T-Shirt. Cîini și Îngeri
Tehnici ale spiritualului în secolul 21

04-08-2017Nr. 883 Călin DAN

- OBSERVATOR CULTURAL

În Timbuktu, Paul Auster ridică o problemă interesantă: unde merg cîinii după moarte? Tema e riscantă – dacă ne gîndim la felul cum mor cei mai mulți cîini, de mîna omului. Auster lasă altora această dilemă, concentrîndu-se pe dilemele existențiale ale lui Mr. Bones și ale stăpînului său, boschetarul Willy G., care a dobîndit și numele de Christmas, deoarece singura sa ocupație memorabilă era impersonarea lui Moș Crăciun pe străzile diverselor orașe. Timbuktu este numele unui loc paradiziac, men­ționat de Willy G., iar tema majoră a cărții este teama lui Mr. Bones că accesul cîinilor e interzis acolo, drept care nu îl va mai vedea niciodată pe Willy, a cărui viață chinuită de sărăcie și alcool se sfîrșește în primele pagini. Următoarele secvenţe sînt amintiri ale vieții
cu Willy G. Christmas, așa cum îi apar ele lui Mr. Bones în timp ce străbate America. America nu e neapărat o țară ostilă cîinilor, Mr. Bones este adoptat în vreo două rînduri, dar aceste tentative sînt doar etape către Timbuktu. Frămîntat încă de incertitudine, dar conștient că sigurul său partener a fost Willy, Mr. Bones decide să dea o șansă intrării în Timbuktu și se sinucide aruncîndu-se în mijlocul traficului pe o auto­stradă.

Important: trebuie să înțelegem că Timbuktu este nu doar o poveste sfîșietoare, ci și un exercițiu de simplitate clasică în retorica suferinței. Mr. Bones nu e antropomorfizat, monologul său nu e o variantă literară a dubioaselor viziuni de tip waltdisneyan; deși cîinele monologhează în engleză, forma de expresie a ideilor sale apare ca oglindirile simplificate, funcționale ale unor conversații și monologuri auzite în lumea oamenilor. Mr. Bones nu poate ieși din problematica oferită de Willy conform nivelului său de cultură și de expe­ri­ență, dar el are propriile interpretări, filtrate de alte emoții și experiențe, care sînt numai ale lui. Neotenia intelectuală a lui homo sapiens nu e diferită: el preia/reia/interpre­tează/adoptă la nesfîrșit texte ale stăpînilor pe care de bună‑voie și i-a ales sau care i-au revenit prin procese istorice complexe.

SONG: Fidelitate
Anubis

Oamenii spun: Eşti fidel ca un cîine!

Şi rîd, pentru că ei nu ştiu

Că sentimentele nu cresc de azi pe mîine,

Aşa cum trandafirii nu înfloresc în pustiu.

Cor

Ca apa la inundaţie,

Ca şpaga la administraţie,

Aşa creşte sentimentul.

Udat cu transpiraţie,

Hrănit prin conversaţie

Apare devotamentul.

Anubis + Cor

Fidelitate, oh, fidelitate,

Tu eşti mai dulce decît toate

Şi ţii în viaţă stabilimentul.

Anubis

Oamenii spun: Suferi ca un cîine!

Şi rîd, pentru că ei nu ştiu

Că decît o bucată dulce de pîine

Mai bine să ai un stăpîn cusurgiu.

Cor

Nu mă sperie castrarea,

Nu mă sperie molestarea,

Nu, nu, nu, nu, nu!

Nu mă sperie-nfometarea,

Alungarea, sugrumarea,

arestarea, flagelarea,

condamnarea,

decapitarea,

incinerarea,

desfiinţarea,

Nu, nu, nu, nu, nu!

Nu am nici o ezitare,

Cîinele e cel mai mare

Prieten al omului.

Naţiunea canină

Are misiunea divină

Să se supună lui.

Fidelitate, ah, fidelitate,

Tu eşti dincolo de toate

Garanţia succesului!

(Călin DAN, Aripi pentru cîini, 2007)

Un aspect interesant al comportamentului canin este coprofagia. Explicațiile clinice și de ordin psihologic sînt multiple și pline de sens (lipsă de vitamine, traiect intestinal deficitar, ducînd la alegerea unor materii gata digerate, teama de pedeapsă pentru defecarea în casă, plictiseala). Rămîne totuși o amintire traumatică dimineața aceea cînd a trebuit să acceptăm faptul că mica Tonga practica coprofagia. Într-o luptă (care s-a dovedit inutilă pînă la urmă) împotriva dorinței cîinelui de a dormi în pat, Tonga era exilată seară de seară în camera „de zi“, de unde fuseseră îndepărtate covoarele și orice obiect susceptibil de a fi ros. Dimineața eram întîmpinați cu entuziasm de micul animal dolofan, care naviga printre bălți de pipi și munți de caca. În special ultimul produs era în cantități impresionante, avînd în vedere dimensiunile animalului. Asta pînă într‑o zi cînd, cu excepția bălților, camera părea curată. Suspiciunea ne-a făcut vigilenți și, prin deducții combinate cu supraveghere, am constatat oroarea: Tonga își mînca propriul produs.

Dincolo de anecdotica discutabilă, rămîne constatarea că relația om-cîine poate fi intensă în ambele sensuri, omul fiind gata să accepte de la cîine comportamente de tip deviant pe care le acceptă în general doar de la progenitura directă (omul, după cum știm, poate fi la rîndul său coprofag – și nu mă refer aici la aspectul moral al chestiei). Există oameni triști cu cîini melancolici, oameni veseli cu cîini șturlubatici, oameni cu fețe lungi însoțiți de cîini cu boturi lungi, oameni rotofei cu cîini rotofei, oameni înalți cu cîini lungi, oameni gravi cu cîini solemni etc. etc. etc. Opozițiile morfologice sînt rare, cel mult pot exista stăpîni fără personalitate cu cîini splendizi. Dar acolo este în mod sigur vorba despre o nepotrivire de caracter născută din veleitarism. E un loc comun deja că oamenii își aleg cîinii după chipul și asemănarea lor sau, dacă cumva greșesc, eroarea se corectează în timp, stăpînii ajungînd să împărtășească un aer familiar cu animalele lor de companie. Poate că e un loc comun fals, dar el ne învață ceva despre îngeri.

Cel mai fascinant aspect al angelologiei, această știință sublimă care studiază și dezbate cu îndîrjire adevăruri nedemonstrabile, este subtila ei neotenie. E ceva necopt, veșnic crud și veșnic perisabil în fructul intangibil al îngerului, dar în modul nostru de a ne raporta la subiect. Obsesia cu îngerii este o joacă – a spiritului –, desigur. La punctul de maxim al poziționării sale teologice, îngerul e proiecția divinității asupra unei lumi care necesită intermediere. La punctul de maxim negativ, îngerul e forța opoziției, zoroastriană, proiectată punitiv (sau din rațiuni dialectice) asupra aceleiași lumi. Pe noi ne interesează zona intermediară – a speculației infinite despre colocvialitatea, senzualitatea, caracterul ludic, sentimental, imprevizibil, colocvial, poetic, melancolic, gregar al îngerului. Asemenea cîinelui, îngerul e neotenic, imatur, dependent, eratic comportamental, bulimic emoțional, se simte bine la grămadă, cunoaște scurtăturile, e cînd hiperactiv, cînd somnoros, cînd prea prezent, cînd dispărut undeva la treburile sale, întotdeauna însă cu unul dintre simțuri (auzul, văzul, mirosul) ațintite asupra omului, fie pentru a-i anticipa intențiile, fie pentru a răspunde la ele, fie pentru a le ignora cu bună știință.

După unele păreri, îngerul ne preia la naș­tere și ne predă la moarte. Protejat de această serialitate, îngerul e un diamant care rămîne pur și neatins de impuritățile vieții noastre. El e parte a esenței superioare și o reprezintă ca un ambasador atent, empatic, dar distant, pe lîngă omul care i-a fost alocat. Această alocare este, de fapt, legătura dintre înger și cîine – cîinii fără stăpîn și îngerii vagabonzi sînt categorii inacceptabile, ele ne tulbură emoțional și ne fac să ne revoltăm în fața propriei ne­putințe.

Există și unii care consideră că îngerul e o ființă educabilă. Experiența lui e cumulativă de la suflet preluat la suflet predat și de la un suflet la altul, ceea ce induce ideea că un înger vechi și experimentat e mai benefic pentru sufletul pe care îl acompaniază. Sînt și unii care consideră că îngerul e inferior omului, pentru că învățarea e univocă – întotdeauna de la om către înger și niciodată invers. Slujbaș al divinului, îngerul de companie e împins și el de către omul deja căzut din grație într-o zonă a tranziției, de unde trebuie să-și afirme, din nou și din nou, dreptul la zonele superioare. Îngerul nu e doar serafic, el e sisific. Conform Kabbalei, îngerul e întruchiparea unei misiuni divine punctuale și dispare odată cu îndeplinirea ei; deducem că îngerul e dispozabil după întrebuințare – ca și cîinele.

Cu cîteva binecunoscute excepții, îngerii nu au nume: există în acest sens chiar o recomandare din partea Congregației pentru Divina Adorație și Disciplina Sacramentelor, de pe lîngă Vatican, care acceptă doar trei: Mihail, Gabriel, Rafael. Cîinii stau mai bine aici: ar exista pe planetă aproximativ 525 milioane de cîini, dintre care putem asuma că aproximativ jumătate au nume, avînd și stăpîni. Nu cred că numele îi face pe aceștia să fie îngeri căzuți; în schimb, cîinii fără nume sînt (paradoxal, conform doctrinei) neasimilabili ca îngeri, ceea ce e trist. În fond, cine repartizează îngerii/cîinii și cum?

Serafimi, heruvimi, elohimi și toate celelalte coruri ale îngerilor, conduse de arhangheli, sînt ca rasele de cîini – simple categorisiri pe criterii minore, de estetică formală și de nuan­țe comportamentale. Ierarhiile acestea (tot de sorginte kabbalistică) nu înseamnă aici mare lucru – esențială rămîne relația osmotică dintre om și îngerul său, canin sau nu. În afara acestei osmoze, șansele pentru o călătorie bună a sufletului sînt discutabile.

Cîinele și îngerul se întîlnesc în Timbuktu. Rămîne întrebarea dacă Willy G. Christmas e și el acolo.

SONG: Stăpînul meu e un cîine
Anubis

Dimineaţa cînd mă scol,

Mi-e sufletul gol

Şi de viaţă mi-e frică.

Cînd soarele se ridică

Totul pute nasol.

Aşa că înfig o ţigare

Între buzele superioare,

Torn pe gît una mică

Şi dau fuga la bordel,

Cu stăpînul meu în lesă,

Care mi-e cîine fidel.

Isis

Stăpînul meu e un miel

Cu blana dată la-ntors,

Stăpînul meu e un model

De fraier bun de stors.

Îl scot la plimbare

Pe strada mare,

Pe strada mică,

Să văd ce mai pică

La aşternut.

Cor

Ceva bun de

Ceva bun de

Ceva bun de

Avut.

Anubis

Ceva căţeluşe,

Blînde, jucăuşe,

Fără de căpuşe,

Pentru mine.

Şi pentru el, vezi bine,

Ceva domnişoare

Zornăind cătuşe,

Tari în picioruşe,

Bune-alergătoare,

Şi căţărătoare.

Cor

Pentru că ce să

Mai vorbim degeaba?

Stăpînul meu are lesă,

Şi îşi face treaba

Cu laba

Pe portofel.

Ah, stăpînul, stăpînul, stăpînul meu

E un cîine model

De fidel,

Şi-l voi plimba în lesă mereu.
http://www.observatorcultural.ro/articol/t-shirt-ciini-si-ingeri/

Vizualizări: 13

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Interesant... Incitant...

"Există oameni triști cu cîini melancolici, oameni veseli cu cîini șturlubatici, oameni cu fețe lungi însoțiți de cîini cu boturi lungi, oameni rotofei cu cîini rotofei, oameni înalți cu cîini lungi, oameni gravi cu cîini solemni etc. etc. etc. Opozițiile morfologice sînt rare, cel mult pot exista stăpîni fără personalitate cu cîini splendizi."

"esențială rămîne relația osmotică dintre om și îngerul său, canin sau nu. În afara acestei osmoze, șansele pentru o călătorie bună a sufletului sînt discutabile."

Mulţumim, Ileana!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc. Rugăciune, litanie, epifanie, prezență. Exorcism, incantație, magie. Sublimarea, compensarea, condensarea inconștientului. Expresie istorică de rase, națiuni, clase. Neagă istoria: în sinele ei sunt rezolvate toate obiectivele conflictuale și omul dobândește în sfârşit conștiința de a fi ceva mai mult decât tranzit. Experiență, sentimente, emoție, intuiție, gândire, nedirijate. uman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mihai Beniuc - 110 ani de la naştere Publicat de Florin T. Roman în Noiembrie 16, 2017 la 3:13pm în ARTICOLE

„Mihai Beniuc e lemnul din grindă pe care atârnă secera, fierul spălat în sângele grâului şi încovoiat ca spinarea ţăranului aducând pâine, mânerul plin de răni deschise, zimţii, văile prin care sudoarea curge în pământ, în netimpul din trupul pământului, înviindu-i ierburile, semănându-i fluturi pe comori şi perechi de mărgăritare peste căţelul ce latră miezul nopţii şi stă cu labele suite pe blesteme şi nădejdi”, scria undeva Fănuş Neagu, prieten al poetului. În calitate de concitadin al său mă simt obligat să reamintesc, la ceas comemorativ, noilor generaţii şi nu numai, cine a fost şi mai ales ce a scris acest poet pe nedrept uitat. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/mihai-beniuc-110-ani-de-la-na-tere

Starea literaturii moderne, un sondaj SAGA - Israel Postat de adrian grauenfels în Noiembrie 7, 2017 Controversatul (şi totodată excelentul) film israelian Foxtrot trage un imens semnal de alarmă: existenţialismul, consumismul, irealitatea vieţii moderne ne fac să nu ne mai vedem pe noi înşine. În fiecare secvenţă, personajele sunt afectate de starea de "postmodern" consensuală şi în toate situaţiile inspirate din realul israelian găsim anomalii, absurd, dezumanizare şi abandon. Cultura, deciziile, arta şi estetica nu mai aparţin individului ci sunt dictate de forţele telurice ale erei informaţionale. Care influenţează mai ales pe cei care nu stăpânesc la perfecţie limba nativilor. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/starea-literaturii-moderne-un-sondaj-saga-israel?xg_source=activity

100 de ani de la catastrofa din Octombrie 1917 Publicat de adrian grauenfels în Noiembrie 1, 2017

Pentru noi toţi cei născuţi în zorii comunismului, data de 7 Noiembrie 1917 are un răsunet deosebit. Era momentul când poporul, bolşevicii, mujicii şi oprimaţii conduşi de Lenin au preluat puterea instaurând în Rusia o nouă eră, o nouă ideologie, de fapt o monstruoasă anomalie socială - comunismul. Filosofia marxistă a "dictaturii proletariatului" a fost impusă cu armele de Gărzile Roşii care prin insurecţie au lichidat guvernul provizoriu alcătuit după abdicarea ţarului Nikolai II. Lenin, Trotzki şi din 1922 Stalin, croiesc o nouă istorie care va costa viaţa şi va schimba destinul milioanelor de oameni din trei continente. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/100-de-ani-de-la-catastrofa-din-octombrie-1917

Caligrafii

Nevoia de noi...(amintiri de la lansarea volumului colectiv "Jurnalul unui câmp de aripi" - Daniela Toma)
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 5, 2017
Da! avem nevoie de noi. într-o lume care ne alienează tot mai mult. și nu știu dacă este vina ei sau a aerului de deasupra. sigur, însă, cineva cerne șansele de a trăi normal. când voi întâlni energia aceea, dacă o voi întâlni vreodată, o voi examina pe toate fețele sau firele care ne despletesc firescul. și, poate, astfel voi înțelege, pentru o altă viață de om sau fluture, unde se află echilibrul fără de care suntem mai ușori decât o frunză…
continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/nevoia-de-noi

Stre-suri...

Între G și H... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Noiembrie 2, 2017 

Nu, nu e vorba de punctul G, ci de rețeaua internet... Pentru că mă mișc doi centimetri cu telefonul mai spre dreapta-stânga, dispare G, apare H, dar cel mai grav e când se încăpățânează un E penibil... Sau de rețele, în "G"neral... De plase, de păcăleli, de ițe... Iglițe... De chef și platitudine, de extaz și starea de nimic. De hipotalamus e vorba. Măria-Sa. Mă ia cu câte o sfârșeală, de nu-mi vine să cred. Mă irită tot. Și nici că aș vrea altceva. Nu! Se strânge lumea într-un polonic și sunt, și eu, pe-acolo, să mă întreb ce caut. Nimic. Un hipotalamus destabilizat, pipernicit, anemic, anti-anatomic. Nici măcar o părere, niciun sentiment, doar iritare, cu lipsă de respect. Cu lipsă de orice, altceva. Hormonal - da, ah!, intervine "H"-ul - poate părea corect: o muiere ce glisează în viteză, spre vârsta a treia. Sau o fi vreo înălțare? Că "trei" e mai sus decât "unu"... continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/ntre-g-i-h

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor