Baia revigorantă sub clar de lună, în apele calme și răcoroase ale serii, limpeziseră considerabil mintea tulburată de incertitudini, dor și tentativele disperate de a accepta o pierdere atât de importantă. Casa era impregnată de amintiri, de obiectele și parfumul femeii pe care o iubise mai mult decât pe sine însuși. Era imposibil să separe trecutul, ce părea că nu va mai avea nicicând, vreo interacțiune cu prezentul sau viitorul lui, din moment ce întâmpina la tot pasul dovezi atât de vii, ale unei prezențe ce domina peste el și peste întreg universul lui, în ciuda faptului că era atât de departe și atât de absentă.
Așteptase zile și nopți un semn de la ea. Turbase de durere și neputință, atunci când nevoia organică, impetuoasă și copleșitoare, de a o simți sau auzi măcar, îl asalta, cu fiecare ceas mai atroce. Fusese de nedescris calvarul lui, se mâniase, implorase tăcerea nopților goale și lungi, plânsese ca un copil, blestemase și apoi se căise amarnic, sperase și iubise până când era să-și piardă rațiunea și sănătatea. Un semnal de alarmă tot mai insistent, îl deșteptă într-un final, din coșmarul în care rătăcea de zile, săptămâni sau luni... nici nu știa cât timp trecuse, cu adevărat. Spiritul de autoconservare preluase în sfârșit, comanda și acum Carlos înțelegea foarte limpede ceea ce refuzase să creadă sau să înțeleagă. Nu mai voia să-i inventeze scuze și să mai creadă în într-o iubire ingrată și absurdă. Obosise și se resemnase. Se simțea ca după o boală lungă și grea, dar un sentiment plăcut, de ușurare și reușită îi înviora simțămintele, asemeni brizei marine, ce picura seară de seară în părul său, sărutul sărat al depărtărilor.
Tristețea cobora adeseori vălul ei opac și întunecat peste fruntea lui, adâncind ridurile săpate de timp și suferință, dar decise să se îndepărteze cât mai repede cu putință de casa de pe plajă. Era imperios necesar să pună o distanță considerabilă între el și acel trecut, care amenința să-i compromită viitorul.
Câteva zile se dedică total apartamentului din oraș pe care, aproape că-l abandonase complet, în perioada menajului său cu Lea, care adora casa de la malul mării, fie iarnă, fie vară. Acum îi prindea neașteptat de bine acest lucru, deoarece nu avea de șters niciun fel de urme sau amintiri, ale vieții lor de cuplu. Îl reamenajă și-l adaptă nevoilor și gusturilor sale de bărbat singur, astfel că putea începe o viață nouă, într-un spațiu doar al lui. Afacerile și munca se resimțiseră foarte mult și negativ, în cea mai neagră etapă din viața lui, dar acum pornea la drum cu ,, toate pânzele sus”. Viața socială, asemeni celei profesionale, suferise daune serioase în ultima vreme, deci nu se putea plânge de lipsă de ocupație.
Doar nopțile, în imensitatea patului de burlac, anumite amintiri îi mai tulburau somnul întârziat pe undeva, asemeni unor bondari zgomotoși și insistenți, dar se opunea cu vehemență acelor ,, atentate” mârșave la liniștea lui, care sfârșeau înghițite lacom de tihna somnului venit în ajutor. Astfel Lea devenea istorie, cu fiecare zi ce trecea, în timp ce Carlos redevenea stăpân absolut pe viața și voința lui. Inima eliberată își înălța aripile ample și puternice către orizonturi noi, iar spiritul alerga liber și fericit prin câmpiile vieții, ce se ofereau tuturor aspirațiilor umane, în funcție de posibilități și aptitudini.
Cruzimea așteptării și îndărătnicia tăcerii devin arme infailibile împotriva unui sentiment fragil ca iubirea, ucigându-l fără prea multă premeditare. Oare destinul se resemnase atât de repede, cum o făcuse cel, de a cărui dragoste și răbdare, Lea abuzase cu atâta siguranță de sine?

Vizualizări: 21

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Foarte frumos acest fragment! De fapt, toate sunt frumoase, dar aici predomină povestea care, întotdeauna, are un farmec aparte.
Aprecieri! Expun!

Recomandat în INTERFERENȚE LITERARE, 26 Martie 2017
Felicitări!

Mulțumesc, sunt cu adevărat onorată!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor