FILM. Cinematograful şi criza: filmul românesc în 2015 de Mihai Fulger Publicat de Veronica Pavel Lerner în Ianuarie 8, 2016

Anul trecut a fost unul mult mai bun pentru cinematografia românească decît 2014, cînd, deşi se lansaseră pe marile ecrane – la fel ca şi în 2013 – 26 de producţii româneşti sau coproducţii cu o participare românească relevantă, doar două dintre acestea reuşiseră să se impună ca titluri-reper ale anului (ca atare, nu a surprins pe nimeni că ele şi-au împărţit majoritatea premiilor naţionale acordate la începutul lui 2015); este vorba de Closer to the Moon/Mai aproape de lună (coproducţie România-SUA-Italia-Polonia-Franţa), al lui Nae Caranfil, şi de Q.E.D./Quod erat demonstrandum, al lui Andrei Gruzsniczki.
După doi ani consecutivi cu un numărrecord de premiere pentru perioada postcomunistă, 2015 ar putea fi considerat dezamăgitor din punct de vedere cantitativ. De data aceasta, am numărat 23 de (co)producţii româneşti, lungmetraje de ficţiune, documentare şi/sau de animaţie, intrate în circuitul cinematografic autohton. De dragul preciziei, ar trebui adăugat, ca în fiecare an, că unele dintre aceste filme au rulat, în afara festivalurilor, numai în cîteva cinematografe (dacă nu chiar într-o singură sală!) şi, ca atare, publicul lor a fost doar de ordinul sutelor de spectatori plătitori. Totuşi, dacă privim şi jumătatea plină a paharului, vom constata că anul precedent ne-a adus mult mai multe premiere româneşti notabile, culminînd cu o veritabilă capodoperă, un film care, sînt sigur, va rămîne un titlu de referinţă al istoriei cinematografului românesc – Aferim! (România-Bulgaria- Republica Cehă), al treilea lungmetraj de cinema al lui Radu Jude (pe lîngă mai multe scurtmetraje şi mediumetraje apreciabile). Chiar dacă n-a intrat pe lista scurtă a Oscarului pentru Cel mai bun film într-o limbă străină (unde a reprezentat România) şi a ratat singurul trofeu la care fusese nominalizat de către membrii Academiei Europene de Film (Premiul European de Film pentru scenariu – în acest caz, semnat de regizorul Radu Jude împreună cu prozatorul Florin Lăzărescu), este îmbucurător faptul că Aferim! a obţinut atît cel mai important premiu internaţional al unui film românesc din 2015 (Ursul de Argint pentru regie la Festivalul de la Berlin), cît şi cele mai bune rezultate de box-office intern ale unei producţii autohtone din acelaşi an (aproape 77.000 de bilete vîndute în 35 de săptămîni de difuzare, conform datelor furnizate de site-ul Cinemagia.ro).
După valoarea şi varietatea premierelor anului, 2015 mi se pare comparabil cu 2013; şi atunci s-au lansat filme foarte diferite, dar toate remarcabile, precum Domestic de Adrian Sitaru, Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism de Corneliu Porumboiu, Poziţia copilului de Călin Peter Netzer, La limita de jos a cerului de Igor Cobileanski, Cîinele japonez de Tudor Cristian Jurgiu, Rocker de Marian Crişan, Lupu de Bogdan Mustaţă sau Matei, copil miner de Alexandra Gulea. În anul tocmai încheiat, documentarul a fost reprezentat în circuitul cinematografic de trei lungmetraje: Aliyah DaDa de Oana Giurgiu, YouTube Bazaar de Dan Chişu (cel mai prolific regizor român al ultimilor ani) şi Muntele magic/La Montagne magique (România-Franţa-Polonia-Republica Cehă-Slovenia) de Anca Damian – un documentar animat, care merge pe urmele precedentului Crulic – drumul spre dincolo (2011) şi, din păcate pentru cineastă, nu aduce nimic nou faţă de acel film. Ar mai fi meritat să fie difuzate pe marile ecrane Toto şi surorile lui, coproducţie româno-maghiară în regia lui Alexander Nanau, nominalizată la categoria „Documentar european“ a Premiilor Europene de Film, şi alte cîteva filme prezentate doar în cadrul unor evenimente de specialitate, precum Astra Film Festival Sibiu sau Bucureşti Docuart Fest; o menţiune specială merită aici Roboţelul de aur, primul lungmetraj documentar regizat de Mihai Dragolea şi Radu Mocanu, distins cu Marele Premiu la al doilea festival menţionat. În ceea ce priveşte filmele de ficţiune, pe lîngă o serie de debuturi semnificative şi reconfirmări, s-a remarcat o încercare de revenire în prim-plan a reprezentanţilor „vechiului cinema“, cum ar fi Şerban Marinescu (Doar cu buletinul la Paris) şi operatorul-producător de top Vlad Păunescu, debutant în regie cu Live. Producţia cinematografică independentă (i.e. nefinanţată de stat, în primul rînd prin CNC) a continuat să se dezvolte şi să se diversifice – intră aici o tentativă de dramă romantico- turistică, Poveste de dragoste de Cristina Iacob (locul al treilea în clasamentul de box-office, cu peste 23.000 de intrări), şi un horror found footage (subgen abordat pentru prima dată la noi), Be My Cat: A Film for Anne de Adrian Ţofei, dar şi filme semnate de gemenii americani, de origine franco-română, Michaël şi Joël Florescu (Atît de strălucitoare e vederea/So Bright Is the View) sau de multimilionarul român Bobby Păunescu, ajuns la al doilea lungmetraj (Palatul Pionierilor), la şase ani după un debut onorabil, cu Francesca.
Top 10 pe 2015 (lungmetraje româneşti de ficţiune)
1. Aferim! de Radu Jude
2. Autoportretul unei fete cuminţi de Ana Lungu
Cel mai important debut individual al anului (regizoarea mai realizase, în 2011, Burta balenei, un mediu-spre-lungmetraj, în colaborare cu Ana Szel), cel mai valoros lungmetraj independent lansat în 2015 şi, totodată, filmul cel mai revelator cu privire la societatea românească de ieri şi de azi, după Aferim! (altminteri un film istoric, cu acţiunea plasată în Valahia anului 1835). Nu în ultimul rînd, actriţa Elena Popa, cunoscută mai mult din lumea teatrului, ne oferă, în Autoportretul…, una dintre cele mai convingătoare interpretări ale anului.
3. Comoara de Corneliu Porumboiu
Distins la Festivalul de la Cannes cu premiul „Un Certain Talent“, al cincilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, venit după experimentalul Al doilea joc, marchează, în filmografia cineastului, o reconciliere cu publicul (peste 10.500 de bilete, care îl plasează pe locul al patrulea în topul încasărilor) şi o reconfirmare a unui uriaş talent.
4. Un etaj mai jos de Radu Muntean
Teodor Corban (într-un rol principal aici, dar şi în Aferim!), Cuzin Toma (Comoara, Aferim! şi Bucureşti NonStop), Emilian Oprea (De ce eu? şi Autoportretul unei fete cuminţi) şi Alexandru Papadopol (Acasă la tata şi Bucureşti NonStop) au fost cei mai buni actori ai anului trecut. Acest al cincilea lungmetraj regizat de Radu Muntean (care, pentru a patra oară, şi-a scris scenariul împreună cu Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu), selecţionat – la fel ca şi Comoara – în secţiunea competiţională „Un Certain Regard“ a Festivalului de la Cannes, certifică un cineast matur, care – la fel ca şi Corneliu Porumboiu – şi-a impus un univers propriu în cinematograful românesc.
5. Box de Florin Şerban
Dezamăgitor pentru mulţi comentatori – mai ales după debutul strălucit al regizorului, cu Eu cînd vreau să fluier, fluier, distins la Berlinala din 2010 –, Box (Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Karlovy Vary) m-a convins prin interpretările celor doi actori principali (debutantul Rafael Florea, şcolit de Florin Şerban, şi Hilda Péter, remarcată anterior în Katalin Varga, al lui Peter Strickland), prin atmosfera stranie şi observaţia subtilă.
6. Lumea e a mea de Nicolae Constantin Tănase
Cel mai curajos lungmetraj de debut al anului, produs independent (de experimentata firmă a lui Tudor Giurgiu, Libra Film), cu destule momente memorabile şi cu o tînără actriţă, Ana Maria Guran, pe care merită s-o urmărim (cum, indiscutabil, merită şi regizorul Nicolae Constantin Tănase). Cu mai mult de 22.000 de bilete vîndute, filmul s-a plasat pe locul al treilea în clasamentul de box-office.
7. De ce eu? de Tudor Giurgiu
Pe poziţia a doua în acelaşi top, cu mai bine de 65.500 de intrări, al treilea lung – metraj regizat de Tudor Giurgiu, inspirat de cazul real al procurorului Cristian Panait (1973-2002), este primul film politic românesc autentic (totuşi, nu atît de thriller pe cît ar fi putut fi…) despre tranziţia postcomunistă.
8. Bucureşti NonStop de Dan Chişu
Cel mai coerent, echilibrat şi izbutit film al regizorului-scenarist Dan Chişu beneficiază de o distribuţie excelentă (Gheorghe Ifrim, Ion Besoiu, Dorina Lazăr, Alexandru Papadopol, Dorian Boguţă, Tudor Smoleanu, Olimpia Melinte, Adrian Titieni, Cuzin Toma, Maria Obretin etc.).
9. Carmen de Doru Niţescu
Un alt debut notabil, din nefericire lansat cu mare întîrziere în cinematografe, avînd-o în rolul principal pe una dintre cele mai bune actriţe ale anului, Rodica Lazăr (în prim-plan şi în Live de Vlad Păunescu).
10. Acasă la tata de Andrei Cohn
Un ultim debut semnificativ al anului, bazat pe piesa şi scenariul actorului dramaturg şi scenarist Mimi Brănescu, un alt film, cu un cast ideal (Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu, Mirela Oprişor, Florin Zamfirescu, Nataşa Raab şi Sorin Cociş).
Aşadar, 2015 nu a fost un an sărac în filme româneşti demne de a fi vizionate la cinema. Din păcate, dacă la capitolul producţie n-a stat rău, cinematografia autohtonă a avut mult de suferit la distribuţie şi exploatare. După tragedia din clubul bucureştean Colectiv şi promulgarea „Legii nr. 282/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente“, mai multe din oricum puţinele cinematografe bucureştene „independente“ (aflate în afara mallurilor) s-au închis sau sînt în pericol să se închidă în viitorul apropiat. Situaţia cea mai dramatică este cea a Cinematografului Studio, administrat de Uniunea Cineaştilor din România, care se impusese, în ultimii ani, ca principală gazdă a premierelor autohtone şi a festivalurilor importante. Atîta vreme cît printre regizorii care vor reveni, foarte probabil, pe marile ecrane anul acesta se numără Gabriel Achim, Nae Caranfil, Igor Cobileanski, Dan Chişu, Marin Crişan, Anca Damian, Radu Jude, Radu Mihăileanu, Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Iulia Rugină, Adrian Sitaru şi Andrei Ujică, e clar că nici 2016 nu va duce lipsă de filme româneşti bune şi foarte bune. Dar, pentru ca spectatorii să aibă unde să vadă aceste filme, este imperios necesar ca autorităţile să soluţioneze rapid noua criză a sălilor de cinema
http://www.observatorcultural.ro/articol/film-cinematograful-si-cri...

Vizualizări: 58

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumim frumos pentru prezentare!

Remarcabilă expunere!
Vă mulţumim.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor