T-Shirt. Cîini și Îngeri
Tehnici ale spiritualului în secolul 21

04-08-2017Nr. 883 Călin DAN

- OBSERVATOR CULTURAL

În Timbuktu, Paul Auster ridică o problemă interesantă: unde merg cîinii după moarte? Tema e riscantă – dacă ne gîndim la felul cum mor cei mai mulți cîini, de mîna omului. Auster lasă altora această dilemă, concentrîndu-se pe dilemele existențiale ale lui Mr. Bones și ale stăpînului său, boschetarul Willy G., care a dobîndit și numele de Christmas, deoarece singura sa ocupație memorabilă era impersonarea lui Moș Crăciun pe străzile diverselor orașe. Timbuktu este numele unui loc paradiziac, men­ționat de Willy G., iar tema majoră a cărții este teama lui Mr. Bones că accesul cîinilor e interzis acolo, drept care nu îl va mai vedea niciodată pe Willy, a cărui viață chinuită de sărăcie și alcool se sfîrșește în primele pagini. Următoarele secvenţe sînt amintiri ale vieții
cu Willy G. Christmas, așa cum îi apar ele lui Mr. Bones în timp ce străbate America. America nu e neapărat o țară ostilă cîinilor, Mr. Bones este adoptat în vreo două rînduri, dar aceste tentative sînt doar etape către Timbuktu. Frămîntat încă de incertitudine, dar conștient că sigurul său partener a fost Willy, Mr. Bones decide să dea o șansă intrării în Timbuktu și se sinucide aruncîndu-se în mijlocul traficului pe o auto­stradă.

Important: trebuie să înțelegem că Timbuktu este nu doar o poveste sfîșietoare, ci și un exercițiu de simplitate clasică în retorica suferinței. Mr. Bones nu e antropomorfizat, monologul său nu e o variantă literară a dubioaselor viziuni de tip waltdisneyan; deși cîinele monologhează în engleză, forma de expresie a ideilor sale apare ca oglindirile simplificate, funcționale ale unor conversații și monologuri auzite în lumea oamenilor. Mr. Bones nu poate ieși din problematica oferită de Willy conform nivelului său de cultură și de expe­ri­ență, dar el are propriile interpretări, filtrate de alte emoții și experiențe, care sînt numai ale lui. Neotenia intelectuală a lui homo sapiens nu e diferită: el preia/reia/interpre­tează/adoptă la nesfîrșit texte ale stăpînilor pe care de bună‑voie și i-a ales sau care i-au revenit prin procese istorice complexe.

SONG: Fidelitate
Anubis

Oamenii spun: Eşti fidel ca un cîine!

Şi rîd, pentru că ei nu ştiu

Că sentimentele nu cresc de azi pe mîine,

Aşa cum trandafirii nu înfloresc în pustiu.

Cor

Ca apa la inundaţie,

Ca şpaga la administraţie,

Aşa creşte sentimentul.

Udat cu transpiraţie,

Hrănit prin conversaţie

Apare devotamentul.

Anubis + Cor

Fidelitate, oh, fidelitate,

Tu eşti mai dulce decît toate

Şi ţii în viaţă stabilimentul.

Anubis

Oamenii spun: Suferi ca un cîine!

Şi rîd, pentru că ei nu ştiu

Că decît o bucată dulce de pîine

Mai bine să ai un stăpîn cusurgiu.

Cor

Nu mă sperie castrarea,

Nu mă sperie molestarea,

Nu, nu, nu, nu, nu!

Nu mă sperie-nfometarea,

Alungarea, sugrumarea,

arestarea, flagelarea,

condamnarea,

decapitarea,

incinerarea,

desfiinţarea,

Nu, nu, nu, nu, nu!

Nu am nici o ezitare,

Cîinele e cel mai mare

Prieten al omului.

Naţiunea canină

Are misiunea divină

Să se supună lui.

Fidelitate, ah, fidelitate,

Tu eşti dincolo de toate

Garanţia succesului!

(Călin DAN, Aripi pentru cîini, 2007)

Un aspect interesant al comportamentului canin este coprofagia. Explicațiile clinice și de ordin psihologic sînt multiple și pline de sens (lipsă de vitamine, traiect intestinal deficitar, ducînd la alegerea unor materii gata digerate, teama de pedeapsă pentru defecarea în casă, plictiseala). Rămîne totuși o amintire traumatică dimineața aceea cînd a trebuit să acceptăm faptul că mica Tonga practica coprofagia. Într-o luptă (care s-a dovedit inutilă pînă la urmă) împotriva dorinței cîinelui de a dormi în pat, Tonga era exilată seară de seară în camera „de zi“, de unde fuseseră îndepărtate covoarele și orice obiect susceptibil de a fi ros. Dimineața eram întîmpinați cu entuziasm de micul animal dolofan, care naviga printre bălți de pipi și munți de caca. În special ultimul produs era în cantități impresionante, avînd în vedere dimensiunile animalului. Asta pînă într‑o zi cînd, cu excepția bălților, camera părea curată. Suspiciunea ne-a făcut vigilenți și, prin deducții combinate cu supraveghere, am constatat oroarea: Tonga își mînca propriul produs.

Dincolo de anecdotica discutabilă, rămîne constatarea că relația om-cîine poate fi intensă în ambele sensuri, omul fiind gata să accepte de la cîine comportamente de tip deviant pe care le acceptă în general doar de la progenitura directă (omul, după cum știm, poate fi la rîndul său coprofag – și nu mă refer aici la aspectul moral al chestiei). Există oameni triști cu cîini melancolici, oameni veseli cu cîini șturlubatici, oameni cu fețe lungi însoțiți de cîini cu boturi lungi, oameni rotofei cu cîini rotofei, oameni înalți cu cîini lungi, oameni gravi cu cîini solemni etc. etc. etc. Opozițiile morfologice sînt rare, cel mult pot exista stăpîni fără personalitate cu cîini splendizi. Dar acolo este în mod sigur vorba despre o nepotrivire de caracter născută din veleitarism. E un loc comun deja că oamenii își aleg cîinii după chipul și asemănarea lor sau, dacă cumva greșesc, eroarea se corectează în timp, stăpînii ajungînd să împărtășească un aer familiar cu animalele lor de companie. Poate că e un loc comun fals, dar el ne învață ceva despre îngeri.

Cel mai fascinant aspect al angelologiei, această știință sublimă care studiază și dezbate cu îndîrjire adevăruri nedemonstrabile, este subtila ei neotenie. E ceva necopt, veșnic crud și veșnic perisabil în fructul intangibil al îngerului, dar în modul nostru de a ne raporta la subiect. Obsesia cu îngerii este o joacă – a spiritului –, desigur. La punctul de maxim al poziționării sale teologice, îngerul e proiecția divinității asupra unei lumi care necesită intermediere. La punctul de maxim negativ, îngerul e forța opoziției, zoroastriană, proiectată punitiv (sau din rațiuni dialectice) asupra aceleiași lumi. Pe noi ne interesează zona intermediară – a speculației infinite despre colocvialitatea, senzualitatea, caracterul ludic, sentimental, imprevizibil, colocvial, poetic, melancolic, gregar al îngerului. Asemenea cîinelui, îngerul e neotenic, imatur, dependent, eratic comportamental, bulimic emoțional, se simte bine la grămadă, cunoaște scurtăturile, e cînd hiperactiv, cînd somnoros, cînd prea prezent, cînd dispărut undeva la treburile sale, întotdeauna însă cu unul dintre simțuri (auzul, văzul, mirosul) ațintite asupra omului, fie pentru a-i anticipa intențiile, fie pentru a răspunde la ele, fie pentru a le ignora cu bună știință.

După unele păreri, îngerul ne preia la naș­tere și ne predă la moarte. Protejat de această serialitate, îngerul e un diamant care rămîne pur și neatins de impuritățile vieții noastre. El e parte a esenței superioare și o reprezintă ca un ambasador atent, empatic, dar distant, pe lîngă omul care i-a fost alocat. Această alocare este, de fapt, legătura dintre înger și cîine – cîinii fără stăpîn și îngerii vagabonzi sînt categorii inacceptabile, ele ne tulbură emoțional și ne fac să ne revoltăm în fața propriei ne­putințe.

Există și unii care consideră că îngerul e o ființă educabilă. Experiența lui e cumulativă de la suflet preluat la suflet predat și de la un suflet la altul, ceea ce induce ideea că un înger vechi și experimentat e mai benefic pentru sufletul pe care îl acompaniază. Sînt și unii care consideră că îngerul e inferior omului, pentru că învățarea e univocă – întotdeauna de la om către înger și niciodată invers. Slujbaș al divinului, îngerul de companie e împins și el de către omul deja căzut din grație într-o zonă a tranziției, de unde trebuie să-și afirme, din nou și din nou, dreptul la zonele superioare. Îngerul nu e doar serafic, el e sisific. Conform Kabbalei, îngerul e întruchiparea unei misiuni divine punctuale și dispare odată cu îndeplinirea ei; deducem că îngerul e dispozabil după întrebuințare – ca și cîinele.

Cu cîteva binecunoscute excepții, îngerii nu au nume: există în acest sens chiar o recomandare din partea Congregației pentru Divina Adorație și Disciplina Sacramentelor, de pe lîngă Vatican, care acceptă doar trei: Mihail, Gabriel, Rafael. Cîinii stau mai bine aici: ar exista pe planetă aproximativ 525 milioane de cîini, dintre care putem asuma că aproximativ jumătate au nume, avînd și stăpîni. Nu cred că numele îi face pe aceștia să fie îngeri căzuți; în schimb, cîinii fără nume sînt (paradoxal, conform doctrinei) neasimilabili ca îngeri, ceea ce e trist. În fond, cine repartizează îngerii/cîinii și cum?

Serafimi, heruvimi, elohimi și toate celelalte coruri ale îngerilor, conduse de arhangheli, sînt ca rasele de cîini – simple categorisiri pe criterii minore, de estetică formală și de nuan­țe comportamentale. Ierarhiile acestea (tot de sorginte kabbalistică) nu înseamnă aici mare lucru – esențială rămîne relația osmotică dintre om și îngerul său, canin sau nu. În afara acestei osmoze, șansele pentru o călătorie bună a sufletului sînt discutabile.

Cîinele și îngerul se întîlnesc în Timbuktu. Rămîne întrebarea dacă Willy G. Christmas e și el acolo.

SONG: Stăpînul meu e un cîine
Anubis

Dimineaţa cînd mă scol,

Mi-e sufletul gol

Şi de viaţă mi-e frică.

Cînd soarele se ridică

Totul pute nasol.

Aşa că înfig o ţigare

Între buzele superioare,

Torn pe gît una mică

Şi dau fuga la bordel,

Cu stăpînul meu în lesă,

Care mi-e cîine fidel.

Isis

Stăpînul meu e un miel

Cu blana dată la-ntors,

Stăpînul meu e un model

De fraier bun de stors.

Îl scot la plimbare

Pe strada mare,

Pe strada mică,

Să văd ce mai pică

La aşternut.

Cor

Ceva bun de

Ceva bun de

Ceva bun de

Avut.

Anubis

Ceva căţeluşe,

Blînde, jucăuşe,

Fără de căpuşe,

Pentru mine.

Şi pentru el, vezi bine,

Ceva domnişoare

Zornăind cătuşe,

Tari în picioruşe,

Bune-alergătoare,

Şi căţărătoare.

Cor

Pentru că ce să

Mai vorbim degeaba?

Stăpînul meu are lesă,

Şi îşi face treaba

Cu laba

Pe portofel.

Ah, stăpînul, stăpînul, stăpînul meu

E un cîine model

De fidel,

Şi-l voi plimba în lesă mereu.
http://www.observatorcultural.ro/articol/t-shirt-ciini-si-ingeri/

Vizualizări: 9

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesant... Incitant...

"Există oameni triști cu cîini melancolici, oameni veseli cu cîini șturlubatici, oameni cu fețe lungi însoțiți de cîini cu boturi lungi, oameni rotofei cu cîini rotofei, oameni înalți cu cîini lungi, oameni gravi cu cîini solemni etc. etc. etc. Opozițiile morfologice sînt rare, cel mult pot exista stăpîni fără personalitate cu cîini splendizi."

"esențială rămîne relația osmotică dintre om și îngerul său, canin sau nu. În afara acestei osmoze, șansele pentru o călătorie bună a sufletului sînt discutabile."

Mulţumim, Ileana!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar
Publicat de Sîrbu Ioana-Camelia 

Prenume: Ioana-Camelia
Nume: Sîrbu
Pseudonim literar: Camica
Data naşterii: 11/12/1981

Premii literare

• Menţiune la Concursul Naţional de Poezie „Traian Demetrecu” – TRADEM ediţia a XXV-a, Craiova – 2003.

• Menţiune I la Concursul Naţional de poezie şi pictură „Dor de Dor”, Cluj-Napoca – 2006

• Premiul II la secţiunea pamflet, la Festivalul Naţional de Literatură Umoristică „Ion Budai Deleanu”, ediția a V-a, Geoagiu, jud. Hunedoara – 2015

• Premiul II, la secțiunea manuscrise, la Festivalului de poezie religioasă "Credo" - Lăpuşna 2016

Publicări

• Volumul propriu de poezii „Ceva-urile mele”, Râmnicu-Vâlcea, Editura Offsetcolor, 2008

• Publicată în antologia „Ferestre spre secolul XXI” Craiova, Editura Scrisul Românesc, 2005

• Publicată în cadrul antologiei „Freamăt de timp – Freamăt libertin”, Drobeta Turnu-Severin, Editura 3D, 2007

• Publicată în „Antologie de poezie şi comentarii” de Valentina Becart, Iaşi, Editura PanEurope, 2008

• Publicată în antologia de poezie şi epigramă „Romeo şi Julieta la Mizil”, ediţia a V-a, Ploieşti, Editura LVS Crepuscul, 2012

• Publicată în antologia „Insomnii mătăsoase”, volumul II, a grupului literar „Insomnii mătăsoase”, Braşov, Editura Pastel, 2012
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-3

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. La sărbătoare au participat aproape 50 de scriitori de pe toate meleagurile românești, dar și din Diaspora. Editori, președinți de filiale judeţene ale Ligii Scriitorilor, critici de artă, directori, redactori șefi şi redactori de reviste culturale din țară și străinătate, s-au unit timp de două zile pentru a simți și vorbi românește, pentru a face schimb de experiență cu privire la dinamica limbii române și a literaturii românești la început de secol XXI. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Yehuda Amichai tradus în limba Română, premieră mondială Publicat de adrian grauenfels în August 12, 2017

 De la bun început trebuie să recunosc că numele lui nu-mi spunea mare lucru când la începutul anului 2017 i-am cules o carte de pe rafturile unui anticariat din Londra. A fost o zi în care am pescuit, cum îmi place mie să spun - doi poeți: Yehuda Amichai și Rita Dove. Apele erau tulburi. Le-am deschis cărțile și am citit din fiecare câteva poeme. Nu știam nici căror națiuni le aparțin și nici dacă sunt în viață sau nu, cu atât mai puțin valoarea. După o săptămână Rita s-a așezat în bibliotecă alături de alți autori însă Yehuda a rămas lângă mine, zi de zi, timp de șase luni. M-a fascinat înainte de toate omul pe care începeam să-l cunosc și pe care îl găseam privindu-mă și zâmbindu-mi parcă numai mie, de fiecare dată, din spatele versurilor. Relația asta de intimitate pe care o construia poezia lui ca pe o casă cu mine și pe care apoi tot el mi-o lăuda cu atâta sinceritate - chestie pe care nu o mai întâlnisem decât la Walt Whitman - m-a făcut să nu-i pot rezista și azi sunt mândru că m-am încăpățânat să-l citesc și pot spune cu mâna pe inimă că descoperirea acestuia a luat loc repede în galeria celor mai însemnate revelații din viața mea alături de nume ca Pavese, Walt Whitman cum spuneam, Yannis Ritsos, Dylan Thomas, dacă e să mă refer numai la poezia lumii. Altfel nu m-aș fi apucat ca nebunul să traduc continuu din creația acestuia. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/yehuda-amichai-tradus-n-limba-rom-n-premier-mondial

Caligrafii

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. Am cunoscut oameni doar cu suflet - creierul îl dăduse, la o parte, natura - , dar aveau atâta lumină în privire, încât puteau să facă inteligentă și o muscă. Am cunoscut oameni despre care nu pot spune decât… că semănau cu muzica ascunsă în nisip, cu visul ca un loc îndepărtat, cu un om pe care îl iubești, cu lumea care stă - uneori, cu pereții strâmbi când e prea multă liniște, cu frica, realitatea care ne uimește, invidia, mănușa unui boxer, egoismul sau, pur și simplu, cu o piele, susținută de oase, căreia trebuie să-i învârtești cheia.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

 

Stre-suri...

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

castane pentru copii Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 9, 2017

surzi și orbi Doamne. o grămadă de oase între gânduri. merg. cuvântul poate fi oricine. ei cred că undeva. o pasăre poate să-i lovească. tabără de sunete șerpuind.(astăzi discută întâmplări.ostatice între lumi). mâine. pistă pentru corbii. din iad. neuronii ard. stingher. într-o cutie pe roți. luciul ochiului. se clatină. cu vorba. zodia istoriei nefastă. și tu știi… au un rol. în noaptea asta. cu mânecă scurtă… http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/castane-pentru-copii

Demagogi și corupți* Postat de C.Nechita în Iulie 6, 2017

Voi cei cocoțați în castele

Cu ochii și nasul în vânt, Atunci când mai dați de belele Mai știți să priviți spre pământ?

Prin satele noastre bătrâne Trecut-ați voi oare de când Urcat-ați pe vârfuri păgâne Uitând că poporu-i flămând?

De când v-ați văzut la putere Și multe de tot ați promis, Mai știți despre-a noastră durere? Sau doar din program ne-ați omis!continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/demagogi-i-corup-i

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor