Lea primea cu recunoștință atențiile familiei și se abandona fericită în grija lor, dar nu se simțea în stare să reacționeze în vreun fel. Vorbea puțin, numai când se impunea neapărat, un răspuns concret la întrebările lor, dormea aproape tot timpul, mânca conștiincioasă tot ce i se oferea, asculta răbdătoare conversațiile celor din casă, dar fără să participe, era apatică, atunci când era silită să iasă din cameră și nu o interesa absolut nimic, din ce se întâmpla în jurul ei. Se simțea obosită și bolnavă, deși nu o durea nimic. Cel puțin, nu la nivel fizic. Era conștientă de starea în care era și observa cu nepăsare cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din propriul corp și îl abandonase complet. Mintea îngreunată de oboseală și confuzie, rămânea adesea suspendată deasupra unui hău negru ca smoala și plutea în neclintire, fără gânduri, dorințe sau amintiri. Îi era bine așa!... Nu voia să facă nimic, de teamă să nu trezească monstrul adormit din subconștientul ei, acel sentiment acut de vinovăție și acea nevoie organică de auto-pedepsire, despre care i se tot repeta, până la epuizare, că sunt nocive, că nu le merită...
Liviu Cernat, eminentul profesionist, psiholog cu un renume remarcabil în lumea medicală, se lupta disperat să dezlege misterul tot mai obscur al acelei minți, care se baricadase în dimensiunea ei, nelăsând nici măcar, o rază de lumină să pătrundă. Nu mai tratase până atunci un caz atât de grav! Studia zi și noapte în biroul lui, înghițind cu aviditate tratat după tratat, participa la tot felul de conferințe de specialitate, alături de specialiști cu renume, o supunea pe Lea la teste subtile și se făcea în patru să smulgă de la ea, cel mai mic semn de înțelegere, să o determine să participe cu adevărat la viața de familie, dar nu obținea decât un surâs stins, o supunere exasperantă și un dezinteres nimicitor.
Ar fi preferat să aibă atacuri de panică, crize de isterie, orice fel de manifestări emotive, care să-i stimuleze cumva creierul blocat. Orice, dar nu starea asta de prostrație, de renunțare de beatitudine ridicolă... Era ca o păpușă stricată...
,, Doamne, ajută-mă să-mi salvez copilul!” se ruga el, tot mai des. Maria observa terorizată zbuciumul lui și inutilitatea eforturilor comune, pe care le făceau pentru Lea. Atât ea cât și Cristian, făceau tot ce le stătea în putință să o scoată din starea în care era, dar totul era în van.
Într-o dimineață, când Maria încercă să intre în baia de la etaj, unde se mutase pentru a fi aproape de fiica ei, o găsi închisă cu cheia. Se alarmă imediat și dădu fuga în camera Leei. Patul era nedesfăcut, fereastra larg deschisă, ceașca de lapte pe care i-o dusese înainte de culcare, neatinsă, iar de Lea, nici urmă. Alergă din nou la ușa băii și bătu alarmată, chemând-o cu voce joasă, ca să nu trezească toată casa:
- Lea, ești acolo? E totul în regulă, mami? Niciun răspuns... Lea, deschide, te rog! Te simți bine? De ce ai încuiat ușa? Un geamăt stins străbătu ca o iluzie prin ușa încremenită. Maria își pierdu cumpătul și alergă înspăimântată să-și trezească soțul.
- Liviu, vino repede! Lea s-a încuiat în baie și nu știu de când stă acolo! Patul e neatins! Mă tem că e în baie, de aseară! Dumnezeule, ce i s-o fi întâmplat? suspina ea, frângându-și mâinile.
Bărbatul, palid ca moartea se năpusti pe scări, urcându-le câte două odată. Când Maria îl ajunse din urmă, ușa suferise deja o grămadă de lovituri, dar de teamă să nu o rănească cumva pe Lea, renunță la forță și disperarea lui se revărsă asupra clanței, pe care o smulse practic, din lăcașul ei, cu tot cu butuc.
Ghemuită pe gresia rece, cu genunchii în brațe, cu privirea fixată pe covorul mic de baie, impregnat de vomă, cu lacrimile șiroind necontrolat, Lea se izbea sistematic cu umerii de cadă, murmurând mecanic ceva ininteligibil. Văzând-o astfel, cei doi părinți se apropiară de ea cu inima frântă, îngenuncheară alături, cuprinzând-o cu brațele strâns, formând un trup și o singură ființă. Lea se pierdu în îmbrățișarea lor, continuând să murmure litania ei, tot mai încet și mai rar, până se liniști complet.
- Maria, hai s-o spălăm și s-o ducem în pat! șopti Liviu, redevenit pragmatic. A înghețat pe gresia asta, draga de ea!
- Te simți mai bine, iubito? o întrebă mama, dezmierdând-o duios, acoperind-o până sub bărbie, ca atunci când era micuță. Lea o privi lung. Vrei să-mi spui ceva? Ce e, puiul meu? Liviu înțelese că era de prisos și se evaporă din odaie, trăgându-l după sine pe Cristian, care asistase șocat la toată scena, trezit de zgomotele nefirești din casă. Nu era nimic încurajator în criza aceea a Leei, dar era prima reacție adevărată pe care o avusese, de când încercase să se sinucidă. Ceea ce pentru alții însemna motiv de îngrijorare, lui îi aduse o rază de speranță. Spera ca soția să obțină o, cât de neînsemnată confesiune, din partea fiicei. El cel puțin, asta dedusese din atitudinea ei ezitantă. Nu se înșela. Se întâmplase ceva care scosese mintea înghețată a Leei din încremenirea ei.

Vizualizări: 9

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în rubrica INTERFERENȚE LITERARE, 15 Ianuarie 2017
Felicitări!
Redacția

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor