Limba latină, prima instituție a Europei. Propunere proiect EUNIC 27 februarie 2017Etichete EUNIC ICR Radu Boroianu

Împlinim anul acesta 60 de ani de la începutul construcției europene. Părinții fondatori ai acesteia subliniau atunci că legătura profundă, explicativă, a existenței atât de speciale a continentului european este dată de o spiritualitate (cultură) comună. Cu toate acestea, tocmai factorul evident de coeziune a fost trecut când lent, când abrupt, într-un obscur plan secundar. Mai mult, această carență a fost explicată cu ajutorul unei formulări a marelui gânditor german Jürgen Habermas, care exprima sub forma unei utopii, într-un faimos text al său din 1992: „patriotismul constituțional european” ce ar fi urmat „depășind istoria, cultura și identitățile naționale", transformând cetățenii continentului în europeni „autentici integrați”. Bilanțul evenimentelor recente ne îndeamnă să observăm eliminarea mult prea grăbită a transcendenței comune în paralel cu numărarea crizelor ce ne macină. Indiferent de circumstanțele politice și economice ale ultimilor cincisprezece ani, europenii nu s-au identificat statistic ca fiind „numai europeni" decât în proporție de 4%, dar „numai naționali" și eventual, „naționali și europeni" undeva între 82 - 84%. Cifrele ar trebui să ne grăiască de la sine că fără acel fundament cultural (spiritual) pus la încercare pentru stabilirea inițială a coeziunii, nu se putea naște o nouă identitate de tip european. Uitarea trecutului și a reperelor formative ale nașterii europene face astăzi ca noi, spre deosebire de americani (să nu uităm, nicio clipă, la origine Europeni!) să nu putem rosti laolaltă: "We, the people"! Esența europenității care ar fi creat „etnosimbolismul european" era tocmai zestrea noastră culturală comună. Din aceste motive, cred cu tărie că a venit momentul să întocmim laolaltă, toate institutele culturale europene, un proiect solid și funcțional de reconstrucție culturală. Iar latinitatea reprezintă componenta necesară a acestui proiect. Perspectivele creează realitatea, iar conceptele pot să se substituie acesteia. În teoria modernă a geopoliticii, cât și a relațiilor internaționale, subiectivul, construcția, emoția sau spiritualul ocupă primul plan.

Or, în acest domeniu, poate și cred că trebuie să intervină hotărâtor EUNIC, sumă încă formală a ceea ce reprezentăm separat, a culturilor naționale europene.

Proiectul ce vi-l propun, și anume Limba latină, prima instituție a Europei, nu pune deloc accentul lingvistic pe latinitate sau pe valoarea de răspândire globală a limbilor neolatine, ci pleacă de la constatarea simplă că limba latină, purtătoare asumată și instrument remarcabil de difuzare a multiplei creativități ante-fondatoare a Greciei antice, a fost cea care în timp a oferit frontierele spirituale și apoi politice continentului nostru și l-au făcut să devină, pentru multe secole, focarul de inteligență al lumii întregi, nelăsând să fie înghițit, înșfăcat de ceea ce unii lideri politici trufași numesc astăzi EURASIA. Trecutul a fost și este clar. Poate fi însă limba latină în continuare liantul unui spațiu european ce pare a fi plecat de la premisa „unitate, diversitate”? Pornită dintr-un loc obscur al unei peninsule mediteraneene acum aproape 3000 de ani, latinitatea domină lumea de astăzi nu prin forța brută sau politica de forță, ci prin forța de comunicare a culturii și a valorilor spirituale acumulate în timp. Prin prezența discretă, dar persistentă a conjugărilor sale, gramatica limbii latine a devenit matricea gândirii logice. Prezență inevitabilă și inextricabilă la fiecare pas, la fiecare gând, la fiecare expresie. Limba latină a început ca o lingua franca și a devenit limbaj subliminal universal, nu prin valoarea ei duală, ci, cum aminteam, prin logica inculcată gândirii umane. Culturile germanice sau anglo-saxone, aparent diferite de cele neolatine, se află evident sub imperiul latinității și trebuie adus aici exemplul edificator al spațiului lor educativ, spațiul cel mai performant în opinia mea și care cred că își datorează performanța și studiului neîntrerupt al limbii latine, indiferent de specificul școlilor și al formărilor profesionale. Acest spațiu educativ a pus în evidență că aproape toate științele, de la cele ale naturii, la cele umaniste și cele exacte, au un cod genetic latin. Și, pentru a veni în contemporaneitatea imediată, să spunem că 80% din terminologia primei pagini din Word este de origine latină și, pe măsură ce înaintăm în mediul virtual drag postmodernității, proporția este egalată sau întrecută. Proiectul ce vi-l propun ca etapă de evoluție a activității noastre comune mixează transcendența culturală latină cu cea de-a doua componentă esențială a culturii europene, cosmopolitismul. Atât în formulele lui antice, cât și în cele moderne - fără a mai vorbi de manifestările sale contemporane - cosmopolitismul a fost mai mult decât European, aproape Eurocentric, și nici nu avea cum să fie altfel câtă vreme cultura europeană este constitutivă lumii întregi, iar viziunea cosmopolită se dovedește a fi o forma mentis, o constantă a concepției despre lume a elitelor noastre intelectuale. De la stoicii Greciei antice la Seneca, de la cosmopolitismul implicit al credințelor iudeo-creștine la marii umaniști și artiști ai Renașterii, de la Dante și Petrarca, la Shakespeare și Cervantes, la Voltaire, Camões, Thomas Hobbes, de la Copernic, Comenius și Dimitrie Cantemir, de la Montesquieu, Kant și Goethe, la Eminescu și Petöfi, la filosofii și scriitorii din secolul XX, această concepție generoasă de acceptare a diferențelor și de deschidere către Celălalt a străbătut și a articulat spiritul European. În fața fenomenelor globale ale momentului nostru istoric ce ne hărțuiește zilnic, trebuie să aducem în prim-plan redefinirea atitudinii cosmopolite ca forță modelatoare și, alături de latinitate, ca liant coeziv European.

Iată deci, cele două mari componente ale unui proiect ce dă sens și dimensiune asocierii noastre în EUNIC, cu adevărat globală, și pe care vă propun a-l construi în următorii doi ani prin cercetare multidisciplinară, Institutul Cultural Român asumându-și să organizeze debutul dezbaterilor și aspectele lor conclusive în doi ani de zile consecutivi. Probabil va trebui să elaborăm prin atragerea Academiilor de științe ale țărilor noastre o cercetare, care să se reflecte în volume publicate în toate limbile de circulație, a ceea ce aș numi o geopolitică a latinității și care, implicit, să invite în actualul context către o nouă geopolitică a Europei. O Europă fără identitate asumată cultural nu va deveni niciodată un actor strategic sau geopolitic global. Aceasta este condiția sine qua non. Triada latinitate - identitate culturală - geopolitică este esențială și niciun element nu poate fi eliminat sau eludat.

Am convingerea fermă că reușita acestui proiect readuce cultura, ca noțiune vastă ce adună laolaltă toate elementele creativității umane multiple, la rolul pe care ea l-a ocupat în toate fazele de înflorire ale continentului nostru și ca dinamică societală obligatorie.

Radu Boroianu

Președinte ICR

Vizualizări: 1

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor