Drum frumos, filmulețule! (impresii de la avanpremiera filmului BIJUTIERUL , actor – poetul Mircea Valeriu Popa)

Nu, nu știu să scriu despre filme! Poate… doar despre oameni, locuri, fapte, evenimente și viață, în general. Pictez litere cu percepția mea. Și le leg, de fapt, se leagă singure – mângâiate de suflet.
Strada Blănari numărul 14, 7 Martie 2017. Un club. Atât. Ca multe altele. Am coborât treptele înguste cu senzația că intru în pământ. Întunericul susținea mâinile și privirea căutând după o geană de lumină. Mese, bar, voci și, de undeva, din dreapta mea, un murmur așezat cuminte pe scaune. M-am îndreptat timid, căutând un loc aproape de ceilalți. Nu erau mulți, dar, printre ei(scriitori, muzicieni, studenți la Arte Plastice), am descoperit cunoștințe și prieteni în ale cuvântului. Nu știu de unde iriza lumina, știu sigur, însă, că… deși moale, se lupta cu întunericul care, ciudat, mângâia. În dreptul ecranului era agitație. Regizori, scenariști, editori, sunetiști… își aranjau recuzita. La un moment dat, s-a apropiat de grupul nostru, actorul - un bonom, înalt, cu privirea strălucind de emoție, vorbind rar, clar, apăsat și într-un fel charmant. Ne-a oferit câte-un volum de poeme, recent apărut, a cărui lansare urmează să se facă în aprilie. O cărticică de suflet, cu o copertă flu și un titlu nu doar original… „Dar tălpile tale unde sunt?”. Un crâmpei de gând și de inimă, purtând pe prima pagină o dedicație pentru fiecare. I-am îmbrățișat sufletul și am urat succes filmului, în avanpremieră, care îl avea ca protagonist. Luminile s-au stins și mai mult. Pe ecranul alb a început BIJUTIERUL. Da, așa se cheamă… un film deosebit, o împletire de real și fantastic din viața unui om care-și povestește firul scurs prin matca destinului. Un fir din metal prețios, cum doar un bijutier știe să facă. Doar că bijutierul a fost, dincolo de real – poetul este și bijutier -, soarta. Felul în care a fost realizat, uniunea aceea fantastică de viață, adevăr, original, uman și vis, toate desfășurându-se pe scena de acasă a autorului-meșter făurar, dau acestui scurtmetraj un ceva dincolo de destăinuirea unui film prin „vitrina marelui magazin”(cum zice poetul) – viața! Timpul a trecut repede. Eram catapultați, cu toții, în lumea aceea de poveste. Și…când tocmai credeam că s-a sfârșit, meritul regizorului, filmulețul a continuat cu un poem citit la telefon poetei Nora Iuga de către Valeriu Mircea Popa – poetul, bijutierul, actorul vieții sale într-un film semnat de regizorul Vlad Rotaru . Dar, oricât de bun ar fi fost regizorul, filmul, filmul nu ar fi putut să iasă astfel, dacă nu ar fi existat viața complexă, uneori parcă „în absența pământului”, a acestui „poet atipic”, cum îl consideră poeta Nora Iuga, a acestui bijutier care se desăvârșește cu fiecare șlefuire, a acestui om care s-a definit, care se simte bine în spațiul său într-o lume îmbibată de paradoxuri - și trece discret dar tumultuos printre noi, printre cuvinte, pietre, metale, cicatrici și veșnic soarele de mâine…
Zgomotul scaunelor împinse, aplauzele, emoția celor câteva cuvinte transmise simplu de poet și regizor, impresiile criticilor, ochii umezi, sau doar așa mi s-au părut mie, ai noștri, ai tuturor, desprinderea din atmosfera aceea caldă - într-o locație din piatră, cărămidă, tavan ciudat de jos și aer rece - , nu le voi uita vreodată. Tot așa cum nu voi uita oamenii, evenimentele din viața lor, străzile, fericirile, tristețile și zilele care ne înșiră. Pe noi, cei compuși din tot ceea ce am spus până acum…
Drum frumos, filmulețule! Acolo unde dorești să MERGI și să FII cu toate atuurile date de minunăția vieții unor oameni!

București - 11 Martie 2017

Vizualizări: 14

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Postat în rubrica FILM-TEATRU-MUZICĂ, 11 Martie 2017

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor