-Asteapta  sa le dau renilor putina apa!Alerg repede la bucatarie ,pun intr-un castronel apa si cand ma intorc  nu mai gasesc decat cadoul meu pe pervazul ferestrei si un biletel pe care scria:,,Draga mea,in seara aceasta toti copiii asteapta cu nerabdare sa ajung la ei de aceea nu pot sa mai stau.Te imbratiseaza,Mos Craciun.Lacrimile se preling pe obrajii mei.Nu imi dau seama daca de bucurie ca l-am vazut pe mosul sau de tristete ca n-am apucat sa-I multumesc.Iau cadoul,inchid fereastra si privesc afara.Oriunde ai fi,mosule,pana la anul care vine te voi pastra in  inima mea!Fulgii de nea imi zambesc si  zboara veseli in aer.E atata fericire in sufletul meu incat incep sa dansez de bucurie.Bradutul meu e singurul martor,doar el stie taina mea:Acesta e secretul nostru,nu-I asa?ii soptesc eu si il imbratisez.Dansez,dansez,dansez..totul se invarte cu mine!Craciunul e magic!                         

Comentariu publicat de Ştefan Lucian MUREŞANU pe Martie 5, 2012 la 8:02pm

PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE
Ştefan Lucian Mureşanu

Motto: Dacă iubirea ta este atât de mare pentru a conţine şi renunţarea, numai atunci se poate numi iubire. Dacă renunţarea este destul de mare ca să conţină şi iubirea, abia atunci este cu adevărat renunţare. Şi cea mai mare creştere posibilă este atunci când un om le manifestă pe amândouă. (Osho, Calea iubirii)

Cuvinte cheie: iubire, Picasso, intimitate, senzualitate, cubic, uman

Rezumat: Picasso eliberează arta de încorsetări, seduce înţelesul şi îl maschează sub forme pe care numai un iniţiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualităţii, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârşitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înţeles al existenţei, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor şi a omului.

Iubirea a fost creată tocmai pentru a da prilejul entităţii om să îşi poată defini existenţa prin perpetuare a speciei sale şi prin nemăsurata dorinţă de a se simţi alături prin căldura trupului hămesit de o plăcere, pe care numai ei, perechea, o resimt în clipele pierdute în fericire. Creatorii de artă, în lucrările lor, au sesizat frumuseţea trupului uman în unduirea fantasmelor orduriere şi au mişcat voit simţurile însă au trezit mâniile celor închişi în cercul obscur şi viciat a ceea ce doreau să rămână neexprimat şi nesesizat, doar realizat în ascunzişul pereţilor camerelor ascunse, cu sunete mugite, răguşite şi înecate în lichidul ademenitor al fructului lui Bachus.
Creatorul de artă superrealistă este un dezvelitor, un luminator al ascunsului tăinuit de semeni, ce se doresc neştiuţi în vicii, al iubirii, un purificator al interzisului ordurier şi un perpetuator al adevărului despre dorinţa de a se dezgoli. Toţi aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedaţi plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii şi culori, ideorealistul Picasso, senzualistul şi doritorul de exprimări pătimaşe, bărbatul pierdut în lipsurile vieţii pe care şi-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanenţă trezite simţurile plăcerii şi dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era cea care umbrea voia. În Domnişoarele din Avignon, 1907 permanenţă amorezat Pablo Picasso îşi trăia viaţa
împlinindu-se prin artă, jinduind şi exprimând după senzualitate în forme bizare pe care ochiul şi mintea lui au dat să le aşeze în ceea ce s-a numit cubism. Anul 1907, când pictează Domnişoarele din Avignon, îi va decide soarta prin noile forme pe care imaginaţia lui (de acum înainte, pensulele cu care va marca conturul siluetelor umane vor avea izvorul minţii sale), lipsindu-se de modele, va decide într-o cu totul altă formă şi culoare corpul uman, îi va uni destinul cu produsul uriaş şi semnificativ a tot ceea ce a însemnat creaţia magnificului pictor spaniol.
Geniul său pictural va lumina minţi, va crea şcoli prin care se vor ridica doritori de imagini imaginate, oameni purtând iubirea şi dând frâu senzualităţii prin culoare şi forme. Pasional şi predestinat goliciunii, diurne sau nocturne, iubit de lumea care se voia să trăiască în preajma lui, Picasso îşi trăia viaţa intens. Îndrăgostit la vârsta de 23 de ani, de tânăra Fernande Olivier, artistul va cădea de acul săgeţii lui Cupidon, în mrejele aprinse ale iubirii pe care şi-o dorea cu ardoare, mutându-se împreună cu bruneta, ce îi va linişti pentru un timp instinctele lumeşti. Dar el era un geniu ce nu putea dărui peste măsură iubirea, pentru că arta îi cerea sacrificiu şi o dezvelire a interiorului mult mai puternică în pictură, decât în senzualitatea umană. Pentru el acele manifestări legate în iubiri pătimaşe nu erau decât eliberări de moment, adevărata lui menire era apropierea languroasă de pânza goală, ce aştepta umplerea cu tot ce avea mai tainic în imaginaţia lui inspirată din plinul deusian, care producea reverberaţii ce îi umplea golul de femeie. Când picta, Picasso auzea şi simţea femeia lângă el, iar pensula sa unduia în mişcări senzuale pe un trup imaginar ce se contura şi trăia într-un spaţiu al lui, în alunecări trăite, de unde trupul femeii dorite îl uşura de instincte, iar el cobora şi urca plutind în artă pe braţele angelice ale demiurgului.
Cubismul în pictura lui Picasso măreşte sugestia şi îl apropie de creaţia deusiană, de începuturi, când totul era neclar însă înţeles şi plin de forme: Femeie pe fotoliu, 1913 Materia ce sfântă e, / dar numai sunet în ureche (Lucian Blaga, Răsărit magic).
Pictura de după anul 1907, culminând cu 1914, a părăsirii albastrului nefericit, a definitivării artistului, ca formatician expresiv al formei detaşate de teluric, într-o concepţie apropiată entităţilor celeste, măreşte aspectul senzual al culorii, curiozităţii, posibilizând imaginaţia spre forme dorite pipăibil şi încercabile. Privirea alunecă treptat pe fiecare linie, contemplând Femeie pe fotoliu, o leagă de alte linii, creează un contur şi îi dă forme care excită simţurile atunci când cu ele se naşte trupul unei femei şezânde, ai cărei sâni alungiţi ca perele, de culoarea crudă a piersicii, se odihneşte sau aşteaptă să fie invitată la o nouă acţiune a vieţii. Tinereţea acesteia este sugerată de artist tocmai prin prezentarea sânilor dezgoliţi, dar şi prin jumătatea bustului gol, cu o dermă creolă, impecabilă de fină.
Culorile pipăie simţurile, senzualitatea picturii dilată volumul contemplatorului pierdut într-o lume căreia nu îi aparţine, iar imaginaţia lui succedă altor culori şi linii ale tabloului. Sunt stări uşor perceptibile şi un ochi iniţiat constată mişcări de sens în formele trupului femeii, care se dezmembrează parcă, adunându-se sub alte forme care te îmbie să-ţi laşi privirea să curgă pe liniile ei, căci numai atunci vei descoperi trupul gol cu culori sensibilizatoare fiindului.
Dacă nu ai trăirea în forma şi culoarea artistului nu te încumeta să îi priveşti pictura, pentru că luneci în neant şi neînţelesul te va domina în întunericul lipsit de puterea de a admira, pentru că nu vei şti ce să admiri: culoarea, linia sau forma. Pictura lui Picasso este un întreg, nu ai cum vedea doar unul dintre elementele pe care le-am enumerat mai înainte, pentru că a te rezuma la a privi numai una dintre cele care formează triunghiul echilateral al creaţiei sale, înseamnă a rupe un sistem, a deforma înţelesul creaţiei lui Picasso. Tabloul său se admiră, se studiază în întreg, pentru că atunci se creează trioul senzualităţii, putând spune că în acţiunea pentru care cineva depune cel mai mare efort, străduinţa va creşte dorinţa numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficienţa sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele şi spaţiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri şi griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte şi reprezentaţionale în acelaşi tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creaţiile lui, într-o lume ce nu aparţinea formelor celei în care se desfăta întru adâncirea simţurilor, pentru că aceste tablouri evidenţiau funcţii ale elementelor picturale plate sau motivele curbilinii. Picasso era un revenit în iubire, el niciodată nu îşi părăsea definitiv amantele. Atunci, când se întrezărea melancolia, se aşeza în faţa pânzei şi începea să le contureze formele şi asta îl făcea să îşi trădeze viaţa dublă, pentru că imaginile amantei sale secrete se transformau în imagini terifiante, subiecte lirice, uneori erotice, în care combina culori intense cu forme fluide, expresiv tabloul Fata în faţa oglinzii, pictat în anul 1923, la vârsta de 42 de ani, când trecuse prin multe evenimente ale vieţii sale agitate.
Picasso eliberează arta de încorsetări, seduce înţelesul şi îl maschează sub forme pe care numai un iniţiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualităţii, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârşitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înţeles al existenţei, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor şi a omului. A cutezat să exprime ceea ce simţea, manifestându-se extrovertit prin pictură, sculptură, poezie şi teatru, scriind piesa superrealistă Dorinţa prinsă de coadă, în anul 1941. Artistul s-a dăruit artei pentru că arta i-a oferit eliberarea interiorului, a creat ca un înzestrat emoţii şi le-a imaginat în linii şi culori, după cum mintea lui le vedea şi simţea, aducându-le din înalt spre privirile telurice unde viaţa lui avea deja un sens.

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Septembrie 19, 2011 la 1:42pm

Ne bucuram de decizia d-lui Calotescu si il asteptam!!! 

Cat despre "concluziile" lui de viatza, le-am citit si il admir ca inca mia crede ca "luptand" poate schimba ceva. Lupta principala, pentru oma neii cu bun simtz, da el, este sa fim acceptati, asa cum suntem, in lumea de azi, din ce in ce mai violenta si rapida. Sa fim acceptati, zi, pentru ca nu putem trai fara oameni. Si...pana la urma, sa acceptam si noi sa traim in ea, ca tot n-o putem schimba si acceptarea ne aduca pace. 

Sunt de acord, insa, cam, pentru a accepta niste fapte sau fenomene contrare educatiei sau credintzei noastre, trebuie intai sa intzelegem fenomenul. Sa-l observam, sa-l disecam, sa ne explicam cauzele, etc. Dupa ce vom trece prin acest proces de INTZELEGERE, treaba e ca si facuta: ne vom simti de-asupra si vom accepta lumea asta stramba! 

Iar acest mic fragment de proza este, de fapt, efortul d-lui Calotescu de a "intzelege". Ne marturiseste gandurile. Nu poate schimba lumea, dra INTZELEGE de ce e cum e. Si, dupa intzelegere, se va simti mult mai puternic, va rezista mult mai bine. 

Multumim, D-le Bradoschi pentru gestul dv.

Scuze pentru eventtualele typos, nu am timp sa recitesc.

Veronica

 

 

 

Comentariu publicat de george ionita pe Februarie 1, 2011 la 8:59am

zapada ingerilor (fragment)

... La serviciu programul de lucru este dat peste cap în aceste zile. Stăm mai mult acasă. Mă hotărăsc să merg la ai mei, erau zilele de dinaintea Crăciunului, când se tăiau porcii, se făceau pregătirile de revelion...

Mă urc în maşină şi plec spre Bolovani. În intersecţia de la Regie, un civil cu tricolor la mână și un AKM atârnat de umăr îmi face semn să opresc. Îl recunosc pe Marian „ Băieţică”, un vechi prieten cu care băteam mingea în curtea şcolii. Alături de el un soldat în uniformă militară. Trag maşina pe dreapta şi  dau cobor.

- Salut Marian !
- Rămâneţi acolo, vă rog. Prezentaţi-mi doar actele  la control !
- Băi Mariane , ai înnebunit, nu mă mai cunoşti ? E chiar prea de dimineață pentru glume !
- Vă rog să-mi prezentaţi actele de identitate si ale mașinii, îmi repetă foarte serios, pe un ton autoritar.
"Chiar e nebun", îmi zic şi încep să-mi caut  actele.

- Poftim!
- Acum dă-te jos din mașină şi  deschide portbagajul !
- Mariane, tu chiar îţi baţi joc de mine , sau ai uitat să-ţi iei porţia de lecitină în dimineaţa asta ?

Nu-mi mai răspunde, îi șuieră  doar printre dinți militarului de alături:
- Soldat, armează !
Am tresărit la sunetul acela metalic, când cartuşul este introdus pe ţeava puştii de mi s-a  ridicat părul în cap.

"Ăștia nu  glumesc".

Mă dau jos din maşină şi îi deschid portbagajul. Se uită în el, răscolindu-mi câteva sacoşe, după care  îmi spune sec :
- Liber !

Am primit actele şi m-am urcat în maşină, mormăind o înjurătură. Până acasă m-a obsedat această întâmplare.
"Să fie acesta profilul noilor conducători, al celor inculți, cu tupeu şi neruşinare ? "
Începea  să prindă contur prostia celor douăzeci şi ceva de ani…
 

Membri (74)

 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Fişă de scriitor – Ioana Haitchi
Publicat în Medalion literar

Ioana Haitchi s-a născut la 16 noiembrie 1967, Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud. Copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 se stabileşte împreună cu o parte din familie la Cluj.
Are înclinaţii artistice, fiindu-i apropiate muzica (prof. Mihai Boldor), pictura (prof. pictor Laurenţiu Buda) şi poezia (prof. Ileana Boca).

Urmează Facultatea de Ştiințe Economice - UBV Cluj Napoca şi obține Licența în anul 2006. Are un Master în Finanțe la ASE Bucureşti (2008).

Publică prima poezie Ploaie dulceagă în iunie 1986, în Revista Flacăra, la rubrica Atelier literar condusă atunci de Geo Dumitrescu.

Scrie poezie fără să publice o perioadă îndelungată. Începând cu anul 2013 deschide bloguri personale de poezie, literatură, ştiri culturale.

Este amintită de Revista Vatra veche, Serie Veche nouă, Anul V, nr. 9(69), septembrie 2014, la pagina 72, cu traduceri din limba spaniolă a poetului André Cruchaga, iar ulterior este menționată în acest sens în mai multe bloguri şi reviste.

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/fi-de-scriitor-ioana-haitchi

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ICONOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ A IMAGINILOR IMAGINII IMAGINATE Postat de Ştefan Lucian MUREŞANU în Iulie 15, 2017

Motto: ”Supremul şi sensibilul aparat al iconologiei este intuiţia sintetică; ea este rodul metodologic al erudiţiei active care fertilizează ogorul imaginaţiei investigatoare.” (Erwin Panofsky) Cuvinte cheie: iconologie, imagine, studii, reprezentări, atribute 1. Lumea ca început în imaginea reală a existenței omenirii Toate științele sunt un rezultat al gândirii profunde a omului, sunt creații materializate ale unor fapte, ale unor imagini fiinduale ale puterii intelectuale, ale desăvârșirii unor înțelepciuni marcate prin naștere omului dat să le expună. Ne naștem din nașterea unei taine nedeslușite și încă misterioase, ne întrebăm de multe ori de unde atâta imaginație în gândirea noastră, de unde atâta profunzime la unii și tot atâta superficialitate la alții. Științele sunt idei parțial materializate în disciplinele care însumează faptul real sau ireal teorie a putinței realizării practice în viziunea umană elevată. Științele expun acordul materializării imaginii imaginate în imagini fiinduale sau, mai bine spus, ajută lumea să înțeleagă scopul studierii faptului imaginat. http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/introducere-n-studiul-iconologiei-ca-tiin-a-imaginilor-imaginii?xg_source=activity

„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție Publicat de Mihai Cotea în Iulie 11, 2017  Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c. Concursul a fost structurat pe două secțiuni, literară și plastică, corespunzător următoarelor categorii de vârstă: -6 ani -creație plastică - 7-10 ani -creație literară și creație plastică - 11-14 ani -creație literară și creație plastică - 15-18 ani -creație literară și creație plastică Tematica acestui concurs a fost liberă, fapt care a avut drept rezultat, înscrierea a 150 de concurenți, atât din Sântana, cât și din localitățile învecinate. Ceremonia de premiere s-a desfășurat în holul Primă http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/z-mbet-de-copil-n-zbor-de-fluturi-impresii-de-la-prima-edi-ie

Pe drumul Damascului - articol de Valeriu Ilica Publicat de Florin T. Roman în Iunie 26, 2017

Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/pe-drumul-damascului-articol-de-valeriu-ilica

 

Caligrafii

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. continuare...imeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor