- Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc!
Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă, nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându-i extaziată chipul dulce și senin, ce dormea asemeni unui copil fericit, pe pieptul ei.
Imaginea emoționantă ce i se desfășura sub privirea înlăcrimată de duioșie, trezi în tatăl greu încercat, noi speranțe și motive în plus, pentru a lupta cu destinul potrivnic și boala misterioasă, ce atentau la echilibrul familiei lui, și așa destul de zdruncinat. În timp ce el privea cu dragoste infinită cele două femei adorate ce-i dominau inima, un alt cap curios se alătură și un zâmbet ștrengar se lăți pe chipul luminat de bucurie, al băiatului.
- Lasă-le în pace, tată! șopti el trăgându-l din cadrul ușii, pe care o închise cu grijă, în urma lor. Lea și-a luat în posesie locul ce i se cuvine!
- E gelozie, ceea ce simt în vocea ta? întrebă Liviu bănuitor.
- Nu, nici vorbă, tată! Știu că fiecare avem locul nostru în inimile voastre! Mă bucur din suflet să văd că starea surorii mele se îmbunătățește! Am atâtea să-i spun, atâta afecțiune să-i ofer, atâtea lucruri pe care să le împart cu ea!...Am învățat s-o iubesc, de când am aflat că... există..
- Ești un băiat grozav! Te iubesc enorm și sunt mândru de tine!
Cei doi coborâră scara, ținându-se bărbătește de după umeri, optimiști și ceva mai ușurați.
Când Lea deschise ochii, senzația de bine în care plutea era atât de completă, încât îi închise la loc, de teamă să nu o piardă din nou. Sub tâmpla ei, inima mamei bătea regulat și discret, iar ea fu inundată de o dragoste profundă, care îi umplu ochii de lacrimi și sufletul, de o căldură binefăcătoare, ce-i alina orice durere, acolo, în pieptul plin de răni. Își ridică cu grijă capul și o privi pe mama, ce adormise cu capul rezemat de panoplia capitonată a patului. Ar fi vrut să-i sărute ochii închiși, dar se mulțumi cu locul de sub tâmpla ei, care pulsa de iubire pentru ea.
,, Mama mea! murmură ea cu mândrie, privind-o cu drag. Dacă ai ști!... ”
- Ce să știu, viața mea?
- Te-ai trezit, mamă? tresări Lea surprinsă. Oh, nu am mai dormit așa de bine... nici nu îmi mai amintesc, de când!...
- Nici eu! minți Maria zâmbind. De fapt, nu-și mai simțea deloc brațul amorțit, iar gâtul înțepenise într-o poziție nefirească, trimițând disperat somații dureroase, posesoarei.
Când Lea își dădu seama de precauția cu care Maria se mișca, se ridică vinovată de pe brațul ei.
- Oh mama, ai înțepenit de tot! Cred că ai suferit teribil în poziția asta! De ce nu m-ai trezit?
- Nu, nu, stai liniștită! Nu te-aș fi trezit, pentru nimic în lume! Cu tine la pieptul meu,nici o durere nu mai are importanță! Te simți mai bine, acum?
- Da mamă!
- De ce mă privești așa? Ochii tăi ascund ceva! Deschide-ți sufletul, fetița mea! Maria îi luă mâna și i-o așeză pe inima ei. Simți tumultul de acolo?...Drept răspuns, Lea luă la rândul ei, mâna mamei și o așeză pe pântec, privind-o lung. O lacrimă tremura agățată de gene, asemeni unui briliant, în care razele soarelui se reflectau în zeci de culori. Maria făcu ochii mari și își duse palma liberă la gură, împiedicând surpriza să se manifeste prea zgomotos.
- Lea!...Vrei să spui că?...
- Da mamă, asta vreau să-ți spun! confirmă Lea zâmbind printre lacrimi.
- Dumnezeule, e incredibil! Aștepți un copil? De când știi? întrebă ea cuprinsă brusc, de o bănuială urâtă.
- De azi noapte! Credeam că mi-a întârziat din cauza... din cauza celor întâmplate, în ultima vreme!...Dar nu. Toate semnele indică prezența... cuiva, în trupul meu! Astăzi voi face testul de sarcină, deși nu mai am nici o îndoială!
- Și ce simți, privitor la asta? E totul în regulă? Adică... îți dorești să ai copilul acesta? Te simți pregătită pentru o asemenea responsabilitate? Ce ai de gând să faci? Maria nu știa dacă să se bucure sau nu, date fiind toate problemele psihologice ale Leei, depresia, confuzia și toate cele.
- Nu am prevăzut asta și nu am nici cea mai mică idee despre cum mă simt sau ce vreau! Plutesc într-o nebuloasă obscură, din care nu întrezăresc orizonturi clare, dar simt că am descoperit ceva de care să mă agăț, ceva care să mă motiveze să caut ieșirea, mamă!
- Asta e bine! Eu te voi sprijini, indiferent ce vei decide! Trebuie să pornești de undeva și acesta e un motiv infailibil pentru care să îți dorești să lupți. Vrei să păstrez secretul?
- Am să te rog doar, să mă lași pe mine să le spun tatei și lui Cristian! Deocamdată, trebuie să mă obișnuiesc eu însămi, cu ideea asta și să reflectez.
- Îi vei spune mai întâi lui Carlos, bănuiesc! Nu îmi e deloc clar, care e situația între voi, dar consider că are dreptul să știe! Tu ce crezi?
- Mă voi gândi și la asta, mamă! Îți promit! Toate la timpul lor.
Maria o strânse la piept și o sărută pe creștet, încercând să-și camufleze îngrijorarea, sub lumina suavă a unui zâmbet. Își spuse că, însuși faptul că Lea reușise să-i vorbească deschis, că se apropiase iar de ea și că îi recâștigase încrederea, era un pas înainte către vindecare.

Vizualizări: 5

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor