Tentativele soarelui de a pătrunde cu orice preț, prin draperia grea de catifea, eșuară lamentabil. Creată anume pentru a proteja somnul celor ce iubeau confortul dimineților târzii, opunea cu eroism rezistență, asaltului luminii, ce se filtra neputincioasă prin țesutul infailibil. Carlos veghea somnul iubitei de ceva vreme și îi asculta respirația ușoară, ca pe o muzică celestă. Observa cu atenție și răbdare fiecare amănunt al dormitorului în care Lea își petrecuse atâtea nopți de solitudine și insomnii, asaltată de îndoielile, spaimele și fantasmele unei minți tulburate. 
   Îi tremura inima când și-o imagina așteptând moartea, în calea bolidului de oțel și înnebunea la gândul, că alesese asemenea soluție, ca să se elibereze de povara unei vieți, căreia nu-i putea descoperi sensul. Nu crezuse niciodată că rănile sufletului ei sunt atât de grave și de profunde. Se simțea speriat, neputincios și vinovat, în egală măsură. Nu avea de unde să știe, că alta fusese cauza declanșării dezastrului emoțional și că Lea, în loc să-și găsească liniștea și stabilitatea în mijlocul alor săi, se dezechilibrase complet, constatând că în lumea în care căuta salvarea, ea nu mai exista demult. 
   - De câtă vreme mă observi în tăcere? întrebă Lea, cu voce limpede. De ce nu m-ai trezit?
   - Cum aș fi putut? Dormeai ca un înger! Știi că nu există nimic mai frumos pentru un bărbat, decât să contemple chipul femeii dragi, adormite?
   - Daa, mai ales dacă mai și sforăie un pic! 
  Carlos râse din toată inima, sărutând-o împăciuitor.
   - Asta nu o voi dezvălui nimănui! promise el mucalit.
   - Deci, am sforăit! se alarmă ea. Și te-ai distrat bine? Cum ai putut? făcu Lea pe supărata, înfigându-și degetele în părul lui încâlcit. 
   - Parcă spuneai că doar urșii trăiesc prin părțile astea! Văd că aveți și câteva leoaice, în fauna locului! A nimerit una chiar în patul meu! 
   - Daa? Stai să vezi ce gheare ascuțite are! se alintă ea, cuibărindu-se în brațele lui. 
   - Lea, sunt atât de fericit aici, cu tine! Și totul e atât de frumos! Crede-mă, sunt fascinat de tot ce văd și ce trăiesc! Hai să ieșim imediat de aici, să ne bucurăm de ziua asta minunată, de casa ta, de familia ta! Vreau să explorez alături de tine acest paradis, să te cunosc așa cum ești tu, în lumea căreia îi aparții. Cu ce față voi întâmpina eu acum, familia ta, când îmi voi face apariția, la vremea prânzului? Ce vor crede despre mine?
   - Ceea ce vor crede și despre mine! îl consolă ea, solidarizând cu el în ,,păcat”. Îi mai și promisesem mamei, că o voi ajuta să curețe dezastrul de aseară! Rușinea asta va trebui s-o suport singură, îți dai seama? se jelui ea, ipocrit.
   - Vai de noi! Suntem incorigibili! Hai să mai salvăm câteva aparențe, până nu e prea târziu! 
   Dar abia după o altă oră își făcură apariția în salon, cu niște fețe spășite și inocente, menite să miște și cele mai dure inimi, numai că recitalul lor rămase fără admiratori. Nicăieri nu se zărea țipenie. Pe masă filtrul de cafea aștepta să-și reverse bucuria neagră și aromată în ceștile de porțelan, aliniate grațios alături de un platou cu plăcinte dulci și sărate, calde încă. Ordinea și eleganța domneau discret în toată casa, care părea că e doar pentru ei. Masa era pregătită pentru doi, ceea ce sugera că ceilalți luaseră deja, micul dejun. 
   Lea zâmbi mulțumită, observând privirile admirative ale iubitului și pofta cu care fixa bunătățile de pe masă, pe care le gustă pe rând, în extaz, la invitația ei.
   - Minunile astea au ieșit din mâinile mamei tale? 
   - În casa noastră totul e pregătit de ea! E o gospodină nemaipomenită și acesta este doar una, din multitudinea de calități, pe care le are. Acum, că sunt la pensie amândoi, au mai mult timp să se ocupe de casă și familie. Hai să-ți arăt serele tatei și grădina de flori a mamei!  Sigur, îi vom găsi pe fiecare în regatul său! ,
   - Și fratele tău? El cu ce se ocupă?
   - Ooo, Cristian e pasionat de creșterea păsărilor! Porumbei, prepelițe, păuni și câțiva fazani, chiar. Numai eu bântui pe aici ca o nălucă, fără nici un rost anume! sesiză Lea, întristându-se brusc.
   Carlos alarmat o luă de braț, distrăgându-i atenția cu un sărut apăsat și pasional. Dacă nu o luăm din loc, mă tem că vom naufragia inevitabil pe bancheta aceea cochetă și nici chiar toate tufele de trandafiri din parcul acesta, nu ne vor putea ascunde privirilor indiscrete. Hai să controlăm dacă nu au rămas ceva probe incriminatorii, de azi noapte! Izbucniră amândoi într-un râs complice, care atrase atenția celor doi păuni de pe pajiște, ce își înfoiară cozile, într-un evantai de pene și culori neasemuite.
   - Wooow, ce splendoare! exclamă Carlos, sincer fascinat. 
   - Cristian trebuie să fie pe aici, pe aproape! deduse Lea amuzată. Haide ștrengarule, nu te mai ascunde! 
   Se întoarse surâzând către Carlos, explicând:
   - Micul Cupidon își ascute săgețile, așa că oferă-i pieptul, ca să nu greșească ținta! Cum el o privea nedumerit, Lea îi indică din priviri un boschet de liliac, în jurul căruia se învârteau ostentativi și trădători, cei doi păuni. Nu se depărtează niciodată de el, așa că ascunzătoarea lui a fost descoperită! Ai auzit, detectivule? Hai, că nu are rost să faci pe invizibilul! 
   Spășit și înciudat, ciufulitul personaj ieși din ascunzătoare, rostogolind către cei doi ,, trădători” înfoiați, priviri pline de promisiuni neliniștitoare. Zâmbi încurcat celor doi, salutându-i crispat. Carlos îl intimida vizibil și se simțea nervos și ridicol în preajma lui. Lea se așeză pe pajiște, invitându-i pe cei doi să i se alăture. 
   - Voi doi îmi datorați niște explicații! anunță ea pe înțelesul fiecăruia, sporindu-le îngrijorarea. Mi se pare mie, sau vă cam evitați unul pe celălalt?
   - Păi mi-e frică să nu mă întrebe ceva! mărturisi băiatul. Mă simt și așa destul de imbecil! 
   Lea izbucni într-un hohot nestăpânit, strângându-l cu duioșie la piept. Traduse lui Carlos, care se apropie cu prietenie de el, bătându-l bărbătește pe umăr. 
   - Spune-i că și eu sunt în aceeași barcă, dar faptul că nu vorbim aceeași limbă nu ne transformă în cretini, cum avem tendința să ne simțim, atunci când nu ne putem exprima! La urma urmei, îți sunt dator vândut, amice! i se adresă el direct, de data asta. Lea mi-a povestit despre pasiunea ta pentru păsările exotice! Ai vrea să mă lași să le admir? 
   - Sigur, că da! sări el, entuziasmat. Lea abia reușea să se țină de el cu tradusul tuturor detaliilor, cu care își dezvăluia pasiunea. Odată spartă gheața, cei doi deveniră prieteni foarte buni și Lea nu mai știa cum să se descotorosească de ei. Până la urmă reuși să le dea o ocupație folositoare, și anume de a se instrui reciproc, în vorbitul unei limbi comune. Se amuza copios ascultându-i, dar le venea în ajutor, numai când era absolut necesar. 
   Zilele treceau într-o atmosferă de continuă veselie și colaborare. Se descopereau unii pe alții cu interes și uimire, legau raporturi tot mai strânse și mai solide, se implicau cu toată inima în noua viață de familie și speranțele înfloreau în sufletele lor, cu fiecare zi mai îndrăznețe. 
   Lea părea că ieșise definitiv din capcana depresiei și înflorea tot mai mult, cu fiecare săptămână ce se adăuga la statutul de viitoare mămică. Carlos amâna zi după zi decizia de a se întoarce în Italia, unde afacerile resimțeau foarte mult absența lui. Somații tot mai neliniștitoare soseau de la secretara lui, care îl chema insistent acasă. Vedea cum Lea își revine, avându-l pe el aproape, în casa și familia ei și era convins că, dacă ar smulge-o din mediul ei, sau ar pleca de lângă ea tocmai acum, toate eforturile lor deveneau de prisos. Era ca o floare ce prinsese rădăcini într-un sol prielnic și prindea vigoare din iubirea și atențiile celor dragi.

Vizualizări: 10

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Încântătoare lectură! Felicitări!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor