Informaţii

Proză

Grupul iubitorilor de proză

Membri : 74
Activitatea Recentă : Luni

Forum de Discuţii

Temnicer neidentificat

Începută de Silvia Giurgiu Luni. 0 Răspunsuri

Observ cu uimire perpetuă comportamentul acestei făpturi minuscule, aparent inofensive, ba chiar înduioșător de vulnerabile, care la prima vedere inspiră în cei ce nu au cunoscut-o încă, o pornire impetuoasă de protecție, de încredere și bunătate.…Continuare

Copilărie între real și fantastic (Partea II)

Începută de giurgiumaria. Cel mai recent răspuns de Constantinescu Rodica Duminică. 2 Răspunsuri

(Din vol.meu de povestiri, cu același titlu, recent publicat la editura Armonii Cultursle)Înainte să avem un televizor în casă, imaginația noastră se hrănise, de poveștile pe care tatăl nostru ni le spusese în serile lungi de iarnă, când ne adunam…Continuare

Cu oamenii Lui Dumnezeu

Începută de Dorina Neculce(Bat Cohen). Cel mai recent răspuns de giurgiumaria Duminică. 7 Răspunsuri

Din colțul umbrit al copilăriei mele apar, adeseori, oamenii aceia de demult pe care i-am păstrat în suflet, pe unii cu cele bune și curate din sufletul lor, alții cu păcatele lor. Nici eu nu sunt un om perfect, multe se pot spune și despre mine…Continuare

Anti-ego

Începută de Mihai Cotea. Cel mai recent răspuns de Mihai Cotea Sâmbătă. 8 Răspunsuri

Am obosit. Drumul e prea lung și simt nevoia să mă așez. În viață există un moment pentru fiecare decizie, pentru fiecare acțiune. Acel moment în care te așezi și faci o pauză există și el și cred că m-a ajuns din urmă. E mai ușor să privești în jur…Continuare

Cuvinte cheie : mia, si, eu, cotea, mihai

Scrisoare din partea cealaltă a lumii – capitolul II

Începută de ileana popescu bâldea. Cel mai recent răspuns de giurgiumaria Vineri. 3 Răspunsuri

În seara asta m-am deșirat toată. Am rămas doar un abur, rotindu-se către tavan. Cineva a lipit firul lung din mine, pe toți pereții. Mă priveam cum stăteam așa, pictură naivă, discret colorată. De fapt nu era una. Ci toate ipostazele vieții mele.…Continuare

Cuvinte cheie : popescu, bâldea, ileana, oameni, lume

Dileme ( fragment 35)

Începută de Silvia Giurgiu. Cel mai recent răspuns de giurgiumaria Vineri. 1 Răspuns

Tentativele soarelui de a pătrunde cu orice preț, prin draperia grea de catifea, eșuară lamentabil. Creată anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra…Continuare

Să ne trezim Demiurgul

Începută de Silvia Giurgiu. Cel mai recent răspuns de giurgiumaria Vineri. 2 Răspunsuri

Privesc pagina albă ce așteaptă nedumerită dezmierdarea cuvintelor, dar acestea rătăcesc amestecate prin golul minții, risipite de torentul tristeții, prin toate hățișurile sorții. Singurătatea lucrează tenace, cot la cot cu dorul neostoit și…Continuare

UN ORAŞ TRANSILVAN

Începută de Nicolae Vălăreanu Sârbu. Cel mai recent răspuns de giurgiumaria Vineri. 3 Răspunsuri

Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc…Continuare

Cuvinte cheie : Llelu

Copilărie între real și fantastic (Partea I)

Începută de giurgiumaria Vineri. 0 Răspunsuri

Din volumul de povestiri ,,Copilărie între real și fantastic"-editura Armonii Culturale -2017- autoare Maria GiurgiuMotto: Am bănuit mereu că există o cale ascunsă pe unde se poate ajunge în lumi misterioase a căror existență doar o bănuim. Am…Continuare

Dileme ( fragment 34)

Începută de Silvia Giurgiu. Cel mai recent răspuns de ileana popescu bâldea Apr 15. 2 Răspunsuri

Carlos disimulase degajare și naturalețe pe tot parcursul zilei și al serii, de când aterizase pe teritoriul românesc.Tensiunea resimțită în timpul cinei, efortul de a face o impresie bună familiei iubitei sale, zâmbetele cu care își însoțea fiecare…Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Proză !

Comentariu publicat de Anica Andrei Fraschini pe Ianuarie 15, 2017 la 12:03pm

Domnule Ionescu, textul de proză se postează la "Adaugă discuție", iar virgula între "Zamolxe", ca subiect, şi "cobora", ca predicat", strică tot, din start. Am citit, totuși. Mai sunt "scăpări", altfel, textul ar putea fi bun.

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Decembrie 27, 2015 la 9:26pm

Doamnă Adina Lozinschi, textul trimis de dumneavoastră l-am postat dând click pe adaugă discuții, apoi salvare. L-am postat in grupul in care ați dorit, deși se preta lsă fie publicat pe forum, la PERSONALE.
FORUMUL este pe mijloc, jos. Mulțumesc!

Comentariu publicat de Adina Lozinschi pe Decembrie 27, 2015 la 8:42pm
Comentariu publicat de Violeta Deminescu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:42pm

Vă aşteptăm cu textul pe Blogul central, d-le Gongu!

Comentariu publicat de Viorel Gongu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:08pm

va urma ! Textul este mai mare decât permite plapuma!

Comentariu publicat de Viorel Gongu pe Ianuarie 12, 2013 la 7:07pm

VIOLUL

O să-mi beau cafeaua în linişte, ascultându-mi motanul care împânzeşte garsoniera mea cu un tors bărbătesc, dus-întors.
Am să intru pe facebook să scriu ce mi s-a întâmplat.
Sunt o femeie singură şi pentru că simt nevoia de comunicare mi-am creat această facilitate. Nu mi-am declarat identitatea reală! Nu ştiu pe ce motiv, poate din pudoare, de teamă sau de nevoia de siguranţă...Sau poate că mi-am dorit să pot fi sinceră.
Viaţa mea este monotonă, cu aceleaşi veniri şi întoarceri de la serviciu întrerupte de mici escale pentru cumpărături, a fost spartă, brutal, ieri.
M-am trezit mai târziu pentru că era sâmbătă. M-am uitat încă o dată la calendar, să fiu sigură că nu merg la serviciu apoi am mai socotit încă o dată cât mai am până la pensie.
Am deschis televizorul şi la ştiri am văzut un nou incendiu provocat de funcţionarea defectuasă a gazelor. Nu-mi aminteam când şi dacă am făcut revizia aşa că mi-am notat pe caietul de pe măsuţă, la rubrica "urgent" dar şi la cea cu
"important":"verificare centrală termică şi instalaţie de gaze".
Torsul motanului, ce se încolăcea pe lângă pereţi şi învăluia totul cu tihnă, s-a oprit pentru că a sunat cineva la uşă.
M-am uitat pe vizor şi am văzut un bărbat înalt, cu o salopetă albastră, cu ecuson că ar fi fost de la gaze şi cu o lădiţă cu scule în mână.
Puteai să juri că este "instalatorul polonez" din reclamele pentru mecanici, la fel de blond, la fel de robust.
Am deschis.
-Sunt de la gaze, doamnă!
Nimic nu este întâmplător, mi-am spus.
L-am poftit, a intrat şi şi-a făcut treaba, meticulos, fără prea multe vorbe.
M-am simţit obligată să-i ofer o ceaşcă cu cafea fierbinte şi nu m-a refuzat.
I-am simţit privirea bărbătească şi iscoditoare cum mă pipăia pe sub halatul semitransparent.
M-a încercat un iz de nelinişte, de teamă şi parcă de...dorinţă!
"Ai înebunit, femeie! Ce dracu este în capul tău?"
Ecoul îmi răstălmăcea gândurile rotindu-le prin ungherele întunecate ce există în fiecare dintre noi, ţinând loc de muşte.
Credeam că chestia cu fluturii din stomac este o invenţie a scriitorilor, dar în mine fluturii ajunseseră până la marginea ochilor.
A servit cafeaua, cu mişcări lente, în timp ce mă privea ca pe un obiect ce-l evalua, oprindu-şi privirea fierbinte pe coapse, pe sâni.
Mi-am aşezat halatul încercând să-mi găsesc un plus de siguranţă.Mi-a povestit că locuieşte în prejma oraşului şi că are o gospodărie frumoasă, cu porci, vaci cai dar că banii siguri sunt din salariu.
Ochii aceia mari, cu gene stufoase nu se dezlipeau de pe trupul meu.
Un gând frivol m-a făcut să mă înfior, atunci când a pomenit de cai.
Am revăzut o imagine veche din Delta Dunării.
Ieşisem cu un amic cu cortul în sălbăticie şi în prima noapte am văzut caii sălbatici în lumina lunii.
Un armăsar negru, însoţit de şapte sau opt iepe, păştea liniştit, când şi când lăsând aerul să iasă cu putere printre buzele moi, parcă a fornăit, ca apoi să se audă numai de zgomotul ierbii păscute.
Brusc, noaptea a fost sfâşiatîă de un nechezat puternic
ce se auzea răzbătând pe deasupra apei.
Am tras fermuarul de la cort şi am văzut cum, din apa luminată de Lună, duă ce traversase canalul înot, a ieşit un alt armăsar, roib, cu coamă albă.
Netemător, s-a îndreptat direct către o iapă ce-şi biciuia crupa cu coada, în timp ce se rotea în jurul "stăpânului", cu paşi mărunţi şi săltaţi ca de manej.
"Intrusul" s-a apropiat de "Frumoasa" şi şi-a lipit gâtul de gâtul ei, fornăind.
"Stăpânul" a nechezat puternic, şi-a umflat nările, a bulbucat ochii şi s-a ridicat în două picioare aşezându-se între intrus şi "Frumoasa".
A fost o luptă bărbătească, cu lovituri de copite în piepz, cu muşcături, cu lovituri cu picioarele din spate, cu sânge şi spumă albă.

Comentariu publicat de Lepadatu Denisa pe Iunie 20, 2012 la 10:13am

                                                                         Magia Craciunului                                                                                

S-a  inserat atat de repede si eu abia am apucat sa-mi  impodobesc bradul.Am  scos din cutii globurile  ,unul cate unul.Le-am strans cu drag in palme si le-am povestit cat de mult am asteptat sa le revad.Ele,dragutele,imi zambeau fericite.Cu beteala stralucitoare  l-am imbracat  pe  iubitul meu bradut si-acum il privesc  multumita.

 Toata camera e inundata de lumina instalatiei .Inima mea canta de fericire!Afara se aude vantul .Alerg la fereastra si o deschid sa-I arat si lui minunea.Simt ca rasuflarea  mea se opreste brusc.Preocupata cu bradutul nu am observat ca afara a inceput sa ninga.Fulgi catifelati aluneca pe genele sip e obrajii mei.Cat de minunat este!Tot anul am visat la clipele acestea!

Intind palmele si privesc stelutele dezapada ce se topesc incet incet lasand apa sa se scurga  printre degetele mele.O singura dorinta mai am:sa vina mosul  ca si anii trecuti.Stiu ca e timpul sa ma culc dar sunt atat de nelinistita incat cred ca n-as putea adormi .In camera s-a facut racoare.Inchid geamul si ma furisez sub plapuma nu inainte de a mai imbratisa o data bradutul meu drag.

Imi  promit sa nu adorm.Acum sunt mare si pot rezista.Vreau sa-i  vorbesc …si vreau sa stie ca m-am tinut de cuvant.Am fost ascultatoare,am luat numai note bune si imi ajut parintii.Nu pot sa ma abtin si ma mai duc o data fereastra.Oare a  ajuns pe strada mea sau abia acum porneste la drum?Offff!Ce greu  e sa astepti!Za pada alba a imbracat déjà copacii,masinile si trotuarele cu haine de sarbatoare.Deodata ,o lumina stralucitoare se zareste departe ,departe..Se apropie atat de repede!Vine direct la fereastra mea.Incepe sa-mi fie frica,respiratia mea  se opreste brusc si sar repede in pat.Trag cu ochiul  printr-un loc unde plapua nu e lipita de pat.La fereastra mea e chiar el!Uite-l !Rade si bate usor in geam.Imi face semn sa ma apropii ,asta insemnand ca m-a vazut.Ma ridic incet si  pasesc spre fereastra.O deschid  incet si il privesc in ochi.

-Buna ,draga mosului!spune el si ma mangaie pe cap.Am primit scrisoarea ta si sa stii ca sunt foarte mandru de tine.Esti un copil cuminte si silitor.Am venit  sa iti aduc un cadou.Am pentru tine doar un sfat:sa fii mereu asa cum esti tu acum!Renii necheaza semn ca trebuie sa plece.Mosul imi intinde un cadou si ma strange in brate.Atunci prind curaj si-I spun:

-Asteapta  sa le dau renilor putina apa!Alerg repede la bucatarie ,pun intr-un castronel apa si cand ma intorc  nu mai gasesc decat cadoul meu pe pervazul ferestrei si un biletel pe care scria:,,Draga mea,in seara aceasta toti copiii asteapta cu nerabdare sa ajung la ei de aceea nu pot sa mai stau.Te imbratiseaza,Mos Craciun.Lacrimile se preling pe obrajii mei.Nu imi dau seama daca de bucurie ca l-am vazut pe mosul sau de tristete ca n-am apucat sa-I multumesc.Iau cadoul,inchid fereastra si privesc afara.Oriunde ai fi,mosule,pana la anul care vine te voi pastra in  inima mea!Fulgii de nea imi zambesc si  zboara veseli in aer.E atata fericire in sufletul meu incat incep sa dansez de bucurie.Bradutul meu e singurul martor,doar el stie taina mea:Acesta e secretul nostru,nu-I asa?ii soptesc eu si il imbratisez.Dansez,dansez,dansez..totul se invarte cu mine!Craciunul e magic!                         

Comentariu publicat de Ştefan Lucian MUREŞANU pe Martie 5, 2012 la 8:02pm

PICASSO ŞI INTIMITATEA LUMII PUDICE
Ştefan Lucian Mureşanu

Motto: Dacă iubirea ta este atât de mare pentru a conţine şi renunţarea, numai atunci se poate numi iubire. Dacă renunţarea este destul de mare ca să conţină şi iubirea, abia atunci este cu adevărat renunţare. Şi cea mai mare creştere posibilă este atunci când un om le manifestă pe amândouă. (Osho, Calea iubirii)

Cuvinte cheie: iubire, Picasso, intimitate, senzualitate, cubic, uman

Rezumat: Picasso eliberează arta de încorsetări, seduce înţelesul şi îl maschează sub forme pe care numai un iniţiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualităţii, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârşitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înţeles al existenţei, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor şi a omului.

Iubirea a fost creată tocmai pentru a da prilejul entităţii om să îşi poată defini existenţa prin perpetuare a speciei sale şi prin nemăsurata dorinţă de a se simţi alături prin căldura trupului hămesit de o plăcere, pe care numai ei, perechea, o resimt în clipele pierdute în fericire. Creatorii de artă, în lucrările lor, au sesizat frumuseţea trupului uman în unduirea fantasmelor orduriere şi au mişcat voit simţurile însă au trezit mâniile celor închişi în cercul obscur şi viciat a ceea ce doreau să rămână neexprimat şi nesesizat, doar realizat în ascunzişul pereţilor camerelor ascunse, cu sunete mugite, răguşite şi înecate în lichidul ademenitor al fructului lui Bachus.
Creatorul de artă superrealistă este un dezvelitor, un luminator al ascunsului tăinuit de semeni, ce se doresc neştiuţi în vicii, al iubirii, un purificator al interzisului ordurier şi un perpetuator al adevărului despre dorinţa de a se dezgoli. Toţi aceia care se ascund de fapta iubirii sunt dedaţi plăcerilor dosite, chinuite în inimile lor încărcate de vreri. În pictură, parcă menit a fost să sugereze prin linii şi culori, ideorealistul Picasso, senzualistul şi doritorul de exprimări pătimaşe, bărbatul pierdut în lipsurile vieţii pe care şi-a trăit-o umezită de culoarea picturilor ce l-au înconjurat. El avea în permanenţă trezite simţurile plăcerii şi dezgolea voit femeia în pictură, o mângâia cu pensula lui, iar culoarea era cea care umbrea voia. În Domnişoarele din Avignon, 1907 permanenţă amorezat Pablo Picasso îşi trăia viaţa
împlinindu-se prin artă, jinduind şi exprimând după senzualitate în forme bizare pe care ochiul şi mintea lui au dat să le aşeze în ceea ce s-a numit cubism. Anul 1907, când pictează Domnişoarele din Avignon, îi va decide soarta prin noile forme pe care imaginaţia lui (de acum înainte, pensulele cu care va marca conturul siluetelor umane vor avea izvorul minţii sale), lipsindu-se de modele, va decide într-o cu totul altă formă şi culoare corpul uman, îi va uni destinul cu produsul uriaş şi semnificativ a tot ceea ce a însemnat creaţia magnificului pictor spaniol.
Geniul său pictural va lumina minţi, va crea şcoli prin care se vor ridica doritori de imagini imaginate, oameni purtând iubirea şi dând frâu senzualităţii prin culoare şi forme. Pasional şi predestinat goliciunii, diurne sau nocturne, iubit de lumea care se voia să trăiască în preajma lui, Picasso îşi trăia viaţa intens. Îndrăgostit la vârsta de 23 de ani, de tânăra Fernande Olivier, artistul va cădea de acul săgeţii lui Cupidon, în mrejele aprinse ale iubirii pe care şi-o dorea cu ardoare, mutându-se împreună cu bruneta, ce îi va linişti pentru un timp instinctele lumeşti. Dar el era un geniu ce nu putea dărui peste măsură iubirea, pentru că arta îi cerea sacrificiu şi o dezvelire a interiorului mult mai puternică în pictură, decât în senzualitatea umană. Pentru el acele manifestări legate în iubiri pătimaşe nu erau decât eliberări de moment, adevărata lui menire era apropierea languroasă de pânza goală, ce aştepta umplerea cu tot ce avea mai tainic în imaginaţia lui inspirată din plinul deusian, care producea reverberaţii ce îi umplea golul de femeie. Când picta, Picasso auzea şi simţea femeia lângă el, iar pensula sa unduia în mişcări senzuale pe un trup imaginar ce se contura şi trăia într-un spaţiu al lui, în alunecări trăite, de unde trupul femeii dorite îl uşura de instincte, iar el cobora şi urca plutind în artă pe braţele angelice ale demiurgului.
Cubismul în pictura lui Picasso măreşte sugestia şi îl apropie de creaţia deusiană, de începuturi, când totul era neclar însă înţeles şi plin de forme: Femeie pe fotoliu, 1913 Materia ce sfântă e, / dar numai sunet în ureche (Lucian Blaga, Răsărit magic).
Pictura de după anul 1907, culminând cu 1914, a părăsirii albastrului nefericit, a definitivării artistului, ca formatician expresiv al formei detaşate de teluric, într-o concepţie apropiată entităţilor celeste, măreşte aspectul senzual al culorii, curiozităţii, posibilizând imaginaţia spre forme dorite pipăibil şi încercabile. Privirea alunecă treptat pe fiecare linie, contemplând Femeie pe fotoliu, o leagă de alte linii, creează un contur şi îi dă forme care excită simţurile atunci când cu ele se naşte trupul unei femei şezânde, ai cărei sâni alungiţi ca perele, de culoarea crudă a piersicii, se odihneşte sau aşteaptă să fie invitată la o nouă acţiune a vieţii. Tinereţea acesteia este sugerată de artist tocmai prin prezentarea sânilor dezgoliţi, dar şi prin jumătatea bustului gol, cu o dermă creolă, impecabilă de fină.
Culorile pipăie simţurile, senzualitatea picturii dilată volumul contemplatorului pierdut într-o lume căreia nu îi aparţine, iar imaginaţia lui succedă altor culori şi linii ale tabloului. Sunt stări uşor perceptibile şi un ochi iniţiat constată mişcări de sens în formele trupului femeii, care se dezmembrează parcă, adunându-se sub alte forme care te îmbie să-ţi laşi privirea să curgă pe liniile ei, căci numai atunci vei descoperi trupul gol cu culori sensibilizatoare fiindului.
Dacă nu ai trăirea în forma şi culoarea artistului nu te încumeta să îi priveşti pictura, pentru că luneci în neant şi neînţelesul te va domina în întunericul lipsit de puterea de a admira, pentru că nu vei şti ce să admiri: culoarea, linia sau forma. Pictura lui Picasso este un întreg, nu ai cum vedea doar unul dintre elementele pe care le-am enumerat mai înainte, pentru că a te rezuma la a privi numai una dintre cele care formează triunghiul echilateral al creaţiei sale, înseamnă a rupe un sistem, a deforma înţelesul creaţiei lui Picasso. Tabloul său se admiră, se studiază în întreg, pentru că atunci se creează trioul senzualităţii, putând spune că în acţiunea pentru care cineva depune cel mai mare efort, străduinţa va creşte dorinţa numită pornire din inimă, iar fiindul va dori să primească împlinire pentru deficienţa sa. Picasso a îmbinat figurile, obiectele şi spaţiul într-un fel de grilă, paleta fiind limitată la ocru, marouri şi griuri monocrome. Includerea elementelor abstracte şi reprezentaţionale în acelaşi tablou l-a făcut pe artist să reexamineze ce însemnau elementele bidimensionale, cum ar, de exemplu, literele de ziar. Pictorul trăia, de altfel, în creaţiile lui, într-o lume ce nu aparţinea formelor celei în care se desfăta întru adâncirea simţurilor, pentru că aceste tablouri evidenţiau funcţii ale elementelor picturale plate sau motivele curbilinii. Picasso era un revenit în iubire, el niciodată nu îşi părăsea definitiv amantele. Atunci, când se întrezărea melancolia, se aşeza în faţa pânzei şi începea să le contureze formele şi asta îl făcea să îşi trădeze viaţa dublă, pentru că imaginile amantei sale secrete se transformau în imagini terifiante, subiecte lirice, uneori erotice, în care combina culori intense cu forme fluide, expresiv tabloul Fata în faţa oglinzii, pictat în anul 1923, la vârsta de 42 de ani, când trecuse prin multe evenimente ale vieţii sale agitate.
Picasso eliberează arta de încorsetări, seduce înţelesul şi îl maschează sub forme pe care numai un iniţiat îi putea descoperi, la inovatorul de linii, fremătările în umbre cubice ale culorii de roz, ca spasm al senzualităţii, de ocru, ca deschidere spre larg, de maroniu, ca trezire telurică sau de gri, ca amintire a unei zile a sfârşitului. În cele aproape 50000 de picturi Pablo Picasso a dăruit universului artei culorilor materializate pe pânză un înţeles al existenţei, o altfel de formă de reprezentare a obiectelor şi a omului. A cutezat să exprime ceea ce simţea, manifestându-se extrovertit prin pictură, sculptură, poezie şi teatru, scriind piesa superrealistă Dorinţa prinsă de coadă, în anul 1941. Artistul s-a dăruit artei pentru că arta i-a oferit eliberarea interiorului, a creat ca un înzestrat emoţii şi le-a imaginat în linii şi culori, după cum mintea lui le vedea şi simţea, aducându-le din înalt spre privirile telurice unde viaţa lui avea deja un sens.

Comentariu publicat de Veronica Pavel Lerner pe Septembrie 19, 2011 la 1:42pm

Ne bucuram de decizia d-lui Calotescu si il asteptam!!! 

Cat despre "concluziile" lui de viatza, le-am citit si il admir ca inca mia crede ca "luptand" poate schimba ceva. Lupta principala, pentru oma neii cu bun simtz, da el, este sa fim acceptati, asa cum suntem, in lumea de azi, din ce in ce mai violenta si rapida. Sa fim acceptati, zi, pentru ca nu putem trai fara oameni. Si...pana la urma, sa acceptam si noi sa traim in ea, ca tot n-o putem schimba si acceptarea ne aduca pace. 

Sunt de acord, insa, cam, pentru a accepta niste fapte sau fenomene contrare educatiei sau credintzei noastre, trebuie intai sa intzelegem fenomenul. Sa-l observam, sa-l disecam, sa ne explicam cauzele, etc. Dupa ce vom trece prin acest proces de INTZELEGERE, treaba e ca si facuta: ne vom simti de-asupra si vom accepta lumea asta stramba! 

Iar acest mic fragment de proza este, de fapt, efortul d-lui Calotescu de a "intzelege". Ne marturiseste gandurile. Nu poate schimba lumea, dra INTZELEGE de ce e cum e. Si, dupa intzelegere, se va simti mult mai puternic, va rezista mult mai bine. 

Multumim, D-le Bradoschi pentru gestul dv.

Scuze pentru eventtualele typos, nu am timp sa recitesc.

Veronica

 

 

 

Comentariu publicat de george ionita pe Februarie 1, 2011 la 8:59am

zapada ingerilor (fragment)

... La serviciu programul de lucru este dat peste cap în aceste zile. Stăm mai mult acasă. Mă hotărăsc să merg la ai mei, erau zilele de dinaintea Crăciunului, când se tăiau porcii, se făceau pregătirile de revelion...

Mă urc în maşină şi plec spre Bolovani. În intersecţia de la Regie, un civil cu tricolor la mână și un AKM atârnat de umăr îmi face semn să opresc. Îl recunosc pe Marian „ Băieţică”, un vechi prieten cu care băteam mingea în curtea şcolii. Alături de el un soldat în uniformă militară. Trag maşina pe dreapta şi  dau cobor.

- Salut Marian !
- Rămâneţi acolo, vă rog. Prezentaţi-mi doar actele  la control !
- Băi Mariane , ai înnebunit, nu mă mai cunoşti ? E chiar prea de dimineață pentru glume !
- Vă rog să-mi prezentaţi actele de identitate si ale mașinii, îmi repetă foarte serios, pe un ton autoritar.
"Chiar e nebun", îmi zic şi încep să-mi caut  actele.

- Poftim!
- Acum dă-te jos din mașină şi  deschide portbagajul !
- Mariane, tu chiar îţi baţi joc de mine , sau ai uitat să-ţi iei porţia de lecitină în dimineaţa asta ?

Nu-mi mai răspunde, îi șuieră  doar printre dinți militarului de alături:
- Soldat, armează !
Am tresărit la sunetul acela metalic, când cartuşul este introdus pe ţeava puştii de mi s-a  ridicat părul în cap.

"Ăștia nu  glumesc".

Mă dau jos din maşină şi îi deschid portbagajul. Se uită în el, răscolindu-mi câteva sacoşe, după care  îmi spune sec :
- Liber !

Am primit actele şi m-am urcat în maşină, mormăind o înjurătură. Până acasă m-a obsedat această întâmplare.
"Să fie acesta profilul noilor conducători, al celor inculți, cu tupeu şi neruşinare ? "
Începea  să prindă contur prostia celor douăzeci şi ceva de ani…
 

Membri (74)

 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor