După ce mi-ai închis telefonul, scurtând convorbirea ca unui intrus pătruns în intimitatea zidurilor tale, reci, m-am simțit ca după zilele pe care le petrecusem cu Vincent, la București. Culmea, era tot în decembrie. Poate sentimentele de acest gen sunt specifice ultimei luni, din an ...
     Atunci, prin '97-'98, Bucureştiul sub zero grade era plin de cadouri de Crăciun, de cărți multe, rânduite pe tarabe lângă care, vânzatori, pe jumătate înghețați, îşi trăgeau mănuşile cu degete decupate, pentru a ține bine un pahar din plastic alb, plin cu o cafea transparentă, devenită instantaneu rece.
      Alergam cu Vincent și vorbeam derutați, între snack-baruri și restaurante, vroiam să intrăm undeva, să stăm liniștiți, să ne încălzim, să ne dregem supărarea apărută din controverse nejustificate. Eram întorşi pe dos, de rostirea unor cuvinte pe care le regretam.
      De data asta, după ce te-am sunat, nu văd ce anume a putut să-mi declanşeze acelaşi sentiment de sfârşeală…
     În orice caz, faptul că o dată mă inviți la o cafea, deşi ar fi fost timpul să ştii prea bine că nu beau cafea, apoi la un vin negru sau chiar la București, Tulcea, Brăila etc., și altă dată grăbeşti sfârşitul discuției, de parcă aş fi picat foarte prost ȋntre tine şi o persoană care îți "este foarte dragă", mă face să inițiez, din acest moment, o pauză neagră, ȋn care vei continua să nu ştii de existența mea şi voi relua, cu tenacitate, încercările sistematice, de a te considera un absolut nimeni.
      Esti un "om mort", căruia îi vine să bea o cafea absolut formală, te grăbeşti să înțelegi ce nu am gândit, vrei să te cerți cu mine, hai, să ne certăm. Hai, să terminăm ce nu am ȋnceput, să ne naştem din neființa ce ai devenit şi din plinătatea ce sunt, să arătăm lumii disprețul ce te caracterizează şi rațiunea mea, de a exista simplu. M-ai tratat la fel, de câteva ori bune, când am trecut, neanunțată, prin spațiul unde figurezi și care este absolut public, accesibil oricărui cetățean. Mi-ai arătat invenția lui Grahaam Bell, cu un gest mustrător : "Există telefon, Ania ..." Și ce, dacă există? Când te sun, ești la fel: îți aplici instantaneu masca de persoană importantă, deranjată din preocupări mult prea selecte, și care șade tare prost unuia ce se consideră bărbat...
      Pe cât  de imatur poți fi tu, în cultura ta, vastă, pe-atât de mare am crescut eu, în incultura mea, de proporții. Eşti admirabil până acolo unde teroarea adevărurilor existenței pune stapânire pe tine şi te zbați printre porii unor teorii perfecte şi inaplicabile. Pragmatismul tău este lamentabil, n-ai să mă convingi niciodată că ştii ce vrei, chiar dacă mă laşi cu gura căscată, de fiecare dată când ajungi la diversele puncte culminante, ale pledoariilor tale. Scârba asta, a ta, de tot ce consider eu mai de preț, și anume simpla şi banala noastră existență, aşa pângărită de nevoi și necazuri, aşa de măruntă şi nesemnificativă pentru marele univers, te face penibil. Ce prețuiești, ce cauți, ce anume înseamnă cu adevărat ceva, pentru tine, ȋn nihilismul pe care ȋl declami şi aplici existenței tale şi a altora ? Creştem din sevele propriului filon, racordat la energiile Universului.
      N-am avut, nu am şi nu voi avea ocazia să-ți spun toate astea. Le scriu aici și-ți văd schimonoseala…

Vizualizări: 5

Răspunsuri la Aceste Discuţii

O proză scurtă foarte bine scrisă! Poate are continuare! Poate! Eu o aștept.
Expun și promovez cu drag!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

despre mine
Publicat de Iordache Anisoara 

După cum văd, dragilor, am intrat în prelungiri în jocul de-a viața și moartea.
Așa că, vă voi necăji cu versurile mele șchioape, smucite, zăpăcite și zornăitoare.
Vă iubesc pentru că îmi hrăniți sufletul cu lumina versurilor.
Fraților, să vă amintiți și de mine păcătoasa și să mă pomeniți în rugăciunile voastre.
Cu drag,
anişoara iordache( 7 -12-1956-nu ştiu dacă mi-a murit sufletul)

........
într-un pahar cu apă

sub povara setei o umbră-

precum piatra-i șlefuită
de neastâmpărul apelor
așa și umbra
pierde conturul
când i se-arată paloșul luminii
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/despre-mine

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Lucian Boia - istoric sau mit? Publicat de Florin T. Roman în Martie 19, 2017

Dacă cineva nu e la curent cu sensul actual al cuvântului “naţionalism” îl poate lesne afla din DEX - ediţia a II-a: doctrină politică bazată pe apărarea (uneori exagerată) a drepturilor şi aspiraţiilor naţionale, sau din Marele dicţionar de neologisme: politică şi ideologie care urmăresc întreţinerea izolării şi aţâţarea urii de rasă şi naţionalitate; tendinţă de a aprecia exclusiv şi exagerat tot ceea ce aparţine propriei naţiuni. Nelăsându-se deloc afectat de naţionalism, profesorul Lucian Boia de la Universitatea din Bucureşti a devenit, step by step, un mare istoric al României, poate celmare. g.com/forum/topics/lucian-boia-istoric-sau-mit

ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI CONTEMPORANI DIN ÎNTREAGA LUME – STARPRESS 2017, AUTOR LIGYA DIACONESCU - publicat de Florin T Roman
Dacă mai există vreun om de cultură român care încă nu a făcut cunoştinţă cu Doamna Limbii sale materne, Ligya Diaconescu, înseamnă că, citind aceste rânduri, a sosit momentul să o cunoască. De ce Ligya Diaconescu este Doamna Limbii române? Nu neapărat pentru că este jurnalistă, poetă, scriitoare, publicistă de cetăţenie română. Nu pentru că deţine titluri de director general, de proprietar sau membru al unor prestigioase asociaţii, reviste, cluburi culturale române şi internaţionale. 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/antologia-scriitorilor-rom-ni-contemporani-din-ntreaga-lume

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii Postat de adrian grauenfels în Februarie 15, 2017

Alexandru Dragomir şi Sarcina Gândirii "He had a brilliant philosophical mind who refused to publish a single page in his life" (Wikipedia) Prea puţin cunoscut, filosoful român Alexandru Dragomir (1916-2002) a fost elevul apreciat al marelui Martin Heidegger care îi admira gândirea strălucită. Cei doi lucrează şi discută îndelung metafizica, expusă în seminarele ţinute de Heidegger până în 1943 când Dragomir este obligat să părăsească seminarul din Freiburg pe care îl urmase, după spusele profesorului său: "Cu mare sârg şi reuşite excepţionale". Provenea dintr-o familie clujeană de intelectuali şi dobândise două licenţe: Dreptul apoi Litere şi Filosofie (1939).

continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/alexandru-dragomir-i-sarcina-g-ndirii

Caligrafii

Zilele care trec prin noi și "Poeții cetății"
Publicat de ileana popescu bâldea
în Martie 4, 2017

O cafenea… ca multe altele din București. Doar că părea orientată către soare. Acolo s-au întâlnit , din nou, astăzi, „Poeții cetății”. Adunați de fiecare dată, într-un afiș sub formă de carte. Și, de cele mai multe ori, alții.Câteva mese au devenit numeroase, când ultimii au venit. Rumoare, salut, zâmbete, priviri calde și umede. M-am detașat, cumva, de ei, intrând într-o muscă mai cuminte ca de obicei, înzestrată, vremelnic, cu sufletul și ochii mei. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/zilele-care-trec-prin-noi-si-poetii-cetatii

Stre-suri...

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Din ciclul axiomatic „hoţii noştrii e mai buni”*
Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Februarie 2, 2017 
Democrația, chiar așa schioapă, chioară și cu capul spart, e unica modalitate de a crea iluzia poporului că poate avea puterea. Iar orice chestie democartică are nevoie de politiceni. De un parlament în care să se adune cei mai cei dintre noi și să facă legi. Mai bune mai nebune. Iar atunci când poporul, care i-a trimis acolo prin vot, îi numește pe toți hoți ceva nu e bine.  
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/din-ciclul-axiomatic-hotii-nostrii-e-mai-buni

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor