Rămasă singură, Teresa aproape că uitase de noaptea tenebroasă și acum își vedea de treburile cotidiene cu plăcere și optimism. În timp ce își sorbea cu voluptate cafeaua legănându-se visătoare în balansoarul de pe terasa casei, tresări la auzul unui plâns îndepărtat de copil, al cărui ecou îl resimți în stomacul care se strânse dureros, contorsionat de senzații insuportabile de greață. Un resort invizibil o propulsă direct în straturile de flori din grădină, unde vomită convulsiv.
Se reculese cu greu și se ridică amețită și slăbită din iarba pângărită, bâjbâind șovăielnic după balustrada scării, de care se agăță cu disperare pentru a reuși să urce scările înapoi pe verandă, unde se prăbuși leșinată în balansoar. Când se trezi, capul o durea îngrozitor iar ochii deveniseră parcă, aruncătoare de fulgere stranii. Clipea încontinuu și se străduia să înlăture cu degete tremurânde perdeaua de flăcări ce o orbea. Era speriată de moarte și amintirile nopții reveniră cu violență în mintea ei confuză, mușcând-o de inimă. Privi neajutorată în jur, dar nimic nu părea să justifice starea de panică în care se afla. Dimineața se alinta printre casele cochete aliniate cuminți de o parte și de cealaltă a străzii, pe care trecea destul de rar câte o mașină sau vreo bicicletă. Dincolo de gărdulețul ce împrejmuia curtea casei lor se zărea căpșorul blond, împodobit cu fundițe roz al unei fetițe, ce trebăluia de zor prin grădinița casei sale, explicând păpușilor tehnica culegerii trandafirilor și a lalelelor viu colorate. Imaginea aceea liniștitoare și drăgălașă, de normalitate și siguranță domoli oarecum teroarea ce o cotropise fulgerător și se lăsă obosită în voia balansoarului, cu ochii închiși, mângâindu-și pântecul instinctiv.
,, De ce ești atât de agresiv cu mămica ta, pui mic?” își dojeni ea progenitura. Pe cerul înalt și albastru răspunsul străluci o clipă în reflexe sângerii, dar nimeni nu-l înțelese. Încet dar sigur, Teresa își recăpătă calmul iar tulburarea aceea cumplită se risipi ca o boare fierbinte printre arborii neclintiți ar parcului. Ziua trecu fără alte incidente și când sosi Philip, ea îl primi cu aceeași bucurie și dragoste, dintotdeauna. Cinară fericiți, sporovăind vrute și nevrute, dar omise să pomenească ceva despre episodul terifiant cu care debutase ziua. În casa lor părea că nimic nu ar mai fi putut tulbura armonia și liniștea ce domnea de obicei.
După cină, Philip se scuză că are ceva de terminat pentru a doua zi și se retrase zâmbitor, dând soției un sărut de noapte bună. Ea privi cam lung în urma lui, mirată de graba aceea nejustificată, dar se întoarse la ale ei, dornică să isprăvească și să se refugieze și ea în confortul patului și al somnului. Alungă iritată teama ce i se strecura perfidă în suflet, refuzând să o lase să-i mai tulbure în vreun fel nopțile.
Reuși să ajungă în dormitor, cu puțin înainte de miezul nopții și abia se mai târa de obosită ce era, dar când văzu patul neatins și Philip nicăieri, rămase în prag străfulgerată de surpriză și spaimă. Se îndreptă către baie și apăsă clanța, dar aceasta era blocată și oricât o răsuci, nu reuși să deschidă. Primul impuls fu să își cheme pe nume bărbatul, dar se opri, auzind zgomote ciudate înăuntru. Își lipi urechea de ușă și ascultă cu inima bubuind în creier de neliniște. Mintea ei suna alarma de câteva secunde bune și spaima o sugruma dar voia să afle, să vadă, să știe ce se petrece înăuntru. Râsete stranii, voci necunoscute cu inflexiuni nepământești, chicoteli de copii și un cântec de leagăn abia murmurat de o voce cunoscută... nu... nu putea fi a ei... și totuși, era vocea ei... Simți o boare ciudată de vânt și un fior o răscoli din cap până-n picioare. Duse mâna la pântec și îl descoperi gol, deschis... ca o poartă infernală din care curgea lumină roșie, asemeni unui covor roșu, ca cel pe care pășeau vedetele de la Holywood... La capătul luminii însângerate stătea Philip... în poală cu doi copii... Se juca cu ei, râdeau, șopteau cuvinte ciudate... sau doar le gândeau, căci buzele nu li se mișcau, iar privirea lui... o Doamne, privirea aceea o mai văzuse cu o noapte înainte răscolind printre viscerele ei, urmărindu-i chinul, secționându-i creierul...
De ce doi copii? Ea știa doar de unul, îl văzuse la ecograf, îi deslușise chiar și trăsăturile... Gândul ei avu puterea de a atrage atenția pruncilor care se întoarseră cu fața către ea... O, Doamne!... imaginea aceea îi smulse un urlet de fiară din gâtlejul sugrumat de teroare... Nu mai văzuse nimic asemănător cu acele chipuri... Nu erau nici măcar monștri... Erau... Ceva... forme nedefinite, înfiorătoare, ai căror ochi mărturiseau existența infernului... Undeva, departe, se întrezărea un chip îngeresc, speriat, îndurerat și înfrânt... pruncul ei nenăscut, furat, aruncat printre ruinele minții unei mame jefuite de harul ei ancestral. Teresa întinse brațele avide către el, chemându-l, luptându-se cu umbrele ce se interpuneau între ei, urmând orbește plânsul din ce în ce mai vag, mai îndepărtat... Dar brațele ei, trupul, ochii și mintea se umplură cu imaginea celorlalte Creaturi care o luară în posesie fără să-i ceară încuviințarea, iar râsul lor contamină întreg Universul... a cărei Mamă fusese aleasă Ea...
Sfârșit

Vizualizări: 3

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

Fişă de scriitor – Ioana Haitchi
Publicat în Medalion literar

Ioana Haitchi s-a născut la 16 noiembrie 1967, Năsăud, jud. Bistriţa-Năsăud. Copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 se stabileşte împreună cu o parte din familie la Cluj.
Are înclinaţii artistice, fiindu-i apropiate muzica (prof. Mihai Boldor), pictura (prof. pictor Laurenţiu Buda) şi poezia (prof. Ileana Boca).

Urmează Facultatea de Ştiințe Economice - UBV Cluj Napoca şi obține Licența în anul 2006. Are un Master în Finanțe la ASE Bucureşti (2008).

Publică prima poezie Ploaie dulceagă în iunie 1986, în Revista Flacăra, la rubrica Atelier literar condusă atunci de Geo Dumitrescu.

Scrie poezie fără să publice o perioadă îndelungată. Începând cu anul 2013 deschide bloguri personale de poezie, literatură, ştiri culturale.

Este amintită de Revista Vatra veche, Serie Veche nouă, Anul V, nr. 9(69), septembrie 2014, la pagina 72, cu traduceri din limba spaniolă a poetului André Cruchaga, iar ulterior este menționată în acest sens în mai multe bloguri şi reviste.

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/fi-de-scriitor-ioana-haitchi

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

INTRODUCERE ÎN STUDIUL ICONOLOGIEI CA ȘTIINȚĂ A IMAGINILOR IMAGINII IMAGINATE Postat de Ştefan Lucian MUREŞANU în Iulie 15, 2017

Motto: ”Supremul şi sensibilul aparat al iconologiei este intuiţia sintetică; ea este rodul metodologic al erudiţiei active care fertilizează ogorul imaginaţiei investigatoare.” (Erwin Panofsky) Cuvinte cheie: iconologie, imagine, studii, reprezentări, atribute 1. Lumea ca început în imaginea reală a existenței omenirii Toate științele sunt un rezultat al gândirii profunde a omului, sunt creații materializate ale unor fapte, ale unor imagini fiinduale ale puterii intelectuale, ale desăvârșirii unor înțelepciuni marcate prin naștere omului dat să le expună. Ne naștem din nașterea unei taine nedeslușite și încă misterioase, ne întrebăm de multe ori de unde atâta imaginație în gândirea noastră, de unde atâta profunzime la unii și tot atâta superficialitate la alții. Științele sunt idei parțial materializate în disciplinele care însumează faptul real sau ireal teorie a putinței realizării practice în viziunea umană elevată. Științele expun acordul materializării imaginii imaginate în imagini fiinduale sau, mai bine spus, ajută lumea să înțeleagă scopul studierii faptului imaginat. http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/introducere-n-studiul-iconologiei-ca-tiin-a-imaginilor-imaginii?xg_source=activity

„Zâmbet de copil în zbor de fluturi” – impresii de la prima ediție Publicat de Mihai Cotea în Iulie 11, 2017  Pe 26 mai a avut loc la Sântana, jud.Arad, festivitatea de premiere a primei ediții a concursului de creație literară și artistică,Zâmbet de copil în zbor de fluturi. Concursul a fost organizat de Primăria orașului Sântana și de Biblioteca Orășenească „Ștefan Augustin Doinaș”,în urma unei inițiative a poetului sântănean Stelu Pop, între 1 aprilie și 26 mai a.c. Concursul a fost structurat pe două secțiuni, literară și plastică, corespunzător următoarelor categorii de vârstă: -6 ani -creație plastică - 7-10 ani -creație literară și creație plastică - 11-14 ani -creație literară și creație plastică - 15-18 ani -creație literară și creație plastică Tematica acestui concurs a fost liberă, fapt care a avut drept rezultat, înscrierea a 150 de concurenți, atât din Sântana, cât și din localitățile învecinate. Ceremonia de premiere s-a desfășurat în holul Primă http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/z-mbet-de-copil-n-zbor-de-fluturi-impresii-de-la-prima-edi-ie

Pe drumul Damascului - articol de Valeriu Ilica Publicat de Florin T. Roman în Iunie 26, 2017

Dintotdeauna și peste tot, există în legea nescrisă a oricărui cenaclu literar, a societăților, saloanelor și grupărilor literare, cel puțin o normă internă care, ca un făcut, e acceptată și aplicată de toți. E un protocol pe care nu-l contestă și nu-l încalcă nimeni. Cel mult, îl desecretizează! Spațiu de suflet și inițiativă privată, ca s-o plagiez pe doamna Florica Ranta Cândea, Salonul Gutenberg din Arad nu face excepție. Deși mozaicat ca structură, divers prin componență și libertin prin libertatea de gândire, și-a propus și promovează necondiționat dragostea de artă, cultură și frumos, cultul prieteniei intelectuale, colegialitatea sinceră și dezinteresată, dreptul la liberă exprimare, informarea reciprocă și schimbul de idei. La loc de cinste, își găsesc rostul buna dispoziție, intervenția potrivită la momentul potrivit, vorba de duh, râsul sănătos și gluma bine spusă.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/pe-drumul-damascului-articol-de-valeriu-ilica

 

Caligrafii

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor