N-a mâncat. A făcut un duș și s-a băgat în pat. A luat din rafturile bibliotecii un volum de poezii de Rudyard Kipling. Trecuse ceva vreme de când nu mai pusese mâna pe o carte. Citea magazine sportive, unele reviste de specialitate, mai rezolva câte un rebus, se uita la televizor. În unele seri, lucra la diverse bilanțuri și fișe tehnice, pentru birou. Când Caty era acasă, după cină, duminica, jucau, uneori, o partidă de Scrabble.
Acum citea și gândul îi zbura pe alături. Adormi târziu.
A trecut mai bine de o săptămână stereotip. Asta, în ce privește jobul. Pentru că Ovidiu își dădea interesul să se concentreze. Îi aluneca gândul, dar se redresa repede. În schimb, nu mai făcea ore suplimentare. Caty era acasă, venea de la serviciu după orele 18, ca și el. Ieșiseră de două ori să ia cina la restaurant. Plăcute serate. În atmosfera cu lumina difuză, la un pahar de vin bun, Ovidiu își privise soția cu ochi încărcați de dorință, îi luase mâinile și i le sărutase. Ajunși acasă, se desfășuraseră, exact de două ori, în acele zece zile, scene de tandrețe exaltată. Ovidiu a făcut dragoste cu Caty și s-a pomenit imaginand-o pe Monica, în locul ei... A fost pe deplin conștient de asta și s-a mustrat în sinea lui: "Vai de mine, să nu care cumva să murmur Monica, în loc de Caty...". Nevasta, în schimb, făcuse doar act de prezență, iar tânărul simțise lipsa ei de participare. Își spusese că, poate, era obosită. Orice-ar fi fost, pentru el reprezentaseră îmbrățișări pe care le aștepta demult și pe care le trăise profund, liberator.
Ovidiu slăbise. Fuma ceva mai puțin. Se simțea ușor, visa cu ochii deschiși. Știa bine că tot ce-și dorea era s-o revadă pe Monica. Păstrase numărul ei de telefon, când îl sunase, cel cu 456 la sfârșit. Dar nu în memoria telefonului mobil, ci pe un blocnotes, în sertarul de jos, dreapta, la birou. Se uita la el de câte ori avea ocazia și atmosfera se umplea, dintr-o dată, de parfumul fetei, imaginea ei apărea pe scaunul din față. Aceste momente îi făceau bine, zâmbea și pornea la faza următoare, a activității, cu mai multă determinare.
Trecuse, așadar, o săptămână si jumătate, de când o întâlnise la capătul liniei de tramvai. Ovidiu avea impresia că trecuse un an. Atât de intense trăiri îl stăpâniseră, încât timpul căpătase o altă dimensiune. Îi era dor. Luă mobilul și tastă numărul Monicăi. Era ora 5 după-amiază, peste puțin, urma să se pregătească de plecare. Se gândi că nu era o oră nepotrivită pentru a o suna. Monica răspunse imediat. Își dăduse seama că era numărul lui Ovidiu, deși nu-l salvase.
- Sărut mâna, Monica, Ovidiu sunt, sper că nu te deranjez.
- Bună, Ovidiu. Lucram, nu-i bai. Lucrez tot timpul, așa că...
- Ce-ar fi să iei o pauză?
- Adică?
- Vin să te scot la o ciocolată caldă sau mâncam ceva. Cum vrei.
- Nu știu... Nu prea sunt genul care să iasă cu bărbați însurați.
- Există și prietenii pe lumea asta, nu?
- Chiar de-ar fi așa, lumea interpretează altfel. Riști să ai probleme. Nu știi cine te vede.
- Atunci, mergem departe, la ieșirea din oraș.
Monicăi îi surâdea ideea de a face o ieșire. Amorțise la masa de lucru. Chiar avea nevoie de aer și de o schimbare de decor. Pe lângă studiu, se ocupa și de treburile gospodărești. Așa, ca să-i fie mai ușor tatălui ei, care se întorcea târziu și care-i făcea toate mofturile, pe care-l iubea enorm, ca și pe mama ei, de altfel. Amândoi părinții o alintau, avea tot ce-i trebuia.
O ieșire în decor o tenta irezistibil. Îi spuse lui Ovidiu:
- Ok, hai. Dar iau mașina. Ne întâlnim acolo. Unde zici că ar fi mai potrivit?
- Ne vedem în parcarea de la "Campa", știi unde e?
- Știu, am fost cu ai mei. Ajung acolo în vreo douăzeci de minute, maxim jumătate de oră.
- Te aștept. Mă bucur că vii.
- Ok, ne vedem, bye!
Monica nu-și bătu capul cu alegerea hainelor. Își trase o pereche de jeanși, un pulover roz pudrat, își înfășură aceeași eșarfă pufoasă, cadrilată, cu alb, albastru și roz, încălță botinele cu toc, de astă dată. Se duse să se spele pe dinți, își dădu buzele cu un strugurel natural și, după ce îmbrăcă geaca de bluejeans, îmblănită, aplică un puf de apă de colonie pe care o primise cadou, de la mama ei. Ușor retro, dar îi plăcea. Era altă tentă decât cea cu care se parfumase când fusese să ridice mașina.
Își luă actele, ceva bani, încuie casa, urcă la volan și demară.
Ovidiu plecase mai devreme de la birou, imediat după convorbirea cu Monica. Terminase ce avea de făcut, nu era nici cea mai mică problemă.

Vizualizări: 8

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos, aprecieri sincere!

Mă bucur că-ți place, Ileana. Mulțumesc!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor