Informaţii

Pentru tine - IPB

Nu ţine seama de aceste cuvinte
dacă nu-ţi încreţeşti fruntea;
îmbrăcaţi în adevărul meu,
paşii tăi s-ar putea să rătăcească...

Membri : 24
Activitatea Recentă : Miercuri

Forum de Discuţii

PENTRU TINE 61

Începută de ileana popescu bâldea. Cel mai recent răspuns de STelu Pop Miercuri. 1 Răspuns

îți plac serile cu frunze verzi și luna amețită de primăvară printre crengi întunericul pășește pe vârfuri și adună unul lângă altul visurile pacea se așterne pe streșini iar ziua ce-a trecut se…Continuare

PENTRU TINE 60

Începută de ileana popescu bâldea. Cel mai recent răspuns de STelu Pop Apr 10. 1 Răspuns

am plecat câteva rădăcini vor rămâne se vor înălța prin fiecare talpă și gând de-al tăuîți vei uita numele dar durereadurerea n-o vei putea rătăciașa... copac sugrumat de lianele mele8 Aprilie 2017Continuare

Cuvinte cheie : rădăcini, uiat, bâldea, popescu, tine

PENTRU TINE 59

Începută de ileana popescu bâldea Mar 8. 0 Răspunsuri

(sau suflet năuc)dacă sufletul ar avea bordură m-aș așeza și i-aș povesti despre tocuri și vârfurile care strivescprin rotocoale de fum bandajez doar piatra-i cubică albă pe sub tălpile…Continuare

PENTRU TINE 58

Începută de ileana popescu bâldea Feb 16. 0 Răspunsuri

am îmbrăcat ceața în pielea mea i-am pus pandantiv sufletul am păstrat doar degetele s-o învăț așa...fericită că nu are ochi să zărească dezamăgirea15 Februarie 2017Continuare

Panou de comentarii

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al Pentru tine - IPB !

Comentariu publicat de BMM ( biv-vel-administrator) pe Octombrie 3, 2016 la 7:46am

Durere

Imi este inima o aripă frântă,
În frunte port o rană adâncă,
Sapă suflarea în aerul dur,
Trăiesc cu durerea în plin huzur,
În sfera de sticlă e sufletul-jar,
Doar întunericul n-are hotar,
Pe roata norocului sunt schingiuit,
De ce aştepţi, Doamne, să fii iubit?
Sau nu mai aştepţi.
.................................................
Intreb Timpul, pentru ce trăim?
Simplu, îmi răspunde Timpul, să suferim,
Simplu, îmi răspunzi, tu, iubită de mult,
Nu mai vreau să te văd, nu mai vreau să te ascult,
Nu ţi-e teamă , iubita mea, nu ţi-e teamă defel
Că vom fi pradă
Viermelui mişel?
Nu mi-e teamă, iubitule,
Cu tine voi fi,
Nu te-am iubit şi nici nu te-oi iubi.
Atunci pentru ce, oare, ne-am născut?
Timpu-mi răspunde- Eu sunt cel care am vrut
Să vă pun la-ncercare iubirea, iar voi
V-aţi crezut veşnici, jalnici eroi,
In certuri mărunte şi de prisos
M-aţi irosit.Eu rămân ce am fost,
Iară voi, în altă viaţă venind
Veţi trăi pur şi simplu, iubind, doar iubind.

..

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Iulie 18, 2015 la 3:14pm

Da, sugestivă, în context, imaginea! totuși, cineva trebuie să țină deasupra forma aceea de fier. nu știu dacă sufletul reușește singur.
Mersi, Boris!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Martie 5, 2015 la 10:27pm

Multumesc frumos, Boris!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Martie 1, 2015 la 10:18pm

Ma tem pentru tot, Boris! Pentru absolut TOT. Tot(ul) acesta din omul din mine si de langa mine, din gand, cuvant, reactie. Mi-e teama intotdeauna sa nu gresesc. Dar nu mi-e teama sa spun ceva atunci cand consider ca am dreptate. Tragic este... de consider asta prea des!
Cei care scriu, picteaza, sculpteaza, compun, o fac pentru ca aerul nu mai are loc in ei, lumina nu poate sa mai respire pe sub piele, sunetul pocneste sangele iar culoarea creste frunze, crengi prin neuronii deveniti neputinciosi sa mai existe. toti ecstia, nu o fac pentru ca au talent. Ci... pur si simplu, ca un reflex de aparare impotriva mortii. Vezi, tuturor acestora le e frica de moarte. Inconstient. Talentul este egal cu frica.
Nu, Boris! Eu nu cred ca sufletul este exclusiv in trup.El este in jurul nostru. Energie, aura. pornita din creier. Fara creier, lumina nu ar exista. Deci... sa avem grija de creierul nostru!
Iar arta... arta incepe acolo unde arta noastra(daca ceea ce facem se cheama arta) se termina. Prin ceea ce celalalt preia din sufletul nostru, interior si exterior...
Multumesc gandului tau despre zilele care trec prin noi toti!
Pretuire!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Februarie 16, 2015 la 10:19pm

Poemul acesta "are dulciuri ascunse în cămara inimii". Caci are o inima. Sau mai multe. Cate una in fiecare vers. Si inimile acestea, toate, bat in acelasi ritm. Si sangele din litere devine un fel de apa care seaca "pana la diamant"...
Mi-a placut mult! Boris, multumesc pentru ca esti si aici!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Ianuarie 24, 2015 la 5:59pm

Imi place, spun asta, repetandu-ma, sigur, imi place stilul acesta, cum o insiruire de ganduri, dar nu orice fel de ganduri, ci unele care pot fi puse pe note muzicale... si cu ultima nota a unui gand... îl începi pe următorul. aşa, ca şi cum ai curge prin cuvinte sau cuvintele s-ar transforma în muzică şi muzica în ploaie. de toate anotimpurile.
Da, singuratatea este un şarpe!!!
Mulţumesc, Boris!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Ianuarie 10, 2015 la 8:47pm

Da, fara nimeni..."este limpede in ger". Ger...singuratate..noi cu noi, doar.
M-a impresionat intrarea in gandul poetic. Strigatul este "fara limite". Iar acceptarea...este ca si cum "piciorul stang se tot duce in pamant"
Poate nu asta releva poemul. Dar mie asa mi-a placut sa cred sau asa am inteles.
Boris, ma bucura prezenta gandului tau, aici! Multumesc!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Ianuarie 1, 2015 la 4:30pm

prefer obscuritatea sălii de cinema,
semințele aruncate pe jos, mirosul sordid, de lemn putred,
sunt reale, sunt sincere, nimic nu se acoperă cu citate
,
Totusi, viata asta este compusa si din citate. doar pe la colturi un rest de lemn putred bagat in seama de naivii care nu sunt in trend si scriu. cu amaraciune.
Mi-a placut mult!
La multi ani!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Decembrie 12, 2014 la 10:43pm

Este esenţial în poezie!

Comentariu publicat de ileana popescu bâldea pe Decembrie 11, 2014 la 10:47pm

Poezie, simt cum arzi. - este covarsitor. un strigat. o emotie. o durere. uneori, fericire.
Ma intreb des cum ar fi ca fiecare celula din noi sa aiba putinta de-a scrie. pentru ca, mai apoi, un creier responsabil cu atomii din noi sa suprapuna cuvintele scrise de fiecare parte din entitate. In ce limba, in ce tonalitate, in ce culoare sau dimensiune s-ar naste un poem?
Poezia arde in noi si noi cu ea...pana ramanem nimicul acela atat de discutabil.
Multumesc frumos, domnule Boris Marian, pentru ideile care se nasc dupa ce va citesc!

 

Membri (24)

 
 
 

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor