În zilele ce urmară, atmosfera în casa Cernat se relaxă simțitor. Lea părea că dorește să se integreze familiei, dar progresele pe care se străduia să le facă cu eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea fiicei, deși murea de nerăbdare să își împărtășească bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri ambigue, care îl nedumereau peste măsură.
Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se lansase într-un schimb de banalități cu Cristian, ceea ce nu lăsa niciun dubiu asupra intențiilor ei de a umple tăcerea apăsătoare și interogativă, care polua mintea tuturor. Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a simula o însuflețire destul de exagerată și nelalocul ei, răsturnă ceașca de cafea fierbinte, care se rostogoli pe jos, împroșcând cu o jerbă lichidă și fierbinte, gresia imaculată. Lea fu cuprinsă instantaneu de o nervozitate nejustificată și izbucni într-un plâns necontrolat, lansându-se într-o cursă periculoasă pe scările ce duceau la etaj.
- Lea!... o strigă tatăl, gata să pornească pe urmele ei.
- Las-o, Liviu! Trebuie să vorbim! Se liniștește ea!
- Dar nu ai văzut?!... se lamentă el, dezolat.
- Sigur că am văzut, dar nu e cazul să îi ceri explicații. Ți le voi da eu, atât cât înțeleg și eu, bineînțeles!
- Știam eu că ascundeți ceva, voi două! Maria, ai făcut rău că nu mi-ai spus ce se petrece! Altfel cum crezi că o pot ajuta să-și revină?
- Ai dreptate, dar Lea m-a asigurat că îți va vorbi ea însăși, când se va simți pregătită, însă e clar că nu știe cum să o facă!
- Despre ce e vorba? Nu mă mai ține pe spini!
Maria se întoarse către băiatul lor și zise:
- Cris, vrei să ne lași puțin singuri? Te rog, mami!
- De ce mă excludeți? Nu am și eu dreptul să știu ce se întâmplă în familia asta? protestă băiatul supărat. Mama se apropie de el, sărutându-l pe creștet, după care îi spuse, privindu-l în ochi:
- Nu te exclude nimeni, dragul meu, dar anumite probleme cer o anumită discreție, mai ales când persoana care ți le încredințează, se așteaptă să îi respecți dorința!
- Dar tu încalci acordul, dacă îi vei spune tatei secretul Leei! Sau nu e așa? sesiză el țâfnos.
- Cristian, ai auzit ce-a spus mama? se răsti Liviu. Ajunge cu atâta vorbăraie! Fă ce ți se spune, fiule!
Ofensat peste măsură, băiatul se retrase bosumflat. Maria își privi soțul mustrător.
- Lasă că îl împac eu! promise el nerăbdător. Spune-mi ce se întâmplă cu Lea?
- Se întâmplă că e însărcinată! Asta se întâmplă!
- Cuuuum!!! Asta ne mai lipsea! exclamă doctorul, luându-se cu mâinile de cap. De asta a încercat să se omoare?
- Nu, stai, nu te mai repezi să tragi concluzii eronate! A descoperit și ea chiar în noaptea în care am găsit-o în baie! Nu ai observat cât s-a schimbat de atunci? Se pare că acest lucru a trezit-o oarecum, din apatia aia mortală în care bâjbâia și acum caută să se adapteze la situație, dar e prea confuză și vulnerabilă. Nu m-a lăsat să vă spun nimic, deoarece dorea să o facă chiar ea, dar nu a reușit încă, după cum bine știm. Nu am vrut să-i fac presiuni până azi, când i-am amintit de promisiunea făcută, dar ai văzut cum a reacționat! Mie îmi dă impresia că nu prea mai vrea să știe de bărbatul acela, Carlos, cu care și-a petrecut toți acești ani. Tu ce crezi? Nu vorbește niciodată despre el, nu-l sună și nici el pe ea. A amintit de el așa, doar în treacăt, când a venit acasă, înainte să se întâmple ce s-a întâmplat, după care... parcă l-a înghițit pământul... De fapt, sunt sigură că el nu știe nici măcar, numărul ei de telefon de aici și că nu are cum să ia legătura cu ea, dacă ea nu vrea. Uff. și acum... asta!...
Bărbatul asculta într-o tăcere absolută deducțiile logice ale soției și reflecta intens la ceea ce tocmai aflase. Doctorul Liviu Cernat, considera un dezastru total sarcina asta neprevăzută, pentru evoluția procesului de vindecare a pacientei, Analisa Cernat, dar ca tată al Leei și viitor bunic, perspectivele erau copleșitoare și în sufletul lui emoțiile și rațiunea încinseseră o luptă aprigă, pe care nu știa cum să o controleze.
- Indiferent de cât de neclară e situația dintre ei, Lea nu-i poate ascunde un
lucru atât de important! Asta în cazul în care, e el tatăl!
- Lea nu a mai cunoscut niciun alt bărbat în afară de el și mi-a spus că se iubesc mult, dar am dedus, din puținele informații pe care mi le-a dat, că s-au despărțit în niște circumstanțe destul de ciudate. Plecarea ei în România, deși a fost de comun acord, a fost ca o despărțire în toată regula, pentru amândoi. Mi-a mărturisit că nu a simțit nicio clipă lipsa lui, în tot timpul acesta. Ăsta e unul din motivele pentru care se simte atât de vinovată și de nevrednică să trăiască. Îți dai seama cât de complicată e situația? Și el... cine știe prin ce trece?... Nu mai are nicio veste de la ea și cred că suferă teribil! Trebuie să facem ceva, Liviu!

Vizualizări: 4

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor