Informaţii

Proză

Grupul iubitorilor de proză

Membri : 81
Activitatea Recentă : ieri

Forum de Discuţii

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu ieri. 0 Răspunsuri

Cap.10.Rezumat cap.9George Apostol întîrzie în mod deliberat munca de asistent la stația meteorologică, pentru care venise…Continuare

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Sâmbătă. 0 Răspunsuri

Cap. 9 Rezumat cap.8.George Apostol se visează ridicând acolo, lângă stație, un așezământ special și se lasă antrenat de…Continuare

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Iun 20. 0 Răspunsuri

Cap.8Rezumat cap.7. George Apostol încearcă să se facă util punând la punct instalația electrică. Vizitează și magazia stației, unde descoperă o sumedenie de lucruri nefolosite, care-i stârnesc imaginația. Iarna în Vulturești începe din octombrie și…Continuare

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Iun 17. 0 Răspunsuri

Cap.7Rezumat cap.6Planurile acțiunii se suprapun. Prima noapte petrecută de George Apostol la stație este tulburată de…Continuare

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Iun 14. 0 Răspunsuri

Cap.6 Rezumat cap. 5.George Apostol are o prima discuție cu șefa de stație, Agnes Mărgărit, care nu-i ascunde dificultățile…Continuare

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Iun 11. 0 Răspunsuri

cap. 5 Rezumat cap.4.Ascensiunea către stație, cu elicopterul, prilejuiște lui George Apostol să afle de la pilot și mai…Continuare

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Iun 9. 0 Răspunsuri

Cap.4 Rezumat cap.3.Duba care-l preia de la apartamentul Minodorei este condusă chiar de fostul soț al șefei de stație.…Continuare

Lumea, ca un tablou în lumini și umbre, în romanul „Solenoid”, de Mircea Cărtărescu

Începută de PĂȚAN FLORICA. Cel mai recent răspuns de PĂȚAN FLORICA Iun 9. 5 Răspunsuri

SOLENOID, de Mircea Cărtărescu Lumea, un tablou în lumini și umbre (eseu)Scriitorul, spune Mircea Cărtărescu în „Solenoid”, creează un personaj care are percepțiile și senzațiile lui despre lume și viață, în absența cititorului, iar cititorul,…Continuare

Cuvinte cheie : filozofic, roman, poematic, autoreferențialitate, Mircea

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Iun 4. 0 Răspunsuri

Cap.2 Rezumat cap. 1.George Apostol, un tânăr aflat la începutul vieții, primește cu încântare vestea obținerii unui post de…Continuare

Dragoste la mâna a doua ( roman – foileton, mai 2019, Piatra Neamț)

Începută de Aurel Conțu Iun 2. 0 Răspunsuri

Cap.1 Să fiu al dracului, am luat interviul ăla blestemat, susținut săptămâna trecută! Mă uit la adresa primită, cu antetul …Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Proză !

Comentariu publicat de PĂȚAN FLORICA pe Februarie 15, 2018 la 10:20am

„CÂT DE CÂT”, o formulă magică ce activează energii subtile de inducere în eroare!Final savuros, cu aceeași formulă ce nu mai funcționează credem, fiind golită de conținut!
Textul îmi amintește de o celebră povestire franceză în care personajul are un singur răspuns („Beee!”), dar cu o multitudine de sensuri.
Felicitări!

Comentariu publicat de PĂȚAN FLORICA pe Ianuarie 29, 2018 la 4:42pm

Mulțumesc mult pentru popas și pentru promovare-PRISMA,Florica Patan.
Mulțumesc , doamna Anica Andrei Fraschini, pentru aprecieri, dacă sunt mici scăpări ortografice îi mare bai, aș fi preferat să le precizați. Vreau să postez PROZĂ, voi vedea unde, deocamdată nu m-am orientat deloc bine...Nici nu am formatat, o să văd în viitor, sper să mă acomodez.
Cu stimă!

Comentariu publicat de Anica Andrei-Fraschini pe Ianuarie 15, 2017 la 12:03pm

Domnule Ionescu, textul de proză se postează la "Adaugă discuție", iar virgula între "Zamolxe", ca subiect, şi "cobora", ca predicat", strică tot, din start. Am citit, totuși. Mai sunt "scăpări", altfel, textul ar putea fi bun.

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Decembrie 27, 2015 la 9:26pm

Doamnă Adina Lozinschi, textul trimis de dumneavoastră l-am postat dând click pe adaugă discuții, apoi salvare. L-am postat in grupul in care ați dorit, deși se preta lsă fie publicat pe forum, la PERSONALE.
FORUMUL este pe mijloc, jos. Mulțumesc!

Comentariu publicat de Adina Lozinschi pe Decembrie 27, 2015 la 8:42pm
Comentariu publicat de Violeta Deminescu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:42pm

Vă aşteptăm cu textul pe Blogul central, d-le Gongu!

Comentariu publicat de Viorel Gongu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:08pm

va urma ! Textul este mai mare decât permite plapuma!

Comentariu publicat de Viorel Gongu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:07pm

VIOLUL

O să-mi beau cafeaua în linişte, ascultându-mi motanul care împânzeşte garsoniera mea cu un tors bărbătesc, dus-întors.
Am să intru pe facebook să scriu ce mi s-a întâmplat.
Sunt o femeie singură şi pentru că simt nevoia de comunicare mi-am creat această facilitate. Nu mi-am declarat identitatea reală! Nu ştiu pe ce motiv, poate din pudoare, de teamă sau de nevoia de siguranţă...Sau poate că mi-am dorit să pot fi sinceră.
Viaţa mea este monotonă, cu aceleaşi veniri şi întoarceri de la serviciu întrerupte de mici escale pentru cumpărături, a fost spartă, brutal, ieri.
M-am trezit mai târziu pentru că era sâmbătă. M-am uitat încă o dată la calendar, să fiu sigură că nu merg la serviciu apoi am mai socotit încă o dată cât mai am până la pensie.
Am deschis televizorul şi la ştiri am văzut un nou incendiu provocat de funcţionarea defectuasă a gazelor. Nu-mi aminteam când şi dacă am făcut revizia aşa că mi-am notat pe caietul de pe măsuţă, la rubrica "urgent" dar şi la cea cu
"important":"verificare centrală termică şi instalaţie de gaze".
Torsul motanului, ce se încolăcea pe lângă pereţi şi învăluia totul cu tihnă, s-a oprit pentru că a sunat cineva la uşă.
M-am uitat pe vizor şi am văzut un bărbat înalt, cu o salopetă albastră, cu ecuson că ar fi fost de la gaze şi cu o lădiţă cu scule în mână.
Puteai să juri că este "instalatorul polonez" din reclamele pentru mecanici, la fel de blond, la fel de robust.
Am deschis.
-Sunt de la gaze, doamnă!
Nimic nu este întâmplător, mi-am spus.
L-am poftit, a intrat şi şi-a făcut treaba, meticulos, fără prea multe vorbe.
M-am simţit obligată să-i ofer o ceaşcă cu cafea fierbinte şi nu m-a refuzat.
I-am simţit privirea bărbătească şi iscoditoare cum mă pipăia pe sub halatul semitransparent.
M-a încercat un iz de nelinişte, de teamă şi parcă de...dorinţă!
"Ai înebunit, femeie! Ce dracu este în capul tău?"
Ecoul îmi răstălmăcea gândurile rotindu-le prin ungherele întunecate ce există în fiecare dintre noi, ţinând loc de muşte.
Credeam că chestia cu fluturii din stomac este o invenţie a scriitorilor, dar în mine fluturii ajunseseră până la marginea ochilor.
A servit cafeaua, cu mişcări lente, în timp ce mă privea ca pe un obiect ce-l evalua, oprindu-şi privirea fierbinte pe coapse, pe sâni.
Mi-am aşezat halatul încercând să-mi găsesc un plus de siguranţă.Mi-a povestit că locuieşte în prejma oraşului şi că are o gospodărie frumoasă, cu porci, vaci cai dar că banii siguri sunt din salariu.
Ochii aceia mari, cu gene stufoase nu se dezlipeau de pe trupul meu.
Un gând frivol m-a făcut să mă înfior, atunci când a pomenit de cai.
Am revăzut o imagine veche din Delta Dunării.
Ieşisem cu un amic cu cortul în sălbăticie şi în prima noapte am văzut caii sălbatici în lumina lunii.
Un armăsar negru, însoţit de şapte sau opt iepe, păştea liniştit, când şi când lăsând aerul să iasă cu putere printre buzele moi, parcă a fornăit, ca apoi să se audă numai de zgomotul ierbii păscute.
Brusc, noaptea a fost sfâşiatîă de un nechezat puternic
ce se auzea răzbătând pe deasupra apei.
Am tras fermuarul de la cort şi am văzut cum, din apa luminată de Lună, duă ce traversase canalul înot, a ieşit un alt armăsar, roib, cu coamă albă.
Netemător, s-a îndreptat direct către o iapă ce-şi biciuia crupa cu coada, în timp ce se rotea în jurul "stăpânului", cu paşi mărunţi şi săltaţi ca de manej.
"Intrusul" s-a apropiat de "Frumoasa" şi şi-a lipit gâtul de gâtul ei, fornăind.
"Stăpânul" a nechezat puternic, şi-a umflat nările, a bulbucat ochii şi s-a ridicat în două picioare aşezându-se între intrus şi "Frumoasa".
A fost o luptă bărbătească, cu lovituri de copite în piepz, cu muşcături, cu lovituri cu picioarele din spate, cu sânge şi spumă albă.

Comentariu publicat de Lepadatu Denisa pe Iunie 20, 2012 la 10:13am

                                                                         Magia Craciunului                                                                                

S-a  inserat atat de repede si eu abia am apucat sa-mi  impodobesc bradul.Am  scos din cutii globurile  ,unul cate unul.Le-am strans cu drag in palme si le-am povestit cat de mult am asteptat sa le revad.Ele,dragutele,imi zambeau fericite.Cu beteala stralucitoare  l-am imbracat  pe  iubitul meu bradut si-acum il privesc  multumita.

 Toata camera e inundata de lumina instalatiei .Inima mea canta de fericire!Afara se aude vantul .Alerg la fereastra si o deschid sa-I arat si lui minunea.Simt ca rasuflarea  mea se opreste brusc.Preocupata cu bradutul nu am observat ca afara a inceput sa ninga.Fulgi catifelati aluneca pe genele sip e obrajii mei.Cat de minunat este!Tot anul am visat la clipele acestea!

Intind palmele si privesc stelutele dezapada ce se topesc incet incet lasand apa sa se scurga  printre degetele mele.O singura dorinta mai am:sa vina mosul  ca si anii trecuti.Stiu ca e timpul sa ma culc dar sunt atat de nelinistita incat cred ca n-as putea adormi .In camera s-a facut racoare.Inchid geamul si ma furisez sub plapuma nu inainte de a mai imbratisa o data bradutul meu drag.

Imi  promit sa nu adorm.Acum sunt mare si pot rezista.Vreau sa-i  vorbesc …si vreau sa stie ca m-am tinut de cuvant.Am fost ascultatoare,am luat numai note bune si imi ajut parintii.Nu pot sa ma abtin si ma mai duc o data fereastra.Oare a  ajuns pe strada mea sau abia acum porneste la drum?Offff!Ce greu  e sa astepti!Za pada alba a imbracat déjà copacii,masinile si trotuarele cu haine de sarbatoare.Deodata ,o lumina stralucitoare se zareste departe ,departe..Se apropie atat de repede!Vine direct la fereastra mea.Incepe sa-mi fie frica,respiratia mea  se opreste brusc si sar repede in pat.Trag cu ochiul  printr-un loc unde plapua nu e lipita de pat.La fereastra mea e chiar el!Uite-l !Rade si bate usor in geam.Imi face semn sa ma apropii ,asta insemnand ca m-a vazut.Ma ridic incet si  pasesc spre fereastra.O deschid  incet si il privesc in ochi.

-Buna ,draga mosului!spune el si ma mangaie pe cap.Am primit scrisoarea ta si sa stii ca sunt foarte mandru de tine.Esti un copil cuminte si silitor.Am venit  sa iti aduc un cadou.Am pentru tine doar un sfat:sa fii mereu asa cum esti tu acum!Renii necheaza semn ca trebuie sa plece.Mosul imi intinde un cadou si ma strange in brate.Atunci prind curaj si-I spun:

-Asteapta  sa le dau renilor putina apa!Alerg repede la bucatarie ,pun intr-un castronel apa si cand ma intorc  nu mai gasesc decat cadoul meu pe pervazul ferestrei si un biletel pe care scria:,,Draga mea,in seara aceasta toti copiii asteapta cu nerabdare sa ajung la ei de aceea nu pot sa mai stau.Te imbratiseaza,Mos Craciun.Lacrimile se preling pe obrajii mei.Nu imi dau seama daca de bucurie ca l-am vazut pe mosul sau de tristete ca n-am apucat sa-I multumesc.Iau cadoul,inchid fereastra si privesc afara.Oriunde ai fi,mosule,pana la anul care vine te voi pastra in  inima mea!Fulgii de nea imi zambesc si  zboara veseli in aer.E atata fericire in sufletul meu incat incep sa dansez de bucurie.Bradutul meu e singurul martor,doar el stie taina mea:Acesta e secretul nostru,nu-I asa?ii soptesc eu si il imbratisez.Dansez,dansez,dansez..totul se invarte cu mine!Craciunul e magic!                         

Comentariu publicat de Ştefan Lucian MUREŞANU pe Martie 5, 2012 la 8:02pm

PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE
Ştefan Lucian Mureşanu

Motto: Dacă iubirea ta este atât de mare pentru a conţine şi renunţarea, numai atunci se poate numi iubire. Dacă renunţarea este destul de mare ca să conţină şi iubirea, abia atunci este cu adevărat renunţare. Şi cea mai mare creştere posibilă este atunci când un om le manifestă pe amândouă. (Osho, Calea iubirii)

Cuvinte cheie: iubire, Picasso, intimitate, senzualitate, cubic, uman

Rezumat: Picasso eliberează arta de încorsetări, seduce înţelesul şi îl maschează sub forme pe care numai un iniţiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualităţii, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârşitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înţeles al existenţei, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor şi a omului.

Iubirea a fost creată tocmai pentru a da prilejul entităţii om să îşi poată defini existenţa prin perpetuare a speciei sale şi prin nemăsurata dorinţă de a se simţi alături prin căldura trupului hămesit de o plăcere, pe care numai ei, perechea, o resimt în clipele pierdute în fericire. Creatorii de artă, în lucrările lor, au sesizat frumuseţea trupului uman în unduirea fantasmelor orduriere şi au mişcat voit simţurile însă au trezit mâniile celor închişi în cercul obscur şi viciat a ceea ce doreau să rămână neexprimat şi nesesizat, doar realizat în ascunzişul pereţilor camerelor ascunse, cu sunete mugite, răguşite şi înecate în lichidul ademenitor al fructului lui Bachus.
Creatorul de artă superrealistă este un dezvelitor, un luminator al ascunsului tăinuit de semeni, ce se doresc neştiuţi în vicii, al iubirii, un purificator al interzisului ordurier şi un perpetuator al adevărului despre dorinţa de a se dezgoli. Toţi aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedaţi plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii şi culori, ideorealistul Picasso, senzualistul şi doritorul de exprimări pătimaşe, bărbatul pierdut în lipsurile vieţii pe care şi-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanenţă trezite simţurile plăcerii şi dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era cea care umbrea voia. În Domnişoarele din Avignon, 1907 permanenţă amorezat Pablo Picasso îşi trăia viaţa
împlinindu-se prin artă, jinduind şi exprimând după senzualitate în forme bizare pe care ochiul şi mintea lui au dat să le aşeze în ceea ce s-a numit cubism. Anul 1907, când pictează Domnişoarele din Avignon, îi va decide soarta prin noile forme pe care imaginaţia lui (de acum înainte, pensulele cu care va marca conturul siluetelor umane vor avea izvorul minţii sale), lipsindu-se de modele, va decide într-o cu totul altă formă şi culoare corpul uman, îi va uni destinul cu produsul uriaş şi semnificativ a tot ceea ce a însemnat creaţia magnificului pictor spaniol.
Geniul său pictural va lumina minţi, va crea şcoli prin care se vor ridica doritori de imagini imaginate, oameni purtând iubirea şi dând frâu senzualităţii prin culoare şi forme. Pasional şi predestinat goliciunii, diurne sau nocturne, iubit de lumea care se voia să trăiască în preajma lui, Picasso îşi trăia viaţa intens. Îndrăgostit la vârsta de 23 de ani, de tânăra Fernande Olivier, artistul va cădea de acul săgeţii lui Cupidon, în mrejele aprinse ale iubirii pe care şi-o dorea cu ardoare, mutându-se împreună cu bruneta, ce îi va linişti pentru un timp instinctele lumeşti. Dar el era un geniu ce nu putea dărui peste măsură iubirea, pentru că arta îi cerea sacrificiu şi o dezvelire a interiorului mult mai puternică în pictură, decât în senzualitatea umană. Pentru el acele manifestări legate în iubiri pătimaşe nu erau decât eliberări de moment, adevărata lui menire era apropierea languroasă de pânza goală, ce aştepta umplerea cu tot ce avea mai tainic în imaginaţia lui inspirată din plinul deusian, care producea reverberaţii ce îi umplea golul de femeie. Când picta, Picasso auzea şi simţea femeia lângă el, iar pensula sa unduia în mişcări senzuale pe un trup imaginar ce se contura şi trăia într-un spaţiu al lui, în alunecări trăite, de unde trupul femeii dorite îl uşura de instincte, iar el cobora şi urca plutind în artă pe braţele angelice ale demiurgului.
Cubismul în pictura lui Picasso măreşte sugestia şi îl apropie de creaţia deusiană, de începuturi, când totul era neclar însă înţeles şi plin de forme: Femeie pe fotoliu, 1913 Materia ce sfântă e, / dar numai sunet în ureche (Lucian Blaga, Răsărit magic).
Pictura de după anul 1907, culminând cu 1914, a părăsirii albastrului nefericit, a definitivării artistului, ca formatician expresiv al formei detaşate de teluric, într-o concepţie apropiată entităţilor celeste, măreşte aspectul senzual al culorii, curiozităţii, posibilizând imaginaţia spre forme dorite pipăibil şi încercabile. Privirea alunecă treptat pe fiecare linie, contemplând Femeie pe fotoliu, o leagă de alte linii, creează un contur şi îi dă forme care excită simţurile atunci când cu ele se naşte trupul unei femei şezânde, ai cărei sâni alungiţi ca perele, de culoarea crudă a piersicii, se odihneşte sau aşteaptă să fie invitată la o nouă acţiune a vieţii. Tinereţea acesteia este sugerată de artist tocmai prin prezentarea sânilor dezgoliţi, dar şi prin jumătatea bustului gol, cu o dermă creolă, impecabilă de fină.
Culorile pipăie simţurile, senzualitatea picturii dilată volumul contemplatorului pierdut într-o lume căreia nu îi aparţine, iar imaginaţia lui succedă altor culori şi linii ale tabloului. Sunt stări uşor perceptibile şi un ochi iniţiat constată mişcări de sens în formele trupului femeii, care se dezmembrează parcă, adunându-se sub alte forme care te îmbie să-ţi laşi privirea să curgă pe liniile ei, căci numai atunci vei descoperi trupul gol cu culori sensibilizatoare fiindului.
Dacă nu ai trăirea în forma şi culoarea artistului nu te încumeta să îi priveşti pictura, pentru că luneci în neant şi neînţelesul te va domina în întunericul lipsit de puterea de a admira, pentru că nu vei şti ce să admiri: culoarea, linia sau forma. Pictura lui Picasso este un întreg, nu ai cum vedea doar unul dintre elementele pe care le-am enumerat mai înainte, pentru că a te rezuma la a privi numai una dintre cele care formează triunghiul echilateral al creaţiei sale, înseamnă a rupe un sistem, a deforma înţelesul creaţiei lui Picasso. Tabloul său se admiră, se studiază în întreg, pentru că atunci se creează trioul senzualităţii, putând spune că în acţiunea pentru care cineva depune cel mai mare efort, străduinţa va creşte dorinţa numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficienţa sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele şi spaţiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri şi griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte şi reprezentaţionale în acelaşi tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creaţiile lui, într-o lume ce nu aparţinea formelor celei în care se desfăta întru adâncirea simţurilor, pentru că aceste tablouri evidenţiau funcţii ale elementelor picturale plate sau motivele curbilinii. Picasso era un revenit în iubire, el niciodată nu îşi părăsea definitiv amantele. Atunci, când se întrezărea melancolia, se aşeza în faţa pânzei şi începea să le contureze formele şi asta îl făcea să îşi trădeze viaţa dublă, pentru că imaginile amantei sale secrete se transformau în imagini terifiante, subiecte lirice, uneori erotice, în care combina culori intense cu forme fluide, expresiv tabloul Fata în faţa oglinzii, pictat în anul 1923, la vârsta de 42 de ani, când trecuse prin multe evenimente ale vieţii sale agitate.
Picasso eliberează arta de încorsetări, seduce înţelesul şi îl maschează sub forme pe care numai un iniţiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualităţii, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârşitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înţeles al existenţei, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor şi a omului. A cutezat să exprime ceea ce simţea, manifestându-se extrovertit prin pictură, sculptură, poezie şi teatru, scriind piesa superrealistă Dorinţa prinsă de coadă, în anul 1941. Artistul s-a dăruit artei pentru că arta i-a oferit eliberarea interiorului, a creat ca un înzestrat emoţii şi le-a imaginat în linii şi culori, după cum mintea lui le vedea şi simţea, aducându-le din înalt spre privirile telurice unde viaţa lui avea deja un sens.

 

Membri (81)

 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mica Unire

24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și econunirea-principatelor-romaneomică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.  continuare... https://ziarulunirea.ro/24-ianuarie-1859-mica-unire-unirea-principatelor-romane-sub-alexandru-ioan-cuza-240383/?fbclid=IwAR2Kx1CeITWAfDfbWlZIq

Bun rămas, Gaudeamus!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 20, 2018 la 4:13pm în ARTICOLE
Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/bun-ramas-gaudeamus

Caligrafii

"Chipul cuvintelor" – Theodor Răpan. Impresii la început de drum… Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 27, 2018

Sunt zile în care vrei să fugi în ieri. Nu pentru că nu-ți plac. Doar pentru că te simți mai bine - mergând cu fața privind peste umăr… … Octombrie, frunze galbene, aglomerație. Am găsit ușor loc de parcare, ceea ce m-a uluit. Și, chiar dacă am ajuns mai devreme, după ce am cumpărat cartea, am urcat treptele spre sala unde avea să se desfășoare lansarea. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/chipul-cuvintelor-theodor-rapan-impresii-la-inceput-de-drum?xg_source=activity

Impresii de la lansarea volumului „BOGAȚII NU VISEAZĂ NICIODATĂ SCOICI”– Luminița Zaharia. Sau… clipa asta numită viață.

Viața noastră este compusă din zile care se imprimă în mental ca amintiri. Unele, frumoase, altele frumoase și triste, iar altele… pe care vrei să le uiți și nu poți. Rar, câte puțin din fiecare și, des, ca cea de astăzi. Mâine, când voi privi peste umăr, dar umărul acela aplecat spre mine, știu sigur că voi spune… ieri a fost ALTFEL. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/impresii-de-la-lansarea-volumului-bogatii-nu-viseaza-niciodata-sc

Stre-suri...

Printre gânduri sau nevoia de liniște Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 16, 2019

Am ajuns mai târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când ultimul vers se pierde, reduc sonorul. Mă întreb cum ar fi viața dacă nu am asculta știri? Am încercat de câteva ori. A fost plăcut, dar nu mă simțeam întreagă. De parcă cineva m-ar fi introdus într-o eprubetă pentru experiment. Alt experiment. Trag cu ochiul la buzele lor care se mișcă, la zâmbetul sincer sau de circumstanță. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/printre-ganduri-sau-nevoia-de-liniste

După 1 Decembrie... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Decembrie 3, 2018

La ce mă gândesc? La critici. Dacă multă lume s-a manifestat cu entuziasm, în legătură cu Sărbătoarea Națională și Centenarul Marii Uniri, alții, mulți și ei, au criticat. Să-ți iubești țara nu are legătură cu vremelnicia conducătorilor pe care nu-i agreezi, nici cu erorile care s-au făcut, de-a lungul istoriei. Să-ți fie dor de țara ta, când ești plecat, pornește din adâncul ființei tale și nu poți opri sau nega dorul. I te supui și plângi, uneori. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/dup-1-decembrie?xg_source=activity

Strecor ceva... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în August 10, 2018 la 9:39am în Stre-suri...Înapoi la Stre-suri... Discuţii Da, trezirea exact alături de proaspăta dimineață, în miros de fum din grădini învecinate... Zgomotele trezesc brusc, mirosurile se insinuează în vis și sperie... Nu este permisă aprinderea focurilor în curți, decât pentru barbecue. Dar, vecinii care au proprietăți campaniarde, relativ vechi, trăiesc, în continuare, ca lațară.continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/strecor-ceva

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2019   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor