Carlos redeschise ușa casei de pe plajă, cu strângere de inimă. Nu mai intrase acolo de multă vreme și dezolarea domnea peste tot și toate. Amintirile lunilor de grea suferință se năpustiră asupra lui, asemeni unor corbi înfometați, blocându-l în prag. Întunericul din casă se holba ostil la ei, deranjat de razele îndrăznețe ale lunii, ce băteau indiscrete la ferestre. Marea se rostogolea către ei, la câteva zeci de pași depărtare, mușcând supărată nisipul, ce se încăpățâna să-i tempereze mânia, ridicând între ea și cei doi intruși, un patetic obstacol.
Lea se înfioră involuntar, simțind ostilitatea care se repezea la ea din toate părțile. Stătură astfel, imobili, pe veranda biciuită de vântul venit de nicăieri, ce bolborosea mustrări nedeslușite. Amândoi s-ar fi întors bucuroși în mașina parcată pe alee ce torcea liniștitor, cu motorul încă pornit. Se simțeau copleșiți de energii stranii, care încercau să-i alunge.
- Carlos, aprinde luminile, te rog! Locul acesta pare foarte ciudat, pe întuneric!
- Uff, tocmai mi-am amintit că am oprit curentul cu ceva timp în urmă, când am plecat de aici! M-am mutat în apartamentul din oraș, după ce ai plecat tu și am întrerupt toate utilitățile: apă, gaz, energie... Ce cretin mai sunt și eu! Am uitat complet de asta! Hai să mergem acolo, deocamdată, iar de mâine mă voi ocupa să repun în funcțiune totul pe aici!
Lea nu mai așteptă alte explicații și se îndreptă grăbită și recunoscătoare către mașină, iar Carlos o urmă, stăpânindu-se cu greu să nu i-o ia înainte. Casa aceea îl speria, de-a binelea, de parcă era bântuită. Conduse în tăcere, simțindu-se vinovat că fugise din căminul lor, că nu-l păstrase cald și primitor pentru ea, dar mai ales, că se resemnase cu pierderea femeii iubite. Casa îl acuza de toate astea și-i demasca lașitatea. Doamne, ce rușine îi era! Acolo unde o ducea, nu exista nimic al ei, al lor... Cum îi va explica toate astea? Nici în casa de pe plajă nu prea mai existau urme ale trecutului lor. Le cancelase, cu certitudinea că nu va mai reveni în viața lui. Făcuse și el la fel ca familia ei: o eliminase cu destulă ușurință și se grăbise să-i șteargă urmele trecerii prin viața lui. Avusese dreptate când alesese să termine cu toate, sub roțile acelui tren! Toți o renegau și se lipseau de ea. De teamă să nu-i audă gândurile, deschise radioul mașinii, conducând crispat și nervos. Nu îndrăznea s-o privească, sugrumând volanul cu disperare.
- Iubitule, te simți bine? întrebă Lea, intrigată de tensiunea pe care nu avea cum să nu o observe. Nu te aștepta să-ți cer explicații, pentru că ai ales să te muți în oraș! Nici eu nu aș fi putut trăi acolo, singură! Ai făcut ce trebuia și te rog, să nu te mai simți vinovat!
- Nu trebuia să fug, să mă îndoiesc de tine! murmură bărbatul cu un fir de voce.
- Dragul meu, am trecut și eu prin ce treci tu! Și eu m-am îndoit de tine, de mine, de... toți... Am fugit, v-am rănit, am făcut multe prostii! Cel mai cumplit a fost să constat că nu mai aveam un loc nicăieri. Dar am înțeles de ce! Voi înțelege și acum! Vom construi iar un loc în care să intru și eu! Și nu numai! surâse ea trist, mângâindu-și pântecul rotunjit.
Carlos strânse dinții, cutremurat de emoție. Clipi de câteva ori ca să-și limpezească privirea încețoșată de lacrimile ce musteau de undeva, din adâncul sufletului. Se mulțumi să tacă, pentru a nu lăsa emoția să răbufnească. Cuprinse mâna mică ce se odihnea cuminte în poală și o duse cu pioșenie la buze. Lea îi cuprinse bărbia tremurândă între degetele subțiri, furându-i cu gingășie și precauție, un sărut.
- Mmm, ce bine miroase aici! susură ea, inspirând cu nesaț aerul impregnat cu miros de... bărbat, din apartamentul simplu și auster. Mă simt ca la o întâlnire amoroasă în casa unui burlac! râse ea din toată inima, scormonind cu privirea fiecare colțișor al casei, descoperind peste tot personalitatea bărbatului său, alta decât cea pe care o cunoștea. Era curioasă și plăcut surprinsă. Ciudat, dar nu se simțea deloc o intrusă, așa cum se temuse el. Îmi place la nebunie locul acesta! exclamă ea, chicotind amuzată.
- Chiar îți place? întrebă el plin de speranță. Sigur nu o spui doar ca să mă consolezi?
- Carlos, tocmai am o aventură cu ... tine! râse Lea. E foarte incitant! Noaptea asta va fi una specială! S-ar putea să nu mai scapi de mine, cu una cu două! Nu sunt genul de... o noapte!
- Nici eu! șopti el, trăgând-o aproape cu ochii umeziți de dorință. Vreau o aventură cu tine, doamnă! Răspunsul ei se pierdu în sărutul pătimaș care dezlănțui bucuria dragostei, îndelung rătăcită printre meandrele timpului.

Vizualizări: 3

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor