Pe măsură ce volubilitatea Leei creștea, însuflețindu-și interlocutorii cu entuziasmul ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic.
,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când vor afla ai mei că l-am contactat pe Carlos și că i-am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi vină în ajutor!Ce mai, am pus-o!...”
- Cris, te simți bine? îl întrebă mirată Maria, ciufulindu-i părul țepos cu blândețe. Unde ți-s gândurile?
Băiatul tresări violent, înroșindu-se și bâlbâind speriat niște scuze nedeslușite. Toate privirile se ațintiră intrigate asupra lui, făcându-l să se simtă ca un trădător, deconspirat de propria lașitate.
- Fiule ce ai pățit? Nu arăți prea bine! se îngrijoră și tatăl, privindu-l cercetător.
- Nu-i nimic, cred că am mâncat prea mult și prea repede, așa cum îmi e obiceiul și acum stomacul meu m-a luat la șuturi! explică el dezinvolt, încercând să pară cât mai veridic.
- Poți să te retragi, dragule! Du-te și te întinde în pat, până îți pregătesc eu un ceai! îl îndemnă Maria. Îți tot repet să nu mai înghiți alimentele nemestecate și în grabă, de parcă le-ai furat!
Toți zâmbiră amuzați și reluară firul discuției întrerupte, spre ușurarea băiatului care se îndepărtă grăbit, cu moartea în suflet. Nu știa cum să le spună despre dezastrul pe care-l combinase din prea mult exces de zel. dar consecințele nu vor întârzia să apară, așa că va trebui să apuce taurul de coarne. Se zăvorî în camera lui de unde nu mai ieși până seara, refuzând ceaiul și atențiile mamei, simulând o oboseală ce nu admitea intruși.
Lea se simțea voioasă și senină după lunga confesiune făcută familiei. Era optimistă și acum, că avea aprobarea și sprijinul lor necondiționat, se simțea puternică și liberă să-și decidă soarta, fără presiuni și condiționări felurite. Avea nevoie de timp și spațiu și după toate aparențele, le obținuse pe amândouă. Reușise să se debaraseze de supărătoarea etichetă pe care i-o puseseră ai ei, în urma actelor nesăbuite care erau s-o coste viața, iar acum putea să reflecteze serios la viitorul ei și al celor două ființe care îi marcau existența, fiecare în mod diferit.
Soneria telefonului îi risipi gândurile ca pe un stol de păsărele, făcând-o să tresară amuzată. Cu mișcări leneșe își recuperă mobilul de pe comodă, dar se crispă toată când recunoscu numărul. Cu ochii măriți de uimire și surpriză, rămase țintuită locului, cu degetele tremurând necontrolat și inima bătând înnebunită. Nu putea fi adevărat! Cum aflase numărul ei de telefon? Doamne, nu era momentul!... Nu era pregătită pentru asta! Sperând că va înceta să mai sune, își masè tâmplele și pieptul care pulsau intens, încercând să stăvilească torentul emoțiilor ce o copleșeau.
Tăcând numai cât să-și tragă sufletul, demonica jucărie își reluă strigătele sistematic și neînduplecată. Lea știa că nu va înceta toată noaptea și ... niciodată... Nu mai avea rost să fugă, să se ascundă. Carlos o găsise și trebuia să-i dea socoteală! Cu un gest resemnat atinse display-ul incendiat și ascultă tăcerea de dincolo de lume. Respirațiile sacadate șuierau în eter, ciocnindu-se ostil.
- Lea?! auzi ea, după o eternitate. Știu că ești acolo! Vorbește-mi!
- Da... sunt aici... deși nu înțeleg!
- Nu înțelegi cum de te-am găsit? Nu înțelegi de ce a trebuit să te caut? Nu te-am căutat!
- Atunci cum?... Carlos, iartă-mă! Nu trebuia să mă port astfel! Te-aș fi sunat eu când aș fi fost pregătită! S-au întâmplat multe. Nu am putut!
- Lea, nu ți-am reproșat încă, nimic! Dacă nu te simți pregătită să-mi vorbești, nu-i nimic! Pot să mai aștept încă o eternitate, până vei fi pregătită, să ce?... Nu înțeleg, dar nu contează! Acum știu că ești vie, că ești bine și că nu ești singură... Eu sunt acolo, înăuntrul tău! Voi aștepta, Lea! Nu te mai teme de mine, nu te voi obliga să faci nimic din ce nu vrei!
- Nu vreau să închizi! Mă bucur că îți aud vocea! Mă bucur că m-ai găsit și nu am să te întreb cum. Tu ești bine? Cum ai aflat toate astea, cred că nu mai contează și că nu îmi vei spune. Nu am scuze și nu voi inventa unele!
- Am primit un mesaj ciudat aseară, pe care l-am descifrat cu google translate, dar știi cum e! Fratele tău mi-a explicat așa cum a putut situația ta și mi-a cerut disperat, ajutorul. Nici nu îți poți imagina surpriza, bucuria și teroarea mea! Îmi spui ce se întâmplă cu tine? Lea, am murit de o mie de ori de când ai plecat și acum aflu că ai vrut să mori și tu! Lasă-mă să vin la tine, iubito! Mor aici de teamă și dor! Jur că nu voi face niciun fel de presiuni asupra ta! Îți voi respecta deciziile și o vom lua fiecare pe drumul său, dacă asta dorești! Dar hai să ne vedem, să discutăm, să ne ajutăm unul pe celălalt! Avem amândoi nevoie!
- Sunt de acord, îl întrerupse Lea cu ochii închiși, încercând să stăvilească lacrimile ce curgeau de multă vreme pe obrajii aprinși de febra emoțiilor.
- Ce-ai spus?! Repetă, te rog! exclamă bărbatul, sufocându-și urletul de fericire ce-i exploda în piept.
- Vino! Repede!... Doamne, cât de limpede e acum totul! Carlos, vino cât poți de repede, te implor! Lea sughița de plâns și simțea că nu va mai putea respira decât în brațele lui. Se înspăimântă la gândul acela și intră într-o criză de panică din care ieși cu ajutorul vocii liniștitoare și dragi care o ghidă expert către seninul cerului și dulceața iubirii tămăduitoare. Mică, palidă și speriată, Lea tremura cu telefonul lipit de obraz, sărutând uneori vocea limpede ce îi curgea în suflet.
- Lea, a trecut?... șopti Carlos duios. Respiră regulat și nu te mișca de unde ești! Închide ochii și continuă să respiri! Când te vei trezi, voi fi lângă tine, ai auzit?

Vizualizări: 5

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor