Rămasă singură, Teresa aproape că uitase de noaptea tenebroasă și acum își vedea de treburile cotidiene cu plăcere și optimism. În timp ce își sorbea cu voluptate cafeaua legănându-se visătoare în balansoarul de pe terasa casei, tresări la auzul unui plâns îndepărtat de copil, al cărui ecou îl resimți în stomacul care se strânse dureros, contorsionat de senzații insuportabile de greață. Un resort invizibil o propulsă direct în straturile de flori din grădină, unde vomită convulsiv.
Se reculese cu greu și se ridică amețită și slăbită din iarba pângărită, bâjbâind șovăielnic după balustrada scării, de care se agăță cu disperare pentru a reuși să urce scările înapoi pe verandă, unde se prăbuși leșinată în balansoar. Când se trezi, capul o durea îngrozitor iar ochii deveniseră parcă, aruncătoare de fulgere stranii. Clipea încontinuu și se străduia să înlăture cu degete tremurânde perdeaua de flăcări ce o orbea. Era speriată de moarte și amintirile nopții reveniră cu violență în mintea ei confuză, mușcând-o de inimă. Privi neajutorată în jur, dar nimic nu părea să justifice starea de panică în care se afla. Dimineața se alinta printre casele cochete aliniate cuminți de o parte și de cealaltă a străzii, pe care trecea destul de rar câte o mașină sau vreo bicicletă. Dincolo de gărdulețul ce împrejmuia curtea casei lor se zărea căpșorul blond, împodobit cu fundițe roz al unei fetițe, ce trebăluia de zor prin grădinița casei sale, explicând păpușilor tehnica culegerii trandafirilor și a lalelelor viu colorate. Imaginea aceea liniștitoare și drăgălașă, de normalitate și siguranță domoli oarecum teroarea ce o cotropise fulgerător și se lăsă obosită în voia balansoarului, cu ochii închiși, mângâindu-și pântecul instinctiv.
,, De ce ești atât de agresiv cu mămica ta, pui mic?” își dojeni ea progenitura. Pe cerul înalt și albastru răspunsul străluci o clipă în reflexe sângerii, dar nimeni nu-l înțelese. Încet dar sigur, Teresa își recăpătă calmul iar tulburarea aceea cumplită se risipi ca o boare fierbinte printre arborii neclintiți ar parcului. Ziua trecu fără alte incidente și când sosi Philip, ea îl primi cu aceeași bucurie și dragoste, dintotdeauna. Cinară fericiți, sporovăind vrute și nevrute, dar omise să pomenească ceva despre episodul terifiant cu care debutase ziua. În casa lor părea că nimic nu ar mai fi putut tulbura armonia și liniștea ce domnea de obicei.
După cină, Philip se scuză că are ceva de terminat pentru a doua zi și se retrase zâmbitor, dând soției un sărut de noapte bună. Ea privi cam lung în urma lui, mirată de graba aceea nejustificată, dar se întoarse la ale ei, dornică să isprăvească și să se refugieze și ea în confortul patului și al somnului. Alungă iritată teama ce i se strecura perfidă în suflet, refuzând să o lase să-i mai tulbure în vreun fel nopțile.
Reuși să ajungă în dormitor, cu puțin înainte de miezul nopții și abia se mai târa de obosită ce era, dar când văzu patul neatins și Philip nicăieri, rămase în prag străfulgerată de surpriză și spaimă. Se îndreptă către baie și apăsă clanța, dar aceasta era blocată și oricât o răsuci, nu reuși să deschidă. Primul impuls fu să își cheme pe nume bărbatul, dar se opri, auzind zgomote ciudate înăuntru. Își lipi urechea de ușă și ascultă cu inima bubuind în creier de neliniște. Mintea ei suna alarma de câteva secunde bune și spaima o sugruma dar voia să afle, să vadă, să știe ce se petrece înăuntru. Râsete stranii, voci necunoscute cu inflexiuni nepământești, chicoteli de copii și un cântec de leagăn abia murmurat de o voce cunoscută... nu... nu putea fi a ei... și totuși, era vocea ei... Simți o boare ciudată de vânt și un fior o răscoli din cap până-n picioare. Duse mâna la pântec și îl descoperi gol, deschis... ca o poartă infernală din care curgea lumină roșie, asemeni unui covor roșu, ca cel pe care pășeau vedetele de la Holywood... La capătul luminii însângerate stătea Philip... în poală cu doi copii... Se juca cu ei, râdeau, șopteau cuvinte ciudate... sau doar le gândeau, căci buzele nu li se mișcau, iar privirea lui... o Doamne, privirea aceea o mai văzuse cu o noapte înainte răscolind printre viscerele ei, urmărindu-i chinul, secționându-i creierul...
De ce doi copii? Ea știa doar de unul, îl văzuse la ecograf, îi deslușise chiar și trăsăturile... Gândul ei avu puterea de a atrage atenția pruncilor care se întoarseră cu fața către ea... O, Doamne!... imaginea aceea îi smulse un urlet de fiară din gâtlejul sugrumat de teroare... Nu mai văzuse nimic asemănător cu acele chipuri... Nu erau nici măcar monștri... Erau... Ceva... forme nedefinite, înfiorătoare, ai căror ochi mărturiseau existența infernului... Undeva, departe, se întrezărea un chip îngeresc, speriat, îndurerat și înfrânt... pruncul ei nenăscut, furat, aruncat printre ruinele minții unei mame jefuite de harul ei ancestral. Teresa întinse brațele avide către el, chemându-l, luptându-se cu umbrele ce se interpuneau între ei, urmând orbește plânsul din ce în ce mai vag, mai îndepărtat... Dar brațele ei, trupul, ochii și mintea se umplură cu imaginea celorlalte Creaturi care o luară în posesie fără să-i ceară încuviințarea, iar râsul lor contamină întreg Universul... a cărei Mamă fusese aleasă Ea...
Sfârșit

Vizualizări: 3

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor