FILM. Cinematograful şi criza: filmul românesc în 2015 de Mihai Fulger Publicat de Veronica Pavel Lerner în Ianuarie 8, 2016

Anul trecut a fost unul mult mai bun pentru cinematografia românească decît 2014, cînd, deşi se lansaseră pe marile ecrane – la fel ca şi în 2013 – 26 de producţii româneşti sau coproducţii cu o participare românească relevantă, doar două dintre acestea reuşiseră să se impună ca titluri-reper ale anului (ca atare, nu a surprins pe nimeni că ele şi-au împărţit majoritatea premiilor naţionale acordate la începutul lui 2015); este vorba de Closer to the Moon/Mai aproape de lună (coproducţie România-SUA-Italia-Polonia-Franţa), al lui Nae Caranfil, şi de Q.E.D./Quod erat demonstrandum, al lui Andrei Gruzsniczki.
După doi ani consecutivi cu un numărrecord de premiere pentru perioada postcomunistă, 2015 ar putea fi considerat dezamăgitor din punct de vedere cantitativ. De data aceasta, am numărat 23 de (co)producţii româneşti, lungmetraje de ficţiune, documentare şi/sau de animaţie, intrate în circuitul cinematografic autohton. De dragul preciziei, ar trebui adăugat, ca în fiecare an, că unele dintre aceste filme au rulat, în afara festivalurilor, numai în cîteva cinematografe (dacă nu chiar într-o singură sală!) şi, ca atare, publicul lor a fost doar de ordinul sutelor de spectatori plătitori. Totuşi, dacă privim şi jumătatea plină a paharului, vom constata că anul precedent ne-a adus mult mai multe premiere româneşti notabile, culminînd cu o veritabilă capodoperă, un film care, sînt sigur, va rămîne un titlu de referinţă al istoriei cinematografului românesc – Aferim! (România-Bulgaria- Republica Cehă), al treilea lungmetraj de cinema al lui Radu Jude (pe lîngă mai multe scurtmetraje şi mediumetraje apreciabile). Chiar dacă n-a intrat pe lista scurtă a Oscarului pentru Cel mai bun film într-o limbă străină (unde a reprezentat România) şi a ratat singurul trofeu la care fusese nominalizat de către membrii Academiei Europene de Film (Premiul European de Film pentru scenariu – în acest caz, semnat de regizorul Radu Jude împreună cu prozatorul Florin Lăzărescu), este îmbucurător faptul că Aferim! a obţinut atît cel mai important premiu internaţional al unui film românesc din 2015 (Ursul de Argint pentru regie la Festivalul de la Berlin), cît şi cele mai bune rezultate de box-office intern ale unei producţii autohtone din acelaşi an (aproape 77.000 de bilete vîndute în 35 de săptămîni de difuzare, conform datelor furnizate de site-ul Cinemagia.ro).
După valoarea şi varietatea premierelor anului, 2015 mi se pare comparabil cu 2013; şi atunci s-au lansat filme foarte diferite, dar toate remarcabile, precum Domestic de Adrian Sitaru, Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism de Corneliu Porumboiu, Poziţia copilului de Călin Peter Netzer, La limita de jos a cerului de Igor Cobileanski, Cîinele japonez de Tudor Cristian Jurgiu, Rocker de Marian Crişan, Lupu de Bogdan Mustaţă sau Matei, copil miner de Alexandra Gulea. În anul tocmai încheiat, documentarul a fost reprezentat în circuitul cinematografic de trei lungmetraje: Aliyah DaDa de Oana Giurgiu, YouTube Bazaar de Dan Chişu (cel mai prolific regizor român al ultimilor ani) şi Muntele magic/La Montagne magique (România-Franţa-Polonia-Republica Cehă-Slovenia) de Anca Damian – un documentar animat, care merge pe urmele precedentului Crulic – drumul spre dincolo (2011) şi, din păcate pentru cineastă, nu aduce nimic nou faţă de acel film. Ar mai fi meritat să fie difuzate pe marile ecrane Toto şi surorile lui, coproducţie româno-maghiară în regia lui Alexander Nanau, nominalizată la categoria „Documentar european“ a Premiilor Europene de Film, şi alte cîteva filme prezentate doar în cadrul unor evenimente de specialitate, precum Astra Film Festival Sibiu sau Bucureşti Docuart Fest; o menţiune specială merită aici Roboţelul de aur, primul lungmetraj documentar regizat de Mihai Dragolea şi Radu Mocanu, distins cu Marele Premiu la al doilea festival menţionat. În ceea ce priveşte filmele de ficţiune, pe lîngă o serie de debuturi semnificative şi reconfirmări, s-a remarcat o încercare de revenire în prim-plan a reprezentanţilor „vechiului cinema“, cum ar fi Şerban Marinescu (Doar cu buletinul la Paris) şi operatorul-producător de top Vlad Păunescu, debutant în regie cu Live. Producţia cinematografică independentă (i.e. nefinanţată de stat, în primul rînd prin CNC) a continuat să se dezvolte şi să se diversifice – intră aici o tentativă de dramă romantico- turistică, Poveste de dragoste de Cristina Iacob (locul al treilea în clasamentul de box-office, cu peste 23.000 de intrări), şi un horror found footage (subgen abordat pentru prima dată la noi), Be My Cat: A Film for Anne de Adrian Ţofei, dar şi filme semnate de gemenii americani, de origine franco-română, Michaël şi Joël Florescu (Atît de strălucitoare e vederea/So Bright Is the View) sau de multimilionarul român Bobby Păunescu, ajuns la al doilea lungmetraj (Palatul Pionierilor), la şase ani după un debut onorabil, cu Francesca.
Top 10 pe 2015 (lungmetraje româneşti de ficţiune)
1. Aferim! de Radu Jude
2. Autoportretul unei fete cuminţi de Ana Lungu
Cel mai important debut individual al anului (regizoarea mai realizase, în 2011, Burta balenei, un mediu-spre-lungmetraj, în colaborare cu Ana Szel), cel mai valoros lungmetraj independent lansat în 2015 şi, totodată, filmul cel mai revelator cu privire la societatea românească de ieri şi de azi, după Aferim! (altminteri un film istoric, cu acţiunea plasată în Valahia anului 1835). Nu în ultimul rînd, actriţa Elena Popa, cunoscută mai mult din lumea teatrului, ne oferă, în Autoportretul…, una dintre cele mai convingătoare interpretări ale anului.
3. Comoara de Corneliu Porumboiu
Distins la Festivalul de la Cannes cu premiul „Un Certain Talent“, al cincilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, venit după experimentalul Al doilea joc, marchează, în filmografia cineastului, o reconciliere cu publicul (peste 10.500 de bilete, care îl plasează pe locul al patrulea în topul încasărilor) şi o reconfirmare a unui uriaş talent.
4. Un etaj mai jos de Radu Muntean
Teodor Corban (într-un rol principal aici, dar şi în Aferim!), Cuzin Toma (Comoara, Aferim! şi Bucureşti NonStop), Emilian Oprea (De ce eu? şi Autoportretul unei fete cuminţi) şi Alexandru Papadopol (Acasă la tata şi Bucureşti NonStop) au fost cei mai buni actori ai anului trecut. Acest al cincilea lungmetraj regizat de Radu Muntean (care, pentru a patra oară, şi-a scris scenariul împreună cu Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu), selecţionat – la fel ca şi Comoara – în secţiunea competiţională „Un Certain Regard“ a Festivalului de la Cannes, certifică un cineast matur, care – la fel ca şi Corneliu Porumboiu – şi-a impus un univers propriu în cinematograful românesc.
5. Box de Florin Şerban
Dezamăgitor pentru mulţi comentatori – mai ales după debutul strălucit al regizorului, cu Eu cînd vreau să fluier, fluier, distins la Berlinala din 2010 –, Box (Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Karlovy Vary) m-a convins prin interpretările celor doi actori principali (debutantul Rafael Florea, şcolit de Florin Şerban, şi Hilda Péter, remarcată anterior în Katalin Varga, al lui Peter Strickland), prin atmosfera stranie şi observaţia subtilă.
6. Lumea e a mea de Nicolae Constantin Tănase
Cel mai curajos lungmetraj de debut al anului, produs independent (de experimentata firmă a lui Tudor Giurgiu, Libra Film), cu destule momente memorabile şi cu o tînără actriţă, Ana Maria Guran, pe care merită s-o urmărim (cum, indiscutabil, merită şi regizorul Nicolae Constantin Tănase). Cu mai mult de 22.000 de bilete vîndute, filmul s-a plasat pe locul al treilea în clasamentul de box-office.
7. De ce eu? de Tudor Giurgiu
Pe poziţia a doua în acelaşi top, cu mai bine de 65.500 de intrări, al treilea lung – metraj regizat de Tudor Giurgiu, inspirat de cazul real al procurorului Cristian Panait (1973-2002), este primul film politic românesc autentic (totuşi, nu atît de thriller pe cît ar fi putut fi…) despre tranziţia postcomunistă.
8. Bucureşti NonStop de Dan Chişu
Cel mai coerent, echilibrat şi izbutit film al regizorului-scenarist Dan Chişu beneficiază de o distribuţie excelentă (Gheorghe Ifrim, Ion Besoiu, Dorina Lazăr, Alexandru Papadopol, Dorian Boguţă, Tudor Smoleanu, Olimpia Melinte, Adrian Titieni, Cuzin Toma, Maria Obretin etc.).
9. Carmen de Doru Niţescu
Un alt debut notabil, din nefericire lansat cu mare întîrziere în cinematografe, avînd-o în rolul principal pe una dintre cele mai bune actriţe ale anului, Rodica Lazăr (în prim-plan şi în Live de Vlad Păunescu).
10. Acasă la tata de Andrei Cohn
Un ultim debut semnificativ al anului, bazat pe piesa şi scenariul actorului dramaturg şi scenarist Mimi Brănescu, un alt film, cu un cast ideal (Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu, Mirela Oprişor, Florin Zamfirescu, Nataşa Raab şi Sorin Cociş).
Aşadar, 2015 nu a fost un an sărac în filme româneşti demne de a fi vizionate la cinema. Din păcate, dacă la capitolul producţie n-a stat rău, cinematografia autohtonă a avut mult de suferit la distribuţie şi exploatare. După tragedia din clubul bucureştean Colectiv şi promulgarea „Legii nr. 282/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente“, mai multe din oricum puţinele cinematografe bucureştene „independente“ (aflate în afara mallurilor) s-au închis sau sînt în pericol să se închidă în viitorul apropiat. Situaţia cea mai dramatică este cea a Cinematografului Studio, administrat de Uniunea Cineaştilor din România, care se impusese, în ultimii ani, ca principală gazdă a premierelor autohtone şi a festivalurilor importante. Atîta vreme cît printre regizorii care vor reveni, foarte probabil, pe marile ecrane anul acesta se numără Gabriel Achim, Nae Caranfil, Igor Cobileanski, Dan Chişu, Marin Crişan, Anca Damian, Radu Jude, Radu Mihăileanu, Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Iulia Rugină, Adrian Sitaru şi Andrei Ujică, e clar că nici 2016 nu va duce lipsă de filme româneşti bune şi foarte bune. Dar, pentru ca spectatorii să aibă unde să vadă aceste filme, este imperios necesar ca autorităţile să soluţioneze rapid noua criză a sălilor de cinema
http://www.observatorcultural.ro/articol/film-cinematograful-si-cri...

Vizualizări: 58

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumim frumos pentru prezentare!

Remarcabilă expunere!
Vă mulţumim.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor