În zilele ce urmară, atmosfera în casa Cernat se relaxă simțitor. Lea părea că dorește să se integreze familiei, dar progresele pe care se străduia să le facă cu eforturi vizibile, erau nesemnificative încă. Maria, care își imaginase că problemele Leei erau ca și rezolvate, constată că nimic nu era așa simplu, cum se iluzionase ea. La început evită să facă vreo aluzie la starea fiicei, deși murea de nerăbdare să își împărtășească bucuria și sentimentele cu bărbatul ei, mai ales. Liviu intuia că ceva ciudat se petrece. Privirile și tăcerea complice a celor două femei îl intrigau peste măsură, dar la întrebările insistente adresate soției, nu primise decât răspunsuri ambigue, care îl nedumereau peste măsură.
Într-una din zile, când după masa de prânz se reuniră cu toții în salon la o cafea, Maria poposi cu privirea mai mult decât de obicei asupra fiicei, care se lansase într-un schimb de banalități cu Cristian, ceea ce nu lăsa niciun dubiu asupra intențiilor ei de a umple tăcerea apăsătoare și interogativă, care polua mintea tuturor. Vădit intimidată și deranjată de mustrarea din ochii mamei, Lea deveni incoerentă și agitată. În strădania ei de a simula o însuflețire destul de exagerată și nelalocul ei, răsturnă ceașca de cafea fierbinte, care se rostogoli pe jos, împroșcând cu o jerbă lichidă și fierbinte, gresia imaculată. Lea fu cuprinsă instantaneu de o nervozitate nejustificată și izbucni într-un plâns necontrolat, lansându-se într-o cursă periculoasă pe scările ce duceau la etaj.
- Lea!... o strigă tatăl, gata să pornească pe urmele ei.
- Las-o, Liviu! Trebuie să vorbim! Se liniștește ea!
- Dar nu ai văzut?!... se lamentă el, dezolat.
- Sigur că am văzut, dar nu e cazul să îi ceri explicații. Ți le voi da eu, atât cât înțeleg și eu, bineînțeles!
- Știam eu că ascundeți ceva, voi două! Maria, ai făcut rău că nu mi-ai spus ce se petrece! Altfel cum crezi că o pot ajuta să-și revină?
- Ai dreptate, dar Lea m-a asigurat că îți va vorbi ea însăși, când se va simți pregătită, însă e clar că nu știe cum să o facă!
- Despre ce e vorba? Nu mă mai ține pe spini!
Maria se întoarse către băiatul lor și zise:
- Cris, vrei să ne lași puțin singuri? Te rog, mami!
- De ce mă excludeți? Nu am și eu dreptul să știu ce se întâmplă în familia asta? protestă băiatul supărat. Mama se apropie de el, sărutându-l pe creștet, după care îi spuse, privindu-l în ochi:
- Nu te exclude nimeni, dragul meu, dar anumite probleme cer o anumită discreție, mai ales când persoana care ți le încredințează, se așteaptă să îi respecți dorința!
- Dar tu încalci acordul, dacă îi vei spune tatei secretul Leei! Sau nu e așa? sesiză el țâfnos.
- Cristian, ai auzit ce-a spus mama? se răsti Liviu. Ajunge cu atâta vorbăraie! Fă ce ți se spune, fiule!
Ofensat peste măsură, băiatul se retrase bosumflat. Maria își privi soțul mustrător.
- Lasă că îl împac eu! promise el nerăbdător. Spune-mi ce se întâmplă cu Lea?
- Se întâmplă că e însărcinată! Asta se întâmplă!
- Cuuuum!!! Asta ne mai lipsea! exclamă doctorul, luându-se cu mâinile de cap. De asta a încercat să se omoare?
- Nu, stai, nu te mai repezi să tragi concluzii eronate! A descoperit și ea chiar în noaptea în care am găsit-o în baie! Nu ai observat cât s-a schimbat de atunci? Se pare că acest lucru a trezit-o oarecum, din apatia aia mortală în care bâjbâia și acum caută să se adapteze la situație, dar e prea confuză și vulnerabilă. Nu m-a lăsat să vă spun nimic, deoarece dorea să o facă chiar ea, dar nu a reușit încă, după cum bine știm. Nu am vrut să-i fac presiuni până azi, când i-am amintit de promisiunea făcută, dar ai văzut cum a reacționat! Mie îmi dă impresia că nu prea mai vrea să știe de bărbatul acela, Carlos, cu care și-a petrecut toți acești ani. Tu ce crezi? Nu vorbește niciodată despre el, nu-l sună și nici el pe ea. A amintit de el așa, doar în treacăt, când a venit acasă, înainte să se întâmple ce s-a întâmplat, după care... parcă l-a înghițit pământul... De fapt, sunt sigură că el nu știe nici măcar, numărul ei de telefon de aici și că nu are cum să ia legătura cu ea, dacă ea nu vrea. Uff. și acum... asta!...
Bărbatul asculta într-o tăcere absolută deducțiile logice ale soției și reflecta intens la ceea ce tocmai aflase. Doctorul Liviu Cernat, considera un dezastru total sarcina asta neprevăzută, pentru evoluția procesului de vindecare a pacientei, Analisa Cernat, dar ca tată al Leei și viitor bunic, perspectivele erau copleșitoare și în sufletul lui emoțiile și rațiunea încinseseră o luptă aprigă, pe care nu știa cum să o controleze.
- Indiferent de cât de neclară e situația dintre ei, Lea nu-i poate ascunde un
lucru atât de important! Asta în cazul în care, e el tatăl!
- Lea nu a mai cunoscut niciun alt bărbat în afară de el și mi-a spus că se iubesc mult, dar am dedus, din puținele informații pe care mi le-a dat, că s-au despărțit în niște circumstanțe destul de ciudate. Plecarea ei în România, deși a fost de comun acord, a fost ca o despărțire în toată regula, pentru amândoi. Mi-a mărturisit că nu a simțit nicio clipă lipsa lui, în tot timpul acesta. Ăsta e unul din motivele pentru care se simte atât de vinovată și de nevrednică să trăiască. Îți dai seama cât de complicată e situația? Și el... cine știe prin ce trece?... Nu mai are nicio veste de la ea și cred că suferă teribil! Trebuie să facem ceva, Liviu!

Vizualizări: 16

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Expun, promovez și aștept continuarea!

O poveste frumoasă, cu suspans!

Mulțumesc din suflet!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor