Mă satur/plictisesc de slăbiciuni - și fizice, și psihice - și o așteptare constantă.
Ca și cum ar putea urma altceva, decât un rest de viață și apoi eternitatea, care poate fi chiar interesantă, din moment ce nu-i cunoaștem decât numele... Ce-ar putea ascunde sub el, așa doinit, filozofat, dintotdeauna? Și "dintotdeauna" ăsta, ce cu moț mai este! Adică, o altă eternitate, dar cea care a fost, nu cea care va veni... Ca și cum eternitatea, așa infinită cum e, ar mai putea fi, în plus, trecută, prezentă și viitoare... Hm..., da, acum se petrece eternitatea prezentă, ce-i drept. Ne-am pomenit și noi, într-însa... Mici, dar esențiali. Căci fiecare viețișoară de-a noastră - noi, cei albi, negri, galbeni, maro, verzi... - cu creșteri și scăderi, cu tinereți și bătrâneți, cu bunăstare și sărăcie, cu echilibru și boli, cu reușite și înfrângeri, cu încăpățânare și resemnare, cu hărnicie și lene, cu artă și platitudine, cu ridicare și dărâmare, cu iubire și ură, plus paleta atât de vastă, de alte sentimente, fiecare viețișoară se zbate să fie afectată de importanță. Doar atât. Vrem, toți, să însemnăm ceva. Fie și pentru noi-înșine, dacă alții nu ne văd. Să ni se pară nouă, că suntem "cineva". N-ați văzut înfumurați degeaba? Sunt o grămadă. Și ce, dacă? Iar cei simpli, modești, împăcați, oare vor, și ei, să însemne ceva, pentru cineva? Aș zice că da. Pentru Dumnezeu. Dar Zeitatea ne vede pe toți esențiali. Ne iubește necondiționat și egal. Cu Iubire infinită. Noi venim să probăm ce suntem și știm deja, acolo, în eternitatea...dintotdeauna și pentru totdeauna... Ce suflete frumoase avem. Sau ce grad de frumusețe au sufletele noastre? Venim să le mai împodobim. Până la perfecțiune. Facem alegeri greșite? Cum de nu suntem, toți, frumoși sufletește? Să ne iubim, toți, urâți sau frumoși, sau... Cei care par "urâți", au cea mai mare nevoie de iubire. Cei "frumoși" au de unde dărui. Iar relativitatea asta... Nu avem cum să știm ce este frumusețea și nici opusul ei.
Să lăsam Absolutul la El-Ea..
Citesc... Știu sau nu... Scriu...
Copiii se nasc din părinți,
embrionul e anatomic...
Sufletul vine de Sus...
Dacă unul sau fiecare din genitori are particularități,
considerate - relativ - hibe,
și/sau iubește în alte coordonate,
nimeni nu poartă vreo vină...
Adorări sunt doar în vis
și în teoriile fără aplicare... Cel puțin, în înțelegerea mea, umilă. Tânjesc să ador Totul, Divinitatea și Creația Sa...
Omul e departe de perfecțiunea iubirii ideale...
Vine pe lume să experimenteze,
să-și probeze capacitățile
să-și dovedească ființarea,
cu toate posibilele "imperfecțiuni" - total relative - ale întrupării.
Să aplice toată cunoașterea...
Și se întoarce de acolo,
de unde a venit...
Omul este aici
Suflet,
Ego-Spirit
și Materie
Dincolo, e doar Suflet...
Deocamdată, e opt douăzeci,
apare Soarele și mă bucur...
Îmi prepar cafeaua bio, din Peru.
Câtă iubire în frunzele proaspete, în florile de liliac...
Scriu abia acum, "gândul de la ora trei", atunci visam articulări de toate celelalte gânduri, ca biele, manivele și pistoane impulsionând viață mică, trecătoare, frumoasă...

Vizualizări: 36

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Expun si promovez. Voi reveni.

Mulţumiri, Ileana... Gânduri în care mă rătăcesc...

Recomandat în rubrica GÂNDUL DE LA ORA TREI..., 6 Mai 2017
Felicitări!

Mulțumesc frumos, dragă Ileana!

Frumoase ganduri! Felicitari!

Mulțumesc pentru lectură si apreciere, Crina!

Mi-e atât de greu să rezum ce simt acum, după citirea acestor rânduri absolut superbe.
M-am oprit aici:

Omul e departe de perfecțiunea iubirii ideale...
Vine pe lume să experimenteze,
să-și probeze capacitățile
să-și dovedească ființarea,
cu toate posibilele "imperfecțiuni" - total relative - ale întrupării.

Rezonez cu totul. Omul e într-o continuă configurare și reconfigurare, ca să folosesc un termen abstract al „generației mele”. Zâmbesc. Și generațiile astea sunt tot un soi de dintotdeauna, am impresia...
Scriem, ștergem, scriem. Viață.
Promovez cu inima (și nu numai)

Cât mă bucură "generațiile" astea, cu "rezonările" lor, reciproce... Aseară, am surprins la tv o prietenie dintre două "exemplare" de "bloggeri", aflate la o distanță de optzeci și ceva de ani... Liantul: cartea, scrisul. Mulțumesc, Mihai!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...Eurovision

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Silvia Giurgiu
în Martie 27, 2017 la 9:40pm în Medalion literar
M-am născut în vara anului 1970, la 9 iunie, în comuna Vedea din județul Argeș. Am crescut într-un sătuc fermecător prin simplitate lui, Chirițești, comuna Uda. De copilă iubeam poveștile pe care le ascultam vrăjită, în serile tihnite, împreună cu ceilalți trei frați ai mei, de la iubitul nostru tată, care mi-a transmis pasiunea pentru literatură și frumos. Copilăria mi-am trăit-o în parfumul poveștilor și mirajul naturii.
Odată cu adolescența, au înflorit în caietele mele secrete, primele poezii care mi-au completat personalitatea. Nu le-am publicat niciodată. Ele fac parte dintr-un trecut pur, neîntinat de agresiunile vieții și dăinuiesc alături de jurnalul meu, care trasează parcursul vieții mele din acei ani îndepărtați și până azi, deoarece nu am încetat niciodată să-mi fac însemnările în paginile lui răbdătoare și discrete.
Am reînceput să fac literatură, dar de data asta numai proză, prin 2012, când m-am înscris pe site-uri literare, care mi-au deschis orizonturi către pasiunea mea, îndelung reprimată.
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-2

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Ştefan Lucian Mureşanu - Tu, Străine, care-mi vorbeşti ţara de rău... Publicat de Florin T. Roman 

Tu, STRĂINE, cel care-mi vorbeşti ţara de rău, M-am plictisit să aud aceleaşi stereotipuri false venite de peste graniţa stabilită de tine!!! Să-mi reaminteşti prin decepţii cât de urât e aici, deşi tu nu ştii cât de frumos e aici!!! Să-mi vorbeşti de rău rudele, deşi nu ştii care sunt rudele mele!!! – Află că milioane de oameni trăiesc azi in toată lumea, datorită lui Nicolae C. Paulescu, descoperitorul oficial al insulinei. – Tu ai scris in şcoli cu stiloul tău, nu? Inventat de românul Petrache Poenaru, membru al Academiei Romane. – Data viitoare când zbori in concediu să-ţi aminteşti că tu te deplasezi prin aer ca pescăruşul, datorită lui Traian Vuia, Aurel Vlaicu şi Henri Coandă, pentru că ei au decolat/aterizat cu primul avion din istorie, s-au jucat cu primul avion fuselat aerodinamic, şi unul din ei a inventat motorul cu reacţie. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/tefan-lucian-mure-anu-tu-str-ine-care-mi-vorbe-ti-ara-de-r-u

Muntele si Revelaţia Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 24, 2017

Un cercetător al religiilor nu se poate sustrage de la o simplă observaţie: Marile revelaţii ale religiilor monoteiste se întâmplă la înălţime. Dacă zeii locuiau în Olimp, profeţii care au urmat, vor urca în mod voit munţii pentru a descifra secrete mistice, pentru a purta discuţii cu Creatorul, pentru meditaţie şi inspiraţie. Toate relevaţiile sunt percepute de subiect care simte sau aude o prezenţă, percepe o lumină deosebită, vederea unei figuri, teamă. Toate revelaţiile se petrec pe un munte, departe de tribul căruia profetul aparţine. În Budism muntele Meru este axa lumii, în Iudaism avem muntele Sinai, în Japonia muntele Fuji are propietăţi divine. Foarte des muntele oferă un loc de meditaţie şi revelaţie. Cei trei fondatori a celor trei religii monoteiste: Moshe, Isus şi Mohamed îşi datorează iluminarea spirituală unor relevaţii care se petrec pe munţi.  http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/muntele-si-revela-ia

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Caligrafii

Barbotare Publicat de Anica Andrei Fraschini în Aprilie 30, 2017

Fac valuri. Sub cuvertura frazelor - concepute ca niște embrioni cu care... experimentez - și a ecranului - un fel de "in vitro"... Mă izolez ca în copilărie, când adunam un material minim, câteva păpuși, cârpe, capace, frunze, un borcănel cu nisip, unul cu pietricele, crenguțe rupte. Încropeam o bucătărie minusculă, un pătuț, simulam treburi gospodărești, de familie. Toate, sub un acoperiș format dintr-o pătură sprijinită pe spătarele unor scaune. Petreceam ore întregi, cu jocul meu, vorbeam singură, desigur, cu seriozitate și patos. Acum, parcă aș vedea ceva similitudini... Sub pătura frazelor pe care le cazez pe ecran, să facă ce-or vrea, barbotez o proză fără inhibiții, defulatoare. Căci doar așa mă mai eliberez de măcinatul fără oprire, al morii anacronice, care-mi trăncăne în cap. Moara asta are o materie primă eterogenă rău și căreia se căznește să-i facă față, cu mecanismele ei, depășite. http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/barbotare

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

Salutare, România!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Mai 5, 2017
- Bună dimineața, doamnă doctor!
- Bună dimineața, Mitică! Ia zi, ce-ai pățit?
- Păi, io nu știu ce culoare să aleg! Toate sunt la fel. Alea, de pe Facebook. Toate vor sinceritate, adevăr. Și una trebuie s-o iau, că cine mă ține, mă ține pe mine la școală?
- De ce nu te ții singur, Mitică, Mitică? Ce nevoie ai tu de culori?
- Păi... cele albe vor să muncesc, cele negre nu mă lasă să piublic și io în antoliogii, cică pierd din templul prețios cu care aș putea să fac ceva în folosul comiunității. Și, de, mi place prin lumea ista cocoană! Cum poți ieu să renunț la așa o scară politică? Așa că... trebe să mă orientez spre una colorată, adică una care-și dă cu culori pe obraji, mai proastă de sine, una care crede în mine - că io sunt deștiept și talientat foc mare. Dacă are culori, are și bani să mă țină pân ce termin și eu un pumn de clase. Așa că...
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/salutare-romania

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor