În zilele ce urmară, atmosfera în casa Cernat se relaxă simțitor. Lea părea că dorește să se integreze familiei, dar progresele pe care se străduia să le facă cu eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea fiicei, deși murea de nerăbdare să își împărtășească bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri ambigue, care îl nedumereau peste măsură.
Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se lansase într-un schimb de banalități cu Cristian, ceea ce nu lăsa niciun dubiu asupra intențiilor ei de a umple tăcerea apăsătoare și interogativă, care polua mintea tuturor. Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a simula o însuflețire destul de exagerată și nelalocul ei, răsturnă ceașca de cafea fierbinte, care se rostogoli pe jos, împroșcând cu o jerbă lichidă și fierbinte, gresia imaculată. Lea fu cuprinsă instantaneu de o nervozitate nejustificată și izbucni într-un plâns necontrolat, lansându-se într-o cursă periculoasă pe scările ce duceau la etaj.
- Lea!... o strigă tatăl, gata să pornească pe urmele ei.
- Las-o, Liviu! Trebuie să vorbim! Se liniștește ea!
- Dar nu ai văzut?!... se lamentă el, dezolat.
- Sigur că am văzut, dar nu e cazul să îi ceri explicații. Ți le voi da eu, atât cât înțeleg și eu, bineînțeles!
- Știam eu că ascundeți ceva, voi două! Maria, ai făcut rău că nu mi-ai spus ce se petrece! Altfel cum crezi că o pot ajuta să-și revină?
- Ai dreptate, dar Lea m-a asigurat că îți va vorbi ea însăși, când se va simți pregătită, însă e clar că nu știe cum să o facă!
- Despre ce e vorba? Nu mă mai ține pe spini!
Maria se întoarse către băiatul lor și zise:
- Cris, vrei să ne lași puțin singuri? Te rog, mami!
- De ce mă excludeți? Nu am și eu dreptul să știu ce se întâmplă în familia asta? protestă băiatul supărat. Mama se apropie de el, sărutându-l pe creștet, după care îi spuse, privindu-l în ochi:
- Nu te exclude nimeni, dragul meu, dar anumite probleme cer o anumită discreție, mai ales când persoana care ți le încredințează, se așteaptă să îi respecți dorința!
- Dar tu încalci acordul, dacă îi vei spune tatei secretul Leei! Sau nu e așa? sesiză el țâfnos.
- Cristian, ai auzit ce-a spus mama? se răsti Liviu. Ajunge cu atâta vorbăraie! Fă ce ți se spune, fiule!
Ofensat peste măsură, băiatul se retrase bosumflat. Maria își privi soțul mustrător.
- Lasă că îl împac eu! promise el nerăbdător. Spune-mi ce se întâmplă cu Lea?
- Se întâmplă că e însărcinată! Asta se întâmplă!
- Cuuuum!!! Asta ne mai lipsea! exclamă doctorul, luându-se cu mâinile de cap. De asta a încercat să se omoare?
- Nu, stai, nu te mai repezi să tragi concluzii eronate! A descoperit și ea chiar în noaptea în care am găsit-o în baie! Nu ai observat cât s-a schimbat de atunci? Se pare că acest lucru a trezit-o oarecum, din apatia aia mortală în care bâjbâia și acum caută să se adapteze la situație, dar e prea confuză și vulnerabilă. Nu m-a lăsat să vă spun nimic, deoarece dorea să o facă chiar ea, dar nu a reușit încă, după cum bine știm. Nu am vrut să-i fac presiuni până azi, când i-am amintit de promisiunea făcută, dar ai văzut cum a reacționat! Mie îmi dă impresia că nu prea mai vrea să știe de bărbatul acela, Carlos, cu care și-a petrecut toți acești ani. Tu ce crezi? Nu vorbește niciodată despre el, nu-l sună și nici el pe ea. A amintit de el așa, doar în treacăt, când a venit acasă, înainte să se întâmple ce s-a întâmplat, după care... parcă l-a înghițit pământul... De fapt, sunt sigură că el nu știe nici măcar, numărul ei de telefon de aici și că nu are cum să ia legătura cu ea, dacă ea nu vrea. Uff. și acum... asta!...
Bărbatul asculta într-o tăcere absolută deducțiile logice ale soției și reflecta intens la ceea ce tocmai aflase. Doctorul Liviu Cernat, considera un dezastru total sarcina asta neprevăzută, pentru evoluția procesului de vindecare a pacientei, Analisa Cernat, dar ca tată al Leei și viitor bunic, perspectivele erau copleșitoare și în sufletul lui emoțiile și rațiunea încinseseră o luptă aprigă, pe care nu știa cum să o controleze.
- Indiferent de cât de neclară e situația dintre ei, Lea nu-i poate ascunde un
lucru atât de important! Asta în cazul în care, e el tatăl!
- Lea nu a mai cunoscut niciun alt bărbat în afară de el și mi-a spus că se iubesc mult, dar am dedus, din puținele informații pe care mi le-a dat, că s-au despărțit în niște circumstanțe destul de ciudate. Plecarea ei în România, deși a fost de comun acord, a fost ca o despărțire în toată regula, pentru amândoi. Mi-a mărturisit că nu a simțit nicio clipă lipsa lui, în tot timpul acesta. Ăsta e unul din motivele pentru care se simte atât de vinovată și de nevrednică să trăiască. Îți dai seama cât de complicată e situația? Și el... cine știe prin ce trece?... Nu mai are nicio veste de la ea și cred că suferă teribil! Trebuie să facem ceva, Liviu!

Vizualizări: 16

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Expun, promovez și aștept continuarea!

O poveste frumoasă, cu suspans!

Mulțumesc din suflet!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor