FILM. Cinematograful şi criza: filmul românesc în 2015 de Mihai Fulger Publicat de Veronica Pavel Lerner în Ianuarie 8, 2016

Anul trecut a fost unul mult mai bun pentru cinematografia românească decît 2014, cînd, deşi se lansaseră pe marile ecrane – la fel ca şi în 2013 – 26 de producţii româneşti sau coproducţii cu o participare românească relevantă, doar două dintre acestea reuşiseră să se impună ca titluri-reper ale anului (ca atare, nu a surprins pe nimeni că ele şi-au împărţit majoritatea premiilor naţionale acordate la începutul lui 2015); este vorba de Closer to the Moon/Mai aproape de lună (coproducţie România-SUA-Italia-Polonia-Franţa), al lui Nae Caranfil, şi de Q.E.D./Quod erat demonstrandum, al lui Andrei Gruzsniczki.
După doi ani consecutivi cu un numărrecord de premiere pentru perioada postcomunistă, 2015 ar putea fi considerat dezamăgitor din punct de vedere cantitativ. De data aceasta, am numărat 23 de (co)producţii româneşti, lungmetraje de ficţiune, documentare şi/sau de animaţie, intrate în circuitul cinematografic autohton. De dragul preciziei, ar trebui adăugat, ca în fiecare an, că unele dintre aceste filme au rulat, în afara festivalurilor, numai în cîteva cinematografe (dacă nu chiar într-o singură sală!) şi, ca atare, publicul lor a fost doar de ordinul sutelor de spectatori plătitori. Totuşi, dacă privim şi jumătatea plină a paharului, vom constata că anul precedent ne-a adus mult mai multe premiere româneşti notabile, culminînd cu o veritabilă capodoperă, un film care, sînt sigur, va rămîne un titlu de referinţă al istoriei cinematografului românesc – Aferim! (România-Bulgaria- Republica Cehă), al treilea lungmetraj de cinema al lui Radu Jude (pe lîngă mai multe scurtmetraje şi mediumetraje apreciabile). Chiar dacă n-a intrat pe lista scurtă a Oscarului pentru Cel mai bun film într-o limbă străină (unde a reprezentat România) şi a ratat singurul trofeu la care fusese nominalizat de către membrii Academiei Europene de Film (Premiul European de Film pentru scenariu – în acest caz, semnat de regizorul Radu Jude împreună cu prozatorul Florin Lăzărescu), este îmbucurător faptul că Aferim! a obţinut atît cel mai important premiu internaţional al unui film românesc din 2015 (Ursul de Argint pentru regie la Festivalul de la Berlin), cît şi cele mai bune rezultate de box-office intern ale unei producţii autohtone din acelaşi an (aproape 77.000 de bilete vîndute în 35 de săptămîni de difuzare, conform datelor furnizate de site-ul Cinemagia.ro).
După valoarea şi varietatea premierelor anului, 2015 mi se pare comparabil cu 2013; şi atunci s-au lansat filme foarte diferite, dar toate remarcabile, precum Domestic de Adrian Sitaru, Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism de Corneliu Porumboiu, Poziţia copilului de Călin Peter Netzer, La limita de jos a cerului de Igor Cobileanski, Cîinele japonez de Tudor Cristian Jurgiu, Rocker de Marian Crişan, Lupu de Bogdan Mustaţă sau Matei, copil miner de Alexandra Gulea. În anul tocmai încheiat, documentarul a fost reprezentat în circuitul cinematografic de trei lungmetraje: Aliyah DaDa de Oana Giurgiu, YouTube Bazaar de Dan Chişu (cel mai prolific regizor român al ultimilor ani) şi Muntele magic/La Montagne magique (România-Franţa-Polonia-Republica Cehă-Slovenia) de Anca Damian – un documentar animat, care merge pe urmele precedentului Crulic – drumul spre dincolo (2011) şi, din păcate pentru cineastă, nu aduce nimic nou faţă de acel film. Ar mai fi meritat să fie difuzate pe marile ecrane Toto şi surorile lui, coproducţie româno-maghiară în regia lui Alexander Nanau, nominalizată la categoria „Documentar european“ a Premiilor Europene de Film, şi alte cîteva filme prezentate doar în cadrul unor evenimente de specialitate, precum Astra Film Festival Sibiu sau Bucureşti Docuart Fest; o menţiune specială merită aici Roboţelul de aur, primul lungmetraj documentar regizat de Mihai Dragolea şi Radu Mocanu, distins cu Marele Premiu la al doilea festival menţionat. În ceea ce priveşte filmele de ficţiune, pe lîngă o serie de debuturi semnificative şi reconfirmări, s-a remarcat o încercare de revenire în prim-plan a reprezentanţilor „vechiului cinema“, cum ar fi Şerban Marinescu (Doar cu buletinul la Paris) şi operatorul-producător de top Vlad Păunescu, debutant în regie cu Live. Producţia cinematografică independentă (i.e. nefinanţată de stat, în primul rînd prin CNC) a continuat să se dezvolte şi să se diversifice – intră aici o tentativă de dramă romantico- turistică, Poveste de dragoste de Cristina Iacob (locul al treilea în clasamentul de box-office, cu peste 23.000 de intrări), şi un horror found footage (subgen abordat pentru prima dată la noi), Be My Cat: A Film for Anne de Adrian Ţofei, dar şi filme semnate de gemenii americani, de origine franco-română, Michaël şi Joël Florescu (Atît de strălucitoare e vederea/So Bright Is the View) sau de multimilionarul român Bobby Păunescu, ajuns la al doilea lungmetraj (Palatul Pionierilor), la şase ani după un debut onorabil, cu Francesca.
Top 10 pe 2015 (lungmetraje româneşti de ficţiune)
1. Aferim! de Radu Jude
2. Autoportretul unei fete cuminţi de Ana Lungu
Cel mai important debut individual al anului (regizoarea mai realizase, în 2011, Burta balenei, un mediu-spre-lungmetraj, în colaborare cu Ana Szel), cel mai valoros lungmetraj independent lansat în 2015 şi, totodată, filmul cel mai revelator cu privire la societatea românească de ieri şi de azi, după Aferim! (altminteri un film istoric, cu acţiunea plasată în Valahia anului 1835). Nu în ultimul rînd, actriţa Elena Popa, cunoscută mai mult din lumea teatrului, ne oferă, în Autoportretul…, una dintre cele mai convingătoare interpretări ale anului.
3. Comoara de Corneliu Porumboiu
Distins la Festivalul de la Cannes cu premiul „Un Certain Talent“, al cincilea lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, venit după experimentalul Al doilea joc, marchează, în filmografia cineastului, o reconciliere cu publicul (peste 10.500 de bilete, care îl plasează pe locul al patrulea în topul încasărilor) şi o reconfirmare a unui uriaş talent.
4. Un etaj mai jos de Radu Muntean
Teodor Corban (într-un rol principal aici, dar şi în Aferim!), Cuzin Toma (Comoara, Aferim! şi Bucureşti NonStop), Emilian Oprea (De ce eu? şi Autoportretul unei fete cuminţi) şi Alexandru Papadopol (Acasă la tata şi Bucureşti NonStop) au fost cei mai buni actori ai anului trecut. Acest al cincilea lungmetraj regizat de Radu Muntean (care, pentru a patra oară, şi-a scris scenariul împreună cu Alexandru Baciu şi Răzvan Rădulescu), selecţionat – la fel ca şi Comoara – în secţiunea competiţională „Un Certain Regard“ a Festivalului de la Cannes, certifică un cineast matur, care – la fel ca şi Corneliu Porumboiu – şi-a impus un univers propriu în cinematograful românesc.
5. Box de Florin Şerban
Dezamăgitor pentru mulţi comentatori – mai ales după debutul strălucit al regizorului, cu Eu cînd vreau să fluier, fluier, distins la Berlinala din 2010 –, Box (Premiul FIPRESCI la Festivalul de la Karlovy Vary) m-a convins prin interpretările celor doi actori principali (debutantul Rafael Florea, şcolit de Florin Şerban, şi Hilda Péter, remarcată anterior în Katalin Varga, al lui Peter Strickland), prin atmosfera stranie şi observaţia subtilă.
6. Lumea e a mea de Nicolae Constantin Tănase
Cel mai curajos lungmetraj de debut al anului, produs independent (de experimentata firmă a lui Tudor Giurgiu, Libra Film), cu destule momente memorabile şi cu o tînără actriţă, Ana Maria Guran, pe care merită s-o urmărim (cum, indiscutabil, merită şi regizorul Nicolae Constantin Tănase). Cu mai mult de 22.000 de bilete vîndute, filmul s-a plasat pe locul al treilea în clasamentul de box-office.
7. De ce eu? de Tudor Giurgiu
Pe poziţia a doua în acelaşi top, cu mai bine de 65.500 de intrări, al treilea lung – metraj regizat de Tudor Giurgiu, inspirat de cazul real al procurorului Cristian Panait (1973-2002), este primul film politic românesc autentic (totuşi, nu atît de thriller pe cît ar fi putut fi…) despre tranziţia postcomunistă.
8. Bucureşti NonStop de Dan Chişu
Cel mai coerent, echilibrat şi izbutit film al regizorului-scenarist Dan Chişu beneficiază de o distribuţie excelentă (Gheorghe Ifrim, Ion Besoiu, Dorina Lazăr, Alexandru Papadopol, Dorian Boguţă, Tudor Smoleanu, Olimpia Melinte, Adrian Titieni, Cuzin Toma, Maria Obretin etc.).
9. Carmen de Doru Niţescu
Un alt debut notabil, din nefericire lansat cu mare întîrziere în cinematografe, avînd-o în rolul principal pe una dintre cele mai bune actriţe ale anului, Rodica Lazăr (în prim-plan şi în Live de Vlad Păunescu).
10. Acasă la tata de Andrei Cohn
Un ultim debut semnificativ al anului, bazat pe piesa şi scenariul actorului dramaturg şi scenarist Mimi Brănescu, un alt film, cu un cast ideal (Alexandru Papadopol, Ioana Flora, Andi Vasluianu, Mirela Oprişor, Florin Zamfirescu, Nataşa Raab şi Sorin Cociş).
Aşadar, 2015 nu a fost un an sărac în filme româneşti demne de a fi vizionate la cinema. Din păcate, dacă la capitolul producţie n-a stat rău, cinematografia autohtonă a avut mult de suferit la distribuţie şi exploatare. După tragedia din clubul bucureştean Colectiv şi promulgarea „Legii nr. 282/2015 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 20/1994 privind măsuri pentru reducerea riscului seismic al construcţiilor existente“, mai multe din oricum puţinele cinematografe bucureştene „independente“ (aflate în afara mallurilor) s-au închis sau sînt în pericol să se închidă în viitorul apropiat. Situaţia cea mai dramatică este cea a Cinematografului Studio, administrat de Uniunea Cineaştilor din România, care se impusese, în ultimii ani, ca principală gazdă a premierelor autohtone şi a festivalurilor importante. Atîta vreme cît printre regizorii care vor reveni, foarte probabil, pe marile ecrane anul acesta se numără Gabriel Achim, Nae Caranfil, Igor Cobileanski, Dan Chişu, Marin Crişan, Anca Damian, Radu Jude, Radu Mihăileanu, Cătălin Mitulescu, Cristian Mungiu, Cristi Puiu, Iulia Rugină, Adrian Sitaru şi Andrei Ujică, e clar că nici 2016 nu va duce lipsă de filme româneşti bune şi foarte bune. Dar, pentru ca spectatorii să aibă unde să vadă aceste filme, este imperios necesar ca autorităţile să soluţioneze rapid noua criză a sălilor de cinema
http://www.observatorcultural.ro/articol/film-cinematograful-si-cri...

Vizualizări: 58

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Mulțumim frumos pentru prezentare!

Remarcabilă expunere!
Vă mulţumim.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Postat de ION IONESCU-BUCOVU în Martie 14, 2017

MARIN SORESCU- ironistul „singur printre poeți” Olteanul Marin Sorescu (poet, dramaturg, eseist și traducator, absolvent al Facultatii de Filologie din Iasi. S-a născut la Bulzesti, judetul Dolj in data de 19 februarie 1936 si a debutat in anul 1964 cu volumul “Singur printre poeți”.A primit de 6 ori premiul Uniunii Scriitorilor din Romania, Premiul Academiei Romane in anii 1968 si 1977 si multe alte distinctii. A fost Ministrul Culturii intre 25 noiembrie 1993 si 5 mai 1995. A fost casatorit cu Virginia Sorescu și nu a avut copii. A murit la Bucuresti in data de 8 decembrie 1996.) decretat de George Călinescu tot ce poate fi mai nou în poezie și chiar în dramă, s-a bucurat în timpul vieții și chiar după moarte de un succes cum puțini au avut parte.

http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/marin-sorescu-ironistul-singur-printre-poe-i

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Caligrafii

Dar de Ziua Mamei - Publicat de Silvia Giurgiu în Martie 8, 2017

Pe cerul vieții mele norii se înghesuie ostili și neînduplecați, cenzurând fără drept la replică razele timide și speriate de lumină ce se tot străduiesc să străbată printre fisurile lor abia întrezărite. Sufletul îngenuncheat sub povara grea a trădării, geme bolnav într-un ungher, ștergându-și lacrimile cu dosul palmei, ca un copil oropsit. În piept, inima e toată o rană ce pulsează sub arsura durerii. Sub ochelarii negri de soare, paravan inutil și patetic pentru ochii orbiți de torentul fierbinte al lacrimilor, tristețea grăiește mută povestea ei incredibilă.  continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/dar-de-ziua-mamei

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor