Inevitabil, fatidica zi sosi, dar Amneris se simțea pregătită pentru marea confruntare. Somnul binefăcător îi întărise considerabil spiritul de luptătoare și era hotărâtă să nu-i dea ,,șacalului” mizerabil, satisfacția de a o găsi terorizată. Își compuse o expresie sarcastică ce exploda din privirea ei de oțel și pe care o întreținea admirabil focul urii ce-i clocotea în suflet. Își ascunsese cu prudență și dibăcie minimul control asupra mușchilor oculari, pe care îl redobândise prin voia destinului și avea de gând să-și folosească privirea letală, ca pe unica armă pe care o mai avea. Știa ce poate să facă și se amuza în felul ei de surpriza și spaima ce o va provoca temutului său dușman.
- Iată că a sosit d-l doctor! exultă Maria, precipitându-se să deschidă, când soneria hohoti vesel. Era sigură că acesta o va trimite la plimbare, cu vreo scuză oarecare și pentru ea era un motiv suficient, ca să-l umple de atenții și simpatie. Amy, azi e zi de antrenament, așa că te las pe mâini bune! Oo, bună dimineața, domnul doctor! Dar ce proaspăt și arătos sunteți astăzi! îl complimentă ea, cam exagerat.
- Mulțumesc, Maria! răspunse el, vădit iritat de falsitatea femeii. Ai pregătit-o pe Amneris pentru ședință? Pune-i ceva mai lejer, căci vom face mai multe exerciții și nu vrem să transpire prea tare, nu?
- Tricoul acesta pare să fie ce trebuie, nu credeți?
- Sincer, mi se pare cam nepotrivit! Dă-i un maieu, ceva ușor!
Maria scotoci cam nemulțumită prin sertare după ceea ce -i pretindea fizioterapeutul devenit mofturos dintr-odată, ceea ce-l coborî puțin în ochii ei.
,,Ce aere de stăpân începe să-și dea și ăsta!...” bombăni ea, având grijă să nu fie auzită. Nici nu-l mai rog cu cafea, idiotul naibii! Să vezi că nici nu mă mai lasă să ies, astea două ore! Aa, păi dacă îmi face asta, nici nu vreau să-l mai văd!”
O dezbrăcă pe Amneris fără să-i pese de prezența bărbatului care crease intenționat situația aceea jenantă pentru biata femeie și care îi studia goliciunea cu dispreț și sarcasm, pentru a o umili. Dar ei nu părea să-i pese de asta, obișnuită cum era să nu-și mai considere în niciun fel, propriul corp. Nu avea de unde să știe că ea înțelesese jocul lui murdar și că era hotărâtă să nu-i dea nici cea mai mică satisfacție.
Prima lovitură, odată ratată, o pregăti pe a doua și spera să fie mai eficace, deși simțea o anume energie ostilă ce-i crea un sentiment de zădărnicie, care-i irită și mai mult. Imobilitatea exasperantă a victimei îi crea o stare de confuzie insuportabilă și turba de nervi că nu se putea bucura de teroarea pe care ar fi trebuit să o vadă în ochii sau pe chipul ei. Maria se evaporă la imaginarele ei îndatoriri, numai ca să scape de ordinele individului morocănos, din a cărui galanterie și simpatie nu mai rămăsese nici urmă.
- Joci dur! mârâi el la urechea bolnavei. Mai vedem noi!
Amneris își aținti asupra lui privirea ucigașă, târându-i-o pe trup ca pe o lamă ascuțită și rece de oțel, lăsând dâre de sânge în câmpul lui energetic, pe care îl invadă cu forța copleșitoare a spiritului ei, antrenat riguros de-a lungul anilor de boală. Giani se simți ars cu fierul încins al ochilor ce-l penetrau necruțători, sfredelindu-i ca un burghiu încins, creierul odios.
- Ce dracu!... exclamă el îngrozit și hipnotizat de fluxul nimicitor al acelor ochi teribili care îl învăluiau, îl țintuiau și îl răneau de moarte. Speriat, constată că presupusa-i victimă își recăpătase cea mai temută abilitate cu care putea face față oricărui atac inamic: mobilitatea privirii. Siguranța lui se zdruncină de la temelii și panica puse stăpânire pe el, pe măsură ce asculta discursul înfiorător al zeilor ce locuiau în imensitățile albastre. Privi terorizat computerul care aștepta răbdător să-l osândească. Știa că Amneris învățase tehnica vorbirii cu ajutorul privirii, pe care tehnologia de ultimă oră o permitea chiar și celor mai defavorizați muritori, în zilele noastre și deveni conștient de pericolul la care se expusese din dorința stupidă și mârșavă de răzbunare.
- De când ți-ai recăpătat mobilitatea ochilor, draga mea? întrebă el mieros. Ești un izvor nesecat de resurse! Nu am mai întâlnit pe nimeni ca tine, Amy! Sper că nu te-ai supărat pentru micile răutăți pe care ți le-am pricinuit! Am fost puțin supărat pe tine, pe bună dreptate, trebuie să recunoști! Dar mi-a trecut după ce ți-am dat o mică lecție, doar cât să guști și tu pilula amară pe care am mestecat-o eu atâția ani! De fapt, sunt aici ca se te ajut și ca să-ți dovedesc, vom începe delicioasa noastră terapie, imediat!
- Maria, avem nevoie de o cafea mare și tare! Hai că trece timpul! strigă el cu prefăcută voioșie și afabilitate.
Femeia se înfățișă la apel cu șovăială și prudență. Nu înțelegea schimbarea aceea bruscă de umor.
- Imediat, domnu doctor!
- Giani! Fără ,,domnu doctor”! Poți să mă tutuiești, Maria! ,,Domnul” locuiește în Ceruri!
,,Cine să-i mai înțeleagă pe ciudații ăștia?” bombăni Maria, contrariată și confuză, dispărând în minuscula bucătărie.
Giani suportă cu stoicism cele două ore de antrenament, pe care îl execută cu râvnă și profesionalism forțat, dar tortura acelei priviri sarcastice și învingătoare îl stoarse de forțe și curaj. Nu scoase niciun cuvânt pe toată durata programului de lucru, de la care nu se mai abătu nici cu o virgulă. Amneris îl ținea sub control total și el turba de furie și neputință, dar trebuia să admită că pierduse și de data asta în războiul cu ea.

Vizualizări: 3

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor