- Și zici că ăsta-i Silviu?
Simona ridică planșa asupra căreia stătuse câteva ore bune mezina familiei, desenând continuu. O întorcea pe toate fețele și tot nu se prindea. Pe foaie apăreau reprezentate două siluete masculine, cam vagi, într-o cameră ce părea în flăcări, înconjurate de o mulțime de linii oranj și roșii.
Niculina nu se mișca de la masa de desenat pentru nimic. Cu chiu, cu vai, făcea „compromisul” de a se duce la baie atunci când simțea că nu mai poate rezista, însă au fost destule dăți când și-a făcut nevoile pe ea numai din cauză că nu terminase desenul pe care-l avea în minte, spunea ea.
- Puiule, dar Silviu n-are ochi albaștri și nici nu e așa de înalt, adică e, dar… ori te-ai desenat tu prea mică… iar părul ăsta creț…
- Dar cine a zis că-i el? ripostă fetița de sub masa din sufragerie. Îi plăcea mult să se adăpostească sub masă. Prefera, de câțiva ani buni, locurile strâmte și greu accesibile. Considera, mereu, că acolo se află în siguranță. Departe de oameni. Micuță, blonduță și foarte slabă, cum era, își găsea cu ușurință adăposturile împotriva oamenilor. Nu-i plăcea să fie scoasă din ale ei și, în nici într-un caz, să participe la reuniuni de prieteni sau de familie. Nu știa cum să se comporte cu ei și singurul pe care-l prefera era Ghib, prietenul ei imaginar. O combinație de om cu artropod care, după cum spunea ea, era foarte rapid și putea, chiar, să se cațere la înălțimi amețitoare. Vorbea, firește. Era un personaj foarte calm, dar uneori o speria cu tonul primelor cuvinte pe care le scotea din gură. Niculina era de părere că timpul lung în care stătea în tăcere era de vină pentru disfoniile de care suferea din când în când. Ghib vorbea numai când avea ceva de spus, iar ea știa atât de bine să asculte.
Televizorul mergea în gol în cameră. Pe ecran, Busu prezenta vremea pe scurt și dădea explicații scurte pentru prognoza pe zilele viitoare. La Oraș nu se anunța vreme prea bună.
- Și-atunci, cine e? se miră Simona.
În acel moment se auziră zgomote la ușa de la intrare. Celor două din sufragerie li se alăturară, acum, Adelina, Silviu și încă un băiat necunoscut Simonei. Niculina se ridică din scaun și-l luă de mână pe „necunoscut”.
- El e!
Părea că cea mică aștepta ca momente ca acesta să aibă loc. Parcă le-ar fi pregătit și timpul îi era amic de năzbâtii, doar că micile ei năzbâtii începeau să cam deranjeze, de la o vreme. Depășeau limita bizarului.
Aranjându-și hainele și părul, Simona n-o slăbea din ochi, nereușind să-și ascundă nedumerirea. Îi plăcea să cocheteze la fel ca la 18 ani și se aprindea aproape la fel de mult în fața unui exemplar masculin binevenit în monotonia ce părea s-o definească tot mai mult. Simți că se încălzise și, pentru o clipă, îi păru că simte câteva broboane de transpirație în vârful capului. Își dădu la o parte o șuviță de păr de pe frunte și zâmbi. Tânărul o atrăgea.
- Cine e el, scumpo? Îmi pare bine! zise emoționată spre el, pe când îi întindea mâna. Eu sunt Simona, mama celor două pitulici.
Dând mâna cu tânărul, observă, instantaneu, că trăsăturile lui se potriveau perfect cu cele ale băiatului din desen. Atingerea pielii lui neobișnuit de moi pentru un bărbat, desenul, toată situația o dădu, un pic, peste cap. Încercă să-i evite ochii. Așa obișnuia să facă atunci când cunoștea un om. Nu-l cunoștea prin ochi și nu se lăsa cunoscută prin aceștia. O deranja sentimentul acela de nuditate subită și precoce, cu toate că ceea ce credea era în totală contradicție cu ceea ce-și dorea și ce simțea. O excită, dar ascundea asta prin toți porii. Nu putea altfel, era de față cu „aparențele”.
- El e Marius, băiatul din desen! completă Niculina, înăbușindu-și râsul cu palma ei micuță.
Trecând-o un fior rece, Simona se simțea din ce în ce mai confuză. Cu toate explicațiile, tot nu se prindea cine e acest tiz al fostului ei soț. Îi aruncă o privire radiografiantă preț de câteva secunde. Înalt, păr creț și castaniu, ochi expresivi, probabil căprui, dar cum trecu repede peste ei cu privirea, nu-și dădu seama sigur, brațe destul de definite și o siluetă atletică. De la el, privirea ei, acum, stăruia pe Silviu care interveni cu un surâs înțelegător.
- Draga mea, se face că lumea e tot mai mică pe zi ce trece, explică el. Marius este învățăcelul meu, căruia îi dau ore de germană și totodată…
Bărbatul își aținti privirea spre Adelina, care, simțindu-se jenată de toată tărășenia, îi simți îndemnul și continuă ea șirul de explicații.
- … Totodată e și prietenul meu, mamă. Da, în sensul ăla... Puteți da mâna, dacă vreți.
- Am dat deja, interveni, sfios, Marius, neputându-și ridica privirea spre nimeni din cauza tracului ce-l cucerise și pe el. Aerul părea să apese pe toată lumea și nimeni nu-și putea explica senzația pe care o simțea. De parcă ceva stătea să se întâmple, ori această întâlnire avea să marcheze ceva ce avea să se întâmple.
- Mă rog... adăugă Adelina pe cel mai plictisit ton ce-i putea reuși în situația asta.
Fiica cea mare plecă, dintr-o dată, la ea în cameră. Niculina dădu drumul brațului tânărului, în schimb o luă pe maică-sa de mână, trăgând-o într-o parte și făcându-i semn că are ceva să-i zică la ureche. Simona se conformă, scuzându-se din priviri celor doi bărbați.
- El e! șopti fetița cu un zâmbet larg.
- Da, mi-ai zis.
- L-am văzut la Silviu când mi-au arătat…
N-apucă să termine ce avea de spus, că Silviu, parcă auzindu-și numele, se apropie, lăsându-l pe Marius în spate, care-l urmări cu privirea. Tânărul se simțea ca un câine pus să dea reprezentații în două labe în fața unei audiențe fistichii. Nu făcea parte din poveste, se vedea clar, și nici nu părea să dorească să facă parte din ea. Începu să-și strângă degetele mâinii stângi în cealaltă palmă cu putere și să ia o mină pe care aproape toate persoanele o iau atunci când se prefac că sunt firești și dezinvolte. Marius nu era așa, nici pe departe. Mai degrabă semăna cu o păpușă adusă la o expoziție de piese pentru medicii de la spitalul de păpuși. Un alt donator de suflet. Poate de-asta Simona era atât de atrasă de el.

(fragment din prima parte a romanului Oameni și granițe, în curs de apariție)

Vizualizări: 31

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Expun și promovez!Felicițări și succes!

Vă mulțumesc din tot sufletul pentru toată susținerea pe care mi-o oferiți și mi-ați oferit-o de-a lungul timpului! Înseamnă mult pentru mine.

Felicitări , Mihai!!!îmi place fragmentul ales de tine, dar așteptăm cu nerăbdare romanul.După ce am cetit aici am convingerea că va fi unul de success, Doamne ajută!Ne dorim asta, pentru că ești talentat, un scriitor cu o maturitate descriptivă, care m-a fascinat și încântat prin toată scriitura ta.Îți doresc să ai Succesul pe care îl meriți și să facem prima lansare intr-un mediu festiv la inaugurarea Asoc.C,I&C.
Mă înclin ,cu Prietenie,STelu P.

Mii de mulțumiri, Stelu! Și eu aștept, cu nerăbdare, să apară romanul, pentru a-l împărtăși tuturor celor care doresc să poposească în paginile lui.
Cuvintele tale înseamnă mult, întotdeauna, prietene. Mulțumesc pentru tot!
P.S. Da, păstrez rezervat primul loc al lansării pentru A.C.

te îmbrățișez,
MiCo

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Sîrbu Ioana-Camelia 

Prenume: Ioana-Camelia
Nume: Sîrbu
Pseudonim literar: Camica
Data naşterii: 11/12/1981

Premii literare

• Menţiune la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediţia a XXV-a, Craiova – 2003.

• Menţiune I la Concursul Naţional de poezie şi pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006

• Premiul II la secţiunea pamflet, la Festivalul Naţional de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015

• Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpuşna 2016

Publicări

• Volumul propriu de poezii „Ceva-urile mele”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Offsetcolor, 2008

• Publicată în antologia „Ferestre spre secolul XXI” Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2005

• Publicată în cadrul antologiei „Freamăt de timp – Freamăt libertin”, Drobeta Turnu-Severin, Editura 3D, 2007

• Publicată în „Antologie de poezie şi comentarii” de Valentina Becart, Iaşi, Editura PanEurope, 2008

• Publicată în antologia de poezie şi epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a V-a, Ploieşti, Editura LVS Crepuscul, 2012

• Publicată în antologia „Insomnii mătăsoase”, volumul II, a grupului literar „Insomnii mătăsoase”, Braşov, Editura Pastel, 2012
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-3

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. La sărbătoare au participat aproape 50 de scriitori de pe toate meleagurile românești, dar și din Diaspora. Editori, președinți de filiale judeţene ale Ligii Scriitorilor, critici de artă, directori, redactori șefi şi redactori de reviste culturale din țară și străinătate, s-au unit timp de două zile pentru a simți și vorbi românește, pentru a face schimb de experiență cu privire la dinamica limbii române și a literaturii românești la început de secol XXI. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Yehuda Amichai tradus în limba Română, premieră mondială Publicat de adrian grauenfels în August 12, 2017

 De la bun început trebuie să recunosc că numele lui nu-mi spunea mare lucru când la începutul anului 2017 i-am cules o carte de pe rafturile unui anticariat din Londra. A fost o zi în care am pescuit, cum îmi place mie să spun - doi poeți: Yehuda Amichai și Rita Dove. Apele erau tulburi. Le-am deschis cărțile și am citit din fiecare câteva poeme. Nu știam nici căror națiuni le aparțin și nici dacă sunt în viață sau nu, cu atât mai puțin valoarea. După o săptămână Rita s-a așezat în bibliotecă alături de alți autori însă Yehuda a rămas lângă mine, zi de zi, timp de șase luni. M-a fascinat înainte de toate omul pe care începeam să-l cunosc și pe care îl găseam privindu-mă și zâmbindu-mi parcă numai mie, de fiecare dată, din spatele versurilor. Relația asta de intimitate pe care o construia poezia lui ca pe o casă cu mine și pe care apoi tot el mi-o lăuda cu atâta sinceritate - chestie pe care nu o mai întâlnisem decât la Walt Whitman - m-a făcut să nu-i pot rezista și azi sunt mândru că m-am încăpățânat să-l citesc și pot spune cu mâna pe inimă că descoperirea acestuia a luat loc repede în galeria celor mai însemnate revelații din viața mea alături de nume ca Pavese, Walt Whitman cum spuneam, Yannis Ritsos, Dylan Thomas, dacă e să mă refer numai la poezia lumii. Altfel nu m-aș fi apucat ca nebunul să traduc continuu din creația acestuia. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/yehuda-amichai-tradus-n-limba-rom-n-premier-mondial

Caligrafii

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor