N-a mâncat. A făcut un duș și s-a băgat în pat. A luat din rafturile bibliotecii un volum de poezii de Rudyard Kipling. Trecuse ceva vreme de când nu mai pusese mâna pe o carte. Citea magazine sportive, unele reviste de specialitate, mai rezolva câte un rebus, se uita la televizor. În unele seri, lucra la diverse bilanțuri și fișe tehnice, pentru birou. Când Caty era acasă, după cină, duminica, jucau, uneori, o partidă de Scrabble.
Acum citea și gândul îi zbura pe alături. Adormi târziu.
A trecut mai bine de o săptămână stereotip. Asta, în ce privește jobul. Pentru că Ovidiu își dădea interesul să se concentreze. Îi aluneca gândul, dar se redresa repede. În schimb, nu mai făcea ore suplimentare. Caty era acasă, venea de la serviciu după orele 18, ca și el. Ieșiseră de două ori să ia cina la restaurant. Plăcute serate. În atmosfera cu lumina difuză, la un pahar de vin bun, Ovidiu își privise soția cu ochi încărcați de dorință, îi luase mâinile și i le sărutase. Ajunși acasă, se desfășuraseră, exact de două ori, în acele zece zile, scene de tandrețe exaltată. Ovidiu a făcut dragoste cu Caty și s-a pomenit imaginand-o pe Monica, în locul ei... A fost pe deplin conștient de asta și s-a mustrat în sinea lui: "Vai de mine, să nu care cumva să murmur Monica, în loc de Caty...". Nevasta, în schimb, făcuse doar act de prezență, iar tânărul simțise lipsa ei de participare. Își spusese că, poate, era obosită. Orice-ar fi fost, pentru el reprezentaseră îmbrățișări pe care le aștepta demult și pe care le trăise profund, liberator.
Ovidiu slăbise. Fuma ceva mai puțin. Se simțea ușor, visa cu ochii deschiși. Știa bine că tot ce-și dorea era s-o revadă pe Monica. Păstrase numărul ei de telefon, când îl sunase, cel cu 456 la sfârșit. Dar nu în memoria telefonului mobil, ci pe un blocnotes, în sertarul de jos, dreapta, la birou. Se uita la el de câte ori avea ocazia și atmosfera se umplea, dintr-o dată, de parfumul fetei, imaginea ei apărea pe scaunul din față. Aceste momente îi făceau bine, zâmbea și pornea la faza următoare, a activității, cu mai multă determinare.
Trecuse, așadar, o săptămână si jumătate, de când o întâlnise la capătul liniei de tramvai. Ovidiu avea impresia că trecuse un an. Atât de intense trăiri îl stăpâniseră, încât timpul căpătase o altă dimensiune. Îi era dor. Luă mobilul și tastă numărul Monicăi. Era ora 5 după-amiază, peste puțin, urma să se pregătească de plecare. Se gândi că nu era o oră nepotrivită pentru a o suna. Monica răspunse imediat. Își dăduse seama că era numărul lui Ovidiu, deși nu-l salvase.
- Sărut mâna, Monica, Ovidiu sunt, sper că nu te deranjez.
- Bună, Ovidiu. Lucram, nu-i bai. Lucrez tot timpul, așa că...
- Ce-ar fi să iei o pauză?
- Adică?
- Vin să te scot la o ciocolată caldă sau mâncam ceva. Cum vrei.
- Nu știu... Nu prea sunt genul care să iasă cu bărbați însurați.
- Există și prietenii pe lumea asta, nu?
- Chiar de-ar fi așa, lumea interpretează altfel. Riști să ai probleme. Nu știi cine te vede.
- Atunci, mergem departe, la ieșirea din oraș.
Monicăi îi surâdea ideea de a face o ieșire. Amorțise la masa de lucru. Chiar avea nevoie de aer și de o schimbare de decor. Pe lângă studiu, se ocupa și de treburile gospodărești. Așa, ca să-i fie mai ușor tatălui ei, care se întorcea târziu și care-i făcea toate mofturile, pe care-l iubea enorm, ca și pe mama ei, de altfel. Amândoi părinții o alintau, avea tot ce-i trebuia.
O ieșire în decor o tenta irezistibil. Îi spuse lui Ovidiu:
- Ok, hai. Dar iau mașina. Ne întâlnim acolo. Unde zici că ar fi mai potrivit?
- Ne vedem în parcarea de la "Campa", știi unde e?
- Știu, am fost cu ai mei. Ajung acolo în vreo douăzeci de minute, maxim jumătate de oră.
- Te aștept. Mă bucur că vii.
- Ok, ne vedem, bye!
Monica nu-și bătu capul cu alegerea hainelor. Își trase o pereche de jeanși, un pulover roz pudrat, își înfășură aceeași eșarfă pufoasă, cadrilată, cu alb, albastru și roz, încălță botinele cu toc, de astă dată. Se duse să se spele pe dinți, își dădu buzele cu un strugurel natural și, după ce îmbrăcă geaca de bluejeans, îmblănită, aplică un puf de apă de colonie pe care o primise cadou, de la mama ei. Ușor retro, dar îi plăcea. Era altă tentă decât cea cu care se parfumase când fusese să ridice mașina.
Își luă actele, ceva bani, încuie casa, urcă la volan și demară.
Ovidiu plecase mai devreme de la birou, imediat după convorbirea cu Monica. Terminase ce avea de făcut, nu era nici cea mai mică problemă.

Vizualizări: 23

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Frumos, aprecieri sincere!

Mă bucur că-ți place, Ileana. Mulțumesc!

Ole! măsuri de prevedere: „Vai de mine, să nu care cumva să murmur Monica, în loc de Caty..." Să citim! Am uitat să-ți spun că este captivantă proza, felicitări! eu cu gândul: „Înainte!” :)

Mulțam fain, mika!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

EMINESCU ȘI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ Publicat de ION IONESCU-BUCOVU Eminescu a apărut pe solul românesc ca o sămânță rodnică la o răscruce de timpuri când limba română își căuta vadul ei spre modernizare. Scăpase din rigorile Școlii Ardelene care o ciuntise și-o transformase într-o păsărească de ciunisme și pumnisme, încerca să se lepede de exagerările cosmopolite franțuzite și căuta să se debaraseze, datorită lui Maiorescu, de „beția formelor fără fond”. Tocmai abandonase alfabetul chirilic și Academia, în frunte cu Alecsansdri, încerca să găsească noi sunete și litere pentru ciudatele sunete și semne slave care nu existau în limba latină. Dacă citești procese-verbale din ședinșele Academiei referitoare la ortografie, îți dai seama câtă luptă s-a dus pentru stabilizarea alfabetului nostru. Acum apărea Eminescu. 

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/eminescu-i-limba-rom-n-literar

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

Caligrafii

poezia

Publicat de ileana popescu bâldea în Ianuarie 6, 2018 poezia nu există. doar umbra ei e în cuvinte. când aleargă cu fața spre lună. și noi o tot sugrumăm. cu întrebări. despre ce nu va fi. vreodată. poezia e. zbor. aer. boare. o parte din sufletul acesta. împărțit nouă. de un Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/poezia?xg_source=activity

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Revoluțiile țin tot cu șmecherii, pe când fraierii poartă doar însemnele de eroi! Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe

Au trecut aproape trei decenii de la așa zisă Revoluție dar RIDICOLUL apucăturilor tovărășești nu a încetat niciodată! Deși au pretenția de a fi numiți domni, majoritatea politicienilor care ne conduc destinele, dar mai ales aparatul de pupători în fund care le alimentează orgoliile, au rămas la fel sau chiar au evoluat în sens strict negativ. Orgolii de mesia sau de statui vii, orgolii care se preling precum nămolul vulcanilor din zona Pâclelor Buzăului. Nu a fost lună în care să nu aflu cum unii oameni, care au ridicat spre atenția publică tot felul de probleme, uneori mai grave, alteori doar comune sau chiar închipuite, s-au trezit aproape instantaneu cu adevărate cohorte de control la poartă. Apoi au rămas veșnic în atenția autorităților.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/revolu-iile-in-tot-cu-mecherii-pe-c-nd-fraierii-poart-doar

Salutare, Caragiale!

Publicat de ileana popescu bâldea în Noiembrie 20, 2017 Astăzi te-am văzut prin Piață. pe prima pagină a câtorva editoriale. în gura câtorva opozanți. pe ochiul șmecher al unor cățărători. chiar și într-o mașină care mergea paralel cu mine(făcând semne obscene și invitându-ne în gura mare să batem vântul în rafale pe toate străzile), la televizor, pe internet, pe masă și într-o sticlă, la brațul celor care solidarizează cu esteticul sau discută despre gânduri, prin cuvintele unor analiști, zâmbetul parfumat al dictatorilor de toate etapele și apartenențele, chiar și în jocul stupid al unor copii care alergau pe alei și-și ziceau că sunt într-un război portocaliu cu dungi verzi(ce-o fi însemnând asta, în mentalul lor?)

continuare.http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/salutare-caragiale

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2018   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor