În seara asta m-am deșirat toată. Am rămas doar un abur, rotindu-se către tavan. Cineva a lipit firul lung din mine, pe toți pereții. Mă priveam cum stăteam așa, pictură naivă, discret colorată. De fapt nu era una. Ci toate ipostazele vieții mele. Vorbeau în același timp, ca și cum voiau să-mi comunice ceva, dar eu nu înțelegeam. Nu aveam cum. Părea totul un vacarm perfect. Mi-am imaginat că aburul care am rămas în mijlocul camerei este creierul, iar scenele care se derulau și se agitau pe pereți erau dirijate de această entitate de care nu am reușit să mă dezic. Auzeam cu el, vedeam cu el, nu înțelegeam, tot cu el. În centru eram eu, dar imaginile din jur parcă mă reprezentau mai mult. Uneori mă apropiam excesiv de o imagine și palma ei mă împingea. Atât de puține erau cele care mă lăsau aproape! Nu știu cum, dar în pereți se auzea muzică. Fiecare o asculta pe a ei. Îmi doream să trec pe la fiecare și să o întreb ce face, dacă își dorește cumva să se repete. Să-mi spună unde am greșit și dacă existența ei de acum este atacată iremediabil, dacă are sentimentul frustrării. Dar nu am putut să fac asta. Ele vorbeau deodată și eu nu știam cu ce să încep. Gândeam că tot eu - abur-creier sunt vinovată pentru că nu știu să-mi organizez intenția. La un moment dat, cuvintele lor au început să cadă de pe pereți. Unele se cățărau pe geam, altele s-au transformat în scaun. Câteva s-au făcut colivie, au rupt o bucată de tencuială, au pus-o înăuntru și i-au dat foc. Ciudat cât de calm ardea! Iar fumul a înconjurat colivia care nu se mai zărea. Auzeam doar gemetele cuvintelor și-mi ziceam că sunt cele care nu trebuiau spuse de mine. M-am așezat, de fapt am luat forma scaunului din cuvinte. Mă înțepau iar durerea era atât de cruntă încât mi-am zis că scaunul acesta este făcut din cuvintele altora și reținute de segmentele vieții mele și m-am ridicat repede. Au scăpat… doar cele care se cățărau pe ferestre. Erau probabil cele fericite… Îmi plăceau culorile lor, doar culorile. Chiar dacă se amestecau când vorbeau, erau pastelate. Semănau unele cu primăvara. Altele cu marea și mult mai multe aveau culoarea soarelui la apus. Irisul le erau însă tot verde. Și palmele toate întinse spre mine erau cu degete lungi, fiecare purtând același inel fin cu rubin. Ce vârtej amețitor, acolo, între mine! Ar fi trebuit să iau atitudine, să țin situația sub control, să am o parolă pentru fiecare și să nu mă comport de ca și cum aș vorbi cu mici monștri. Să mă port de ca și cum aș fi fost șeful acestei dinastii. Categoric nu eram bună să le ordonez, să preiau cumva funcția de coloană vertebrală. Deodată am auzit un zgomot asurzitor. Tavanul s-a deschis și din cer ploua cu oameni. Și oamenii aceia intrau în mine și nu mai aveam loc nici să respir. I-am întrebat de ce au venit și mi-au răspuns că vor să-mi pună toți întrebări. Și să le răspund fără sentimente. M-am făcut mică și, ghemuită într-un colț, pe vine, ascultam gândurile fiecăruia. Și le dădeam sfaturi pertinente căci, după o vreme, plecau pe ferestre tot ca și cuvintele fericite. Și cădeau în continuare oameni din cer iar eu îi consiliam până când au început să se prelingă imaginile mele de pe pereți și să se lipească de străinii aceia cu chip liniștit. Seara pereții erau goi de mine. Și-o liniște de mormânt s-a insinuat. Nici colivia, nici scaunul nu mai erau. Rămăsesem doar eu – abur – creier, singură într-o cameră pustie…
- Hanny, de ce am eu coșmarurile astea? Cred că ar trebui să vorbim mai mult! Este ceva de neînțeles în mine. Tu ar trebui să știi. Doar ești un străin… tot așa cum eu am fost pentru oamenii aceia…
27 Martie 2017

Vizualizări: 29

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Tavanul s-a deschis și din cer ploua cu oameni. Și oamenii aceia intrau în mine și nu mai aveam loc nici să respir.

remarcabil

Multumesc, Dorina! Multumiri tuturor!

Am lecturat cu multă plăcere. Felicitări!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV, George Ionita
Publicat de george ionita
în Martie 27, 2017

Debutul literar are loc în anul 2000, după întâlnirea cu vechiul coleg
de liceu şi prieten, Mihail I. Vlad, care coordonează apariţia
volumului de poezie "Panta Rhei", la editura Macarie. Prefaţa cărţii
este făcută de scriitorul Cezar Ivanescu, care spune printre
altele:"George Ioniţă scrie o inteligentă poezie de notaţie", adăugând
apoi: "Poet autentic la nivelul trăirii, de o sinceritate
debordantă"... Apariţia volumului este consemnata în publicaţiile
locale, Jurnalul de Dâmboviţa, sub semnătura regretatului Mihail I.
Vlad, Oglinda de Dâmboviţa ( Maximca Grasu). Următorul volum de poezie
apare în anul 2001 - "Umbre", la aceeaşi editură Macarie, coperta şi
ilustraţiile aparţinând pictorului Cornel Ionescu. "Prizonierul unei
clipe" apare în anul 2003 cu o prefaţă semnată de George Sânteprean,
care remarca: "George Ioniţă cunoaşte meşteşugul "de a ciopli"vocabule,
de a adulmeca sensul cuvântului şi de a-i ritma respiraţia".

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-george-ionita

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

128 de ani de la moartea lui EMINESCU
Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Iunie 13, 2017

În larga deschidere a timpului Eminescu este o efigie a spiritualităţii româneşti în milenara ei devenire. Harul eminescian a avut de străbătut un drum anevoios, până la tragic, între anii acumulărilor şi formaţiei filozofice şi ştiinţifice, apoi chinuiţii şi ameninţaţii ani de slujbaş, în sfârşit, neînduplecaţii ani care i-au măcinat existenţa fizică, în ultima parte a vieţii, prăbuşindu-l definitiv.
Cred că Eminescu-omul, viaţa lui, e greu de descifrat după 128 de ani de la moarte.. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui.
El nu a apărut pe un sol arid. În familia lui era o efervescenţă culturală. Se vorbeau câteva limbi, căminarul avea o bibliotecă bogată. Şi mai presus de orice voia ca fiii lui să înveţe carte. Apoi mamă-sa iubea folclorul, le spunea basme, le cânta şi îi încânta cu snoave, proverbe şi eresuri. Şi copilul Eminescu a îndrăgit natura Ipoteştilor, pădurea, lacurile, dealurile, câmpul, ciobanii, prisăcarii, ţapinarii. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/128-de-ani-de-la-moartea-lui-eminescu

Caligrafii

Eminescu - definiţii Postat de Florin T. Roman în Iunie 14, 2017

Pentru sufletul acestui neam, izvorât din lacrimă de sânge şi deprins a suspina şi-a plânge, Eminescu-i rană şi balsam.

Pentru oamenii acestui plai, care şi-au păstrat credinţa vie şi trăiesc cu dor de veşnicie, Eminescu-i un crâmpei de rai.

continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/eminescu-defini-ii

Podul
Publicat de Agafia Dragan în Mai 17, 2017 
Gândurile se îmbinau cu prezentul şi amintirile în mintea ei, în aceea zi când după atâţia ani îşi adunase curajul să se întoarcă, poate nu era decât o scuză a amânărilor repetate, fără un motiv bine conturat. Pădurea respira aramă, era toamnă. Un sentiment de lipsă se cuibărise în ea, ca şi cum drumul străbătut de atâtea ori nu mai era acelaşi. Ce lipsea nu putea să realizeze, nimic nu se schimbase, doar ea pierduse fărâma aceea de suflet unde putea să regăsească fata cu ochii de chihlimbar. Şi apa Gurghiului îşi schimbase matca de la inundaţie.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/podul

Stre-suri...

Adevărul din Monitorul Neoficial Publicat de ileana popescu bâldea în Iunie 15, 2017

Ascult muzică. Nimic neobișnuit sau ciudat. Urmăresc reacții la situația politică pe toate posturile de televiziune. Din când în când țintuiesc umbrele de pe pereți și jucăriile în dezordine ale unei feline. Citesc comentarii pe Facebook, privesc afișe, stări, flori, încerc să înțeleg miezul poemelor și sufletul oamenilor. Toate acestea le fac în același timp, ca și cum creierul meu este setat să fie peste tot, deodată, sau… ca și cum răbdarea mă lasă și intuiesc finalul din ceva anume fără ca el să se fi întâmplat încă. Poate revolta îmi grăbește fuga dintr-o zonă în alta, poate neputința de a accepta machiavelismul uman mă face să fiu călător grăbit printre capcanele lumii. Da, capcane! Cum să numești altfel o situație, o imagine, o atitudine reprobabilă? continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/adevarul-din-monitorul-neoficial

de unde Doamne atâta democraţie Postat de Calotescu Tudor Gheorghe în Iunie 13, 2017

când împãrãţia Ta e ÎMPÃRÃŢIE şi raiul şi iadul poate şi trecerile dintr-o dimensiune în alta au reguli stricte şi paznici rezistenţi la mitã probabil nu e nevoie nici de DNA spun probabil pentru cã de Codruţa nu scapã nimeni dar mã tot întreb ca un prost în dezvoltare de unde pânã unde este atât niciunde şi apoi numãr atomii precum un contabil responsabil de ordonarea creditelor fãrã numãrãtori paralele de tip electoral doar crude balanţe peste crude balanţe cu nimicul pe talere într-un veşnic dezechilibru perfect http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/de-unde-doamne-at-ta-democra-ie

 

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor