Carlos disimulase degajare și naturalețe pe tot parcursul zilei și al serii, de când aterizase pe teritoriul românesc.Tensiunea resimțită în timpul cinei, efortul de a face o impresie bună familiei iubitei sale, zâmbetele cu care își însoțea fiecare răspuns, la întrebările ce nu mai conteneau, scrupulozitatea greu ascunsă, cu care gusta fiecare fel de mâncare, complet necunoscut, obiceiurile diferite ale persoanelor pe care abia le cunoscuse și care se așteptau de la el să fie la înălțimea elogiilor făcute de subiectiva lui iubită, îl obosiseră peste măsură. Dorea cu disperare să se retragă împreună cu Lea, să se relaxeze și să fie singuri, în sfârșit.
Se pare că telepatia dintre ei funcționa încă, destul de bine, deoarece Lea puse capăt serii, cu un gest de nerăbdare:
- A fost o zi lungă și deosebită pentru noi toți, dar gata! La culcare toată lumea! Noi vom face o mică plimbare, înainte de a ne abandona brațelor primitoare ale lui Morfeu! E un obicei înrădăcinat de veacuri în cultura acestui domn și trebuie respectat cu sfințenie! Mama, lasă totul așa cum e, te rog! Mâine dimineață vom pune totul în ordine, împreună! Promit! insistă ea, amuzată de expresia neîncredere și surpriză de pe chipul mamei. Ești sfârșită de oboseală și nu te voi lăsa să ridici nici un pahar de pe masa asta!
- Bine, iubito! De data asta te voi asculta, dar nu mă voi baza prea mult pe promisiunea ta!
- Hmm, să înțeleg că mă consideri o leneșă? E drept că nu am colaborat eu prea mult la treburile gospodăriei, de când am venit acasă, dar numai pentru că tu m-ai ținut la distanță de asemenea responsabilități!
- Bine, bine, îți voi oferi șansa de a-mi demonstra calitățile tale de gospodină, cât de curând, dar mâine nu e cazul! Ocupă-te de Carlos și petreceți cât mai mult timp împreună! O merită!
Lea o privi complice și își promiseră din priviri, o lungă și amănunțită discuție. Ardea de nerăbdare să-i cunoască impresiile legate de această întâlnire cu Carlos.
Afară noaptea oferea un spectacol demn de toată admirația. Norii se risipiseră care încotro, dezvăluind privirilor extaziate ale celor doi îndrăgostiți, un cer limpede pe care luna clipea complice și curioasă, nefiresc de aproape.
- Lea, observi cât de mare pare luna în noaptea asta? Nu știu, e cumva diferită! Nu ți se pare? Doamne, ce locuri frumoase! Muntele e atât de aproape, de prietenos!... Pare un împărat pe a cărui frunte strălucește o coroană de aștri, de toate dimensiunile și culorile universului! Aerul iute și pur, ce se revarsă peste valea asta, îmi creează amețeli și îmi ridică tensiunea iar ochii mă înțeapă și-mi lăcrimează! Acolo sus, pe creastă, ce se vede?
- Acest munte se numește Tâmpa și acolo sus e un restaurant superb, unde se poate bea cel mai bun lichior de afine, pe care l-ai gustat vreodată!
- Mergem acolo? întrebă Carlos cu aplomb.
- Acum?
- De ce nu?
Lea izbucni în râs, înduioșată de naivitatea lui spontană.
- Acum nu e posibil, dragul meu! Mișună de urși prin părțile astea și nu cred că ar fi o idee prea bună să ne îndepărtăm de casă! Uneori pot fi întâlniți chiar și la ghenele de gunoi din cartierele rezidențiale. Par prietenoși și nu se tem de oameni, dar nu te poți încrede în instinctele lor. Sunt totuși, animale sălbatice!
Carlos o asculta uluit și incredul.
- Nu mă crezi? râse ea din toată inima, văzându-i expresia perplexă. E adevărat, iubitule! Dar îți promit că vom urca acolo, pe creastă, cât de curând și ne vom desfăta cu panorama unică a acestor ținuturi, la lumina zilei, comod și în siguranță.
- Și lichiorul? îi aminti Carlos, luând-o în brațe drăgăstos.
- Aa, da, uitasem de el! se alintă ea cuprinzându-l cu brațele, căutându-i buzele cu înfrigurare. Uitară repede toate emoțiile zilei, abandonați unul altuia pe banca ascunsă de tufe înflorite de trandafiri, ce îi dezmierdau generoși cu parfumul lor. Grădina casei de sub munte, cunoscu fiorul pasiunii în forma lui intensă și pură, amplificată de magia nopții și a naturii. Casa cufundată în liniște și beznă, dormea cuminte, surdă la șoaptele nopții și ale dragostei.

Vizualizări: 13

Răspunsuri la Aceste Discuţii

FOARTE FRUMOS ȘI CAPTIVANT! FELICITĂRI ȘI PAȘTE FERICIT, SILVIA!

Recomandat în INTERFERENȚE LITERARE, 15 Aprilie 2017
Felicitări!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor