- Vrei să intru în pat, lângă tine? întrebă Maria cu un licăr de speranță, observând mirată, cum Lea o trăgea insistent de mână. Fă-mi și mie loc!
Fata se trase mai deoparte, fremătând de nerăbdare. Nu rosti nici un cuvânt; doar se cuibări la pieptul mamei, lăsând să-i scape un suspin de mulțumire. Aruncă posesiv, un braț peste pieptul ei ce tresălta de duioșie și bucurie și adormi instantaneu, cu un căscat uriaș. Biata mamă, nu îndrăzni să se mai miște în următoarele două-trei ore, ca să nu tulbure somnul liniștit al fiicei. Intrigat de lunga ei absență, Liviu își strecură capul prin ușa imobilă a odăii, dar Maria îl liniști cu un gest, arătându-i extaziată chipul dulce și senin, ce dormea asemeni unui copil fericit, pe pieptul ei.
Imaginea emoționantă ce i se desfășura sub privirea înlăcrimată de duioșie, trezi în tatăl greu încercat, noi speranțe și motive în plus, pentru a lupta cu destinul potrivnic și boala misterioasă, ce atentau la echilibrul familiei lui, și așa destul de zdruncinat. În timp ce el privea cu dragoste infinită cele două femei adorate ce-i dominau inima, un alt cap curios se alătură și un zâmbet ștrengar se lăți pe chipul luminat de bucurie, al băiatului.
- Lasă-le în pace, tată! șopti el trăgându-l din cadrul ușii, pe care o închise cu grijă, în urma lor. Lea și-a luat în posesie locul ce i se cuvine!
- E gelozie, ceea ce simt în vocea ta? întrebă Liviu bănuitor.
- Nu, nici vorbă, tată! Știu că fiecare avem locul nostru în inimile voastre! Mă bucur din suflet să văd că starea surorii mele se îmbunătățește! Am atâtea să-i spun, atâta afecțiune să-i ofer, atâtea lucruri pe care să le împart cu ea!...Am învățat s-o iubesc, de când am aflat că... există..
- Ești un băiat grozav! Te iubesc enorm și sunt mândru de tine!
Cei doi coborâră scara, ținându-se bărbătește de după umeri, optimiști și ceva mai ușurați.
Când Lea deschise ochii, senzația de bine în care plutea era atât de completă, încât îi închise la loc, de teamă să nu o piardă din nou. Sub tâmpla ei, inima mamei bătea regulat și discret, iar ea fu inundată de o dragoste profundă, care îi umplu ochii de lacrimi și sufletul, de o căldură binefăcătoare, ce-i alina orice durere, acolo, în pieptul plin de răni. Își ridică cu grijă capul și o privi pe mama, ce adormise cu capul rezemat de panoplia capitonată a patului. Ar fi vrut să-i sărute ochii închiși, dar se mulțumi cu locul de sub tâmpla ei, care pulsa de iubire pentru ea.
,, Mama mea! murmură ea cu mândrie, privind-o cu drag. Dacă ai ști!... ”
- Ce să știu, viața mea?
- Te-ai trezit, mamă? tresări Lea surprinsă. Oh, nu am mai dormit așa de bine... nici nu îmi mai amintesc, de când!...
- Nici eu! minți Maria zâmbind. De fapt, nu-și mai simțea deloc brațul amorțit, iar gâtul înțepenise într-o poziție nefirească, trimițând disperat somații dureroase, posesoarei.
Când Lea își dădu seama de precauția cu care Maria se mișca, se ridică vinovată de pe brațul ei.
- Oh mama, ai înțepenit de tot! Cred că ai suferit teribil în poziția asta! De ce nu m-ai trezit?
- Nu, nu, stai liniștită! Nu te-aș fi trezit, pentru nimic în lume! Cu tine la pieptul meu,nici o durere nu mai are importanță! Te simți mai bine, acum?
- Da mamă!
- De ce mă privești așa? Ochii tăi ascund ceva! Deschide-ți sufletul, fetița mea! Maria îi luă mâna și i-o așeză pe inima ei. Simți tumultul de acolo?...Drept răspuns, Lea luă la rândul ei, mâna mamei și o așeză pe pântec, privind-o lung. O lacrimă tremura agățată de gene, asemeni unui briliant, în care razele soarelui se reflectau în zeci de culori. Maria făcu ochii mari și își duse palma liberă la gură, împiedicând surpriza să se manifeste prea zgomotos.
- Lea!...Vrei să spui că?...
- Da mamă, asta vreau să-ți spun! confirmă Lea zâmbind printre lacrimi.
- Dumnezeule, e incredibil! Aștepți un copil? De când știi? întrebă ea cuprinsă brusc, de o bănuială urâtă.
- De azi noapte! Credeam că mi-a întârziat din cauza... din cauza celor întâmplate, în ultima vreme!...Dar nu. Toate semnele indică prezența... cuiva, în trupul meu! Astăzi voi face testul de sarcină, deși nu mai am nici o îndoială!
- Și ce simți, privitor la asta? E totul în regulă? Adică... îți dorești să ai copilul acesta? Te simți pregătită pentru o asemenea responsabilitate? Ce ai de gând să faci? Maria nu știa dacă să se bucure sau nu, date fiind toate problemele psihologice ale Leei, depresia, confuzia și toate cele.
- Nu am prevăzut asta și nu am nici cea mai mică idee despre cum mă simt sau ce vreau! Plutesc într-o nebuloasă obscură, din care nu întrezăresc orizonturi clare, dar simt că am descoperit ceva de care să mă agăț, ceva care să mă motiveze să caut ieșirea, mamă!
- Asta e bine! Eu te voi sprijini, indiferent ce vei decide! Trebuie să pornești de undeva și acesta e un motiv infailibil pentru care să îți dorești să lupți. Vrei să păstrez secretul?
- Am să te rog doar, să mă lași pe mine să le spun tatei și lui Cristian! Deocamdată, trebuie să mă obișnuiesc eu însămi, cu ideea asta și să reflectez.
- Îi vei spune mai întâi lui Carlos, bănuiesc! Nu îmi e deloc clar, care e situația între voi, dar consider că are dreptul să știe! Tu ce crezi?
- Mă voi gândi și la asta, mamă! Îți promit! Toate la timpul lor.
Maria o strânse la piept și o sărută pe creștet, încercând să-și camufleze îngrijorarea, sub lumina suavă a unui zâmbet. Își spuse că, însuși faptul că Lea reușise să-i vorbească deschis, că se apropiase iar de ea și că îi recâștigase încrederea, era un pas înainte către vindecare.

Vizualizări: 5

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor