E tristă povestea asta, dar trebuie s-o pun sub ochii voștri... O să rămână dureroasă pentru mine, chiar dacă motanul meu adorat a făcut alegerea pe care a simțit-o mai potrivită, cu simțurile și instinctele lui.
Se numește Patapouf. A fost cel mai rotofei dintre cei cinci pisoiași pe care i-a avut pisica Bigoudi. Numele au fost date, foarte inspirat, de soțul meu. Nu aveam intenția să păstrăm vreun pisoi, ne era de-ajuns Bigoudi, pe care am dus-o la sterilizat după unica gestație. Aici, așa se recomandă și noi ne-am conformat.
Dar Patapouf ni se lipise de inimi și n-am fost în stare să-i postăm poza în anunțul lansat pe internet. Când au împlinit 3 luni, ceilalți patru au plecat repede, s-au găsit imediat doritori.
Patapouf a rămas și a crescut lângă mama lui. Au fost liberi, ieșeau în natură, reveneau acasă. L-am dus și pe el la sterilizat, când avea un an și ceva.
Astă-vară, am plecat la mare, la jumătatea lui iulie, cu mașina mică. I-am luat și pe Bigoudi și Patapouf, fiecare în cușca lui. Locația de vacanță, la Saint Mandrier, acceptă animale de companie.
Pe traseu, ne-am oprit să ne dezmorțim și să mâncăm câte un sandwich. I-am scos și pe ei, în ham și lesă, le-am dat apă si crochete. Făcusem exerciții cu ceva timp înainte, ca să-i obișnuim în ham. Totul părea în regulă.
Eram pe un spațiu verde, departe de ruta principală. Numai că, la un moment dat, o rulotă a ieșit din zona apropiată, unde se află un concesionar de camping-car-uri. Și Patapouf s-a speriat, s-a tras înapoi și a ieșit din ham. Hamul e din acelea cu un inel în jurul gâtului și unul pe piept, sub lăbuțele din față, cele două inele fiind atașate între ele. Cele mai sigure. Adevărul e că nu strânsesem hamurile foarte tare, ca să nu-i sugrum. E de ajuns că a putut scoate capul și apoi și-a tras lăbuțele și s-a făcut nevăzut. Incredibil cum s-a evaporat!
Nu ne-a mai tihnit nici mâncarea, nici nimic. Era foarte cald. Am început să-l căutăm prin tufișurile apropiate, prin cele mai îndepărtate, eu îl strigam cu convingerea că va veni, pentru că se afla într-un tertoriu necunoscut și mi se părea normal să prefere să vină cu noi.
N-a apărut. Trebuia să renunțăm, pentru că aveam cale lungă de străbătut până în sud. Urma să ne oprim, mai întâi, la niște prieteni și nu vroiam să-i deranjăm în toiul nopții.
Cu inimile frânte, am pornit la drum, doar noi trei: Bigoudi, soțul meu și cu mine.
N-am să vă povestesc ce a urmat la Mediterană. Am încercat să mă bucur de peisaj, de apă și soare. Dar am avut continuu un gust amar. Nimic nu mai era ca înainte. Am pus imediat anunțul pe internet, pe site-ul specializat. Am contactat un organism național, de înregistrare a animalelor de companie, sperând că vom primi un sfat despre cum am putea proceda pentru a-l regăsi pe Patapouf. Toți au formalitățile foarte bine puse la punct, dar practica le lipsește cu desăvârșire. Nimeni nu știe ce metodă efectivă s-ar putea aplica, pentru a regăsi o pisică. În Franța - probabil și în alte țări - se petrec foarte multe abandonuri de animale de companie, mai ales în perioada vacanței de vară. Dar nu era deloc cazul nostru. Noi eram disperați. Mai ales eu.
N-o să vă vină să credeți. După treisprezece zile, la întoarcere, ne-am oprit exact în locul unde fugise Patapouf. Soțul meu mă încurajase continuu: "Ai să vezi, o să-l găsim!", dar eu nu aveam nici un bob de încredere. Mă gândeam că, în căutarea hranei, în două săptămâni, Patapouf era deja departe de locul în care se zmulsese din ham.
Ne-am oprit, așadar, și eu am luat-o la pas ușor, aproape ca o paiață fără sentimente. Făceam asta din datorie, dar nu aveam nici cea mai mică speranță. Din întâmplare, am apucat spre o pajiște năpădită de ierburi înalte, sălbatice, neîngrijite. Din pură întâmplare. Strigam încetișor " Pouf, hai, vino..." Și văd iarba foindu-se, departe, apoi pata bej începe să se deplaseze spre mine, tăind pajiștea... Nu-mi venea să cred, eram sigură ca am vedenii, că imaginația mea o luase razna... M-am aplecat și Patapouf era la picioarele mele. Acum povestesc și-mi dau lacrimile... Am plâns, atunci... Plângeam și-l mângâiam și-i vorbeam, și-i mulțumeam...
L-am luat în brațe, nu s-a opus, era fericit.
Iar eu pluteam, îmi pierdusem capul de atâta surpriză neașteptată. Mă destabilizase gândul că iubitul de el ne așteptase treisprezece zile, în același loc, ascunzându-se în ierburile înalte și hrănindu-se, probabil, cu greieri - pe care știam că-i vâna cu mare plăcere...
Mângâindu-l și bocind în continuu, revărsând toată dragostea asupra pufosului bej, tigrat, m-am apropiat de mașină și l-am strigat pe soțul meu, așa, în culmea fericirii, cum eram. Ar fi fost necesar un dram de sânge rece. Un dram de control. Nu-l aveam. Nici n-aș fi putut bănui că pisoiul s-ar putea speria de ceva, de cineva.
Patapouf s-a tras brusc din brațele mele, am încercat să-l rețin, m-a mușcat de cotul drept, m-a zgâriat, l-am apucat de coadă, se derulau fracțiuni de secundă în care eu nu aveam nicio strategie, dar el avea. M-a mușcat de pulpa piciorului stâng, m-a zgâriat rău... Gândul care mi-a străbătut creierul, în acea secundă, a fost că turbase. Așa o reacție violentă, asupra mea, cea care îl iubeam într-atât și față de care el-însuși manifestase atașament necondiționat, nu putea să mă conducă la altă concluzie.
Patapouf o zbughise peste dealuri...
Am luat spray-ul dezinfectant din trusă și mi-am curățat rănile. Eram plină de sânge, pe haine, peste tot. Soțul meu suna deja la urgențe.
Dar eu am pornit din nou, după motan, de data asta, zornăind punga de crochete...
Nimic...
A trebuit să renunț.
Era târziu și era cale lungă, până la primul oraș de pe traseul nostru. Am ajuns la urgențe, am intrat ultima la cabinetul de gardă, deschis până la ora 20. Dacă nu ajungeam la timp, ar fi trebuit să facem coadă la urgențele mari, unde se poate aștepta până dimineața...
După injecția antitetanos, tratamentul cu antibiotice, după ce mi s-au vindecat rănile adânci, ale cărnii, ne-am întors la locul cu pricina. Am stat trei zile, eram cu camping-car-ul...
Zornăind la crochete, am strigat "Patapouf, iubitu', hai, vino...", am bătut la toate porțile, ușile, pe o rază de kilometri, am vorbit cu locuitorii din zonă, am oprit mașini, am lipit, pe un stâlp, un anunț cu poza lui Patapouf...
Nimic...
Nimic, de atunci...
Fiica mea, cea mică, a încercat și tot încearcă să mă consoleze, îmi spune : "Mama, a fost alegerea lui, e fericit."
Poate că așa este... Sper că se descurcă, sper că are tot ce-i trebuie și, cine știe?, poate s-a apropiat de o familie care-l iubește la fel ca noi... Că e tare frumos... Sălbatic și frumos. Mi-e dor să-l perii în fiecare seară. O iubesc pe Bigoudi. Fidelitatea întruchipată.

Vizualizări: 59

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat în PRIETENII NOȘTRI, 8 Mai 2017!
Frumos și trist!

Iată-l... Mulţumiri...

Fişiere Anexate :
Încă o poză cu Pouf. Dar nu vreau s-o nedreptățesc pe Bigoudi, v-o prezint și pe ea, cu cei cinci pisoiași. Vă îmbrățișez, iubitori de "Prietenii noștri"!
Fişiere Anexate :

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor