M-am tot gândit : să scriu, să nu scriu...
Adevărul este că am scris, dar nu aici. Am fost nevoită să fac reclamații...
Suntem în faza în care ar trebui să apelăm la "instanțe". Nu-mi plac reclamațiile. Cu atât mai puțin, procesele în justiție. Dar sunt și mai împotriva treburilor făcute prost, promisiunilor și angajamentelor nerespectate, relațiilor întortocheate, ascunse, bârfelor, matrapazlâcurilor, furtișagurilor, lipsei de comunicare, lipsei de profesionalism, vorbăriei fără rost, impoliteților... Și lista poate continua.
Voi povesti aici, din dorința/nevoia de a mă elibera de tensiuni care se cer dezamorsate, dar și pentru a vă comunica și vouă, ce se poate întâmpla când vrei să ai o casă, în România. Nu că treburile ar merge perfect, în altă parte, dar nici chiar așa...
Am revenit în țară, de anul trecut.
Pentru soțul meu, este o lume nouă. Din fericire, se adaptează bine. S-a obișnuit să conducă mașina, în traficul de la noi... N-aș fi crezut...
A fost dorința lui, să ne stabilim în România, i-a plăcut litoralul, în august-septembrie 2010, apoi i-a plăcut Iașiul, la sfârșitul lui 2011 și începutul lui 2012, apoi, în aprilie 2014 și 2015, s-a îndrăgostit de complexul Palas. Zice că e cel mai frumos, din tot ce a văzut, similar, prin alte țări. Mai frumos ca Balexert din Geneva. Se simte bine în familia mea, cu prietenii și cunoscuții mei.
A vrut o casă, aici. Ne-o tot facem...
La începutul lui iulie, anul trecut, am încheiat precontract, dezvoltatorul primind un avans foarte substanțial, în august. Termenul de livrare la cheie era 15 octombrie 2017.
Unul dintre prietenii noștri de aici, umblat prin lume, ne-a spus: sunteți siguri că vreți să vă stabiliți în România? Mai gândiți-vă...
Eram și suntem. E țara mea și o iubesc necondiționat. Iar soțul meu se simte bine, este genul adaptabil oriunde, suntem împreună, la bine și la greu.
Nu ne-am fi putut închipui că urma să traversăm o aventură în toată regula. De neimaginat. Încă ne aflăm în plin miez. De "aventuri" am tot avut parte, și în Franța. Deh, așa suntem noi..., "aventurieri"...
Voi scoate o carte, că prea dau pe dinafară...
Încă nu este gata casa. În curând, nouă luni de întârziere.
De ce? Cât de greu îmi este să înșir motive care să stea în picioare... Mereu a apărut câte ceva. Dezvoltatorul - francezii îl numesc "promotor" - ni s-a părut un tânăr de treabă, iar soțul meu a admirat, de prima dată, calea de acces, betonată, pe marginea căreia se aflau cele cinci case. După ce am vizitat interiorul uneia, care era gata, am preferat-o pe ultima, pentru că era în stadiul de fundație plus câteva rânduri de cărămidă. Asta, pentru că am dorit să aducem unele modificări, iar dezvoltatorul a fost de acord. Pentru toate modificările, am plătit în plus. Da, fără factură, deși am solicitat.
Precontractul a fost semnat în aceeași zi. Iarăși un aspect pozitiv, pe care soțul meu l-a aplaudat. În Franța, a spus el, puteai aștepta și două luni, ca să intri la notar. Dar am înțeles, mai târziu, că treburile mergeau ca pe bandă, doar când era vorba ca dezvoltatorul să primească bani.
Am plecat în vacanță și, la întoarcere, mai erau doar câteva cărămizi puse în plus, deși promisese că urma să avanseze consistent. Nu ne-am supărat, am zis că nu va fi gata la jumătatea lui octombrie, ci cu o lună jumătate mai târziu. Abia acum ne-a încolțit gândul că, primind aproape toți banii pe casă, o sumă cum, probabil, nu se întâmplă niciunui investitor din imobiliare, omul și-a luat familia și a plecat și el, în vacanță, apoi l-am văzut cu mașină nouă... Dar nu ne apucăm de analizat. Chiar, nu. Noi vrem casa: bine executată, "selon les règles de l'art".
Am vrut-o, într-un final, pe 31 mai, anul acesta, la cheie. Așa cum scrie în contractul de vânzare, pe care tânărul om de afaceri ne-a rugat - aproape plângând - să-l semnăm în decembrie, anul trecut. Pentru că vroia să-și încheie bilanțul pe 2017, ca să nu plătească taxele și impozitele mărite la 16%, în loc de 3%, cum își anunțau intențiile legislatorii. Noi am stat mult pe gânduri, până să acceptăm. Soțul meu a hotărât să semnăm. Dar am solicitat textul contractului, cu două zile înainte, și am cerut să fie scoase niște paragrafe cu prea multe neadevăruri. Ce nu am putut elimina a fost fraza care stipula că achiziționam o casă finită la interior. Pentru că doar o casă nouă se cumpără cu TVA de 5%. Lucrările exterioare puteau rămâne de executat. Pentru acestea, am solicitat termenul de 31 mai. Ca să vină primăvara și să se poată lucra pe vreme bună. Încă aveam încredere...
Am tot tras de tânărul investitor, să aducă oameni, să mai avanseze execuția. În ianuarie, s-a făcut finisajul interior, cu o serie de neajunsuri... După care... Greu...până la deloc.
Ne-a întors spatele și dus a fost. Nu mai vrea să comunice. În casă intră apa de ploaie. S-au umezit pereții, și la parter, și la etaj... Balcoanele nu au balustrade. La interior și la exterior, atârnă cabluri electrice. WC-urile curg. Terenul nu este taluzat, gardul nu e terminat... Nu înșir toate neregulile, că sunt prea multe. La sfârșitul lui mai, am făcut un act de constatare, cu un executor judecătoresc și doi specialiști în construcții. Dezvoltatorul a fost prezent doar jumătate din timpul afectat, a plecat, nu a semnat.
De o săptămână, i-am trimis notificare prin avocat. O încercare de rezolvare amiabilă. Am fost în audiență la primar. Încă o încercare...
De două zile, ne-am instalat în casă, așa cum este, am dormit două nopți "chez nous". Nu mai puteam sta într-un provizorat peste limite... Avem de aranjat ceva mobile, lucrurile din papornițe, saci, cutii...
Da, o nouă și mare provocare. Viața este un lanț de provocări asortate colorat, cu serii de renunțări. Dar se pare că, dacă reclamatul nu răspunde la notificare, nu vom putea renunța la acționarea în judecată. Iar daunele-interese și morale, pe care le vom cere, vor fi mari. Să vedem ce rezolvă justiția română! Avem și rezerve, că, deh, suntem "fripți"... Numai că, sigur ne va tenta până și "Curtea drepturilor omului"... Iar viața va deveni literatură.
Vă țin la curent cu evoluția, dacă veți dori.
Fruntea sus, c-avem treabă!

Vizualizări: 47

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Stres! Da! Citit cumva... vaccinată, amuzată și cu speranță! Mersi, Anica! Recomandată în STRE-SURI, 9 iulie 2018

Mulțumesc și eu, Ileana! De ani buni, mă căznesc - și reușesc, în mare parte - să nu mai vreau altceva decât ceea ce mi se întâmplă. Pentru că am înțeles bine că toate au un rost. Și nu renunț la încrederea că rostul este bun.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mica Unire

24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și econunirea-principatelor-romaneomică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.  continuare... https://ziarulunirea.ro/24-ianuarie-1859-mica-unire-unirea-principatelor-romane-sub-alexandru-ioan-cuza-240383/?fbclid=IwAR2Kx1CeITWAfDfbWlZIq

Bun rămas, Gaudeamus!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 20, 2018 la 4:13pm în ARTICOLE
Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/bun-ramas-gaudeamus

Caligrafii

"Chipul cuvintelor" – Theodor Răpan. Impresii la început de drum… Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 27, 2018

Sunt zile în care vrei să fugi în ieri. Nu pentru că nu-ți plac. Doar pentru că te simți mai bine - mergând cu fața privind peste umăr… … Octombrie, frunze galbene, aglomerație. Am găsit ușor loc de parcare, ceea ce m-a uluit. Și, chiar dacă am ajuns mai devreme, după ce am cumpărat cartea, am urcat treptele spre sala unde avea să se desfășoare lansarea. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/chipul-cuvintelor-theodor-rapan-impresii-la-inceput-de-drum?xg_source=activity

Impresii de la lansarea volumului „BOGAȚII NU VISEAZĂ NICIODATĂ SCOICI”– Luminița Zaharia. Sau… clipa asta numită viață.

Viața noastră este compusă din zile care se imprimă în mental ca amintiri. Unele, frumoase, altele frumoase și triste, iar altele… pe care vrei să le uiți și nu poți. Rar, câte puțin din fiecare și, des, ca cea de astăzi. Mâine, când voi privi peste umăr, dar umărul acela aplecat spre mine, știu sigur că voi spune… ieri a fost ALTFEL. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/impresii-de-la-lansarea-volumului-bogatii-nu-viseaza-niciodata-sc

Stre-suri...

Printre gânduri sau nevoia de liniște Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 16, 2019

Am ajuns mai târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când ultimul vers se pierde, reduc sonorul. Mă întreb cum ar fi viața dacă nu am asculta știri? Am încercat de câteva ori. A fost plăcut, dar nu mă simțeam întreagă. De parcă cineva m-ar fi introdus într-o eprubetă pentru experiment. Alt experiment. Trag cu ochiul la buzele lor care se mișcă, la zâmbetul sincer sau de circumstanță. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/printre-ganduri-sau-nevoia-de-liniste

După 1 Decembrie... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Decembrie 3, 2018

La ce mă gândesc? La critici. Dacă multă lume s-a manifestat cu entuziasm, în legătură cu Sărbătoarea Națională și Centenarul Marii Uniri, alții, mulți și ei, au criticat. Să-ți iubești țara nu are legătură cu vremelnicia conducătorilor pe care nu-i agreezi, nici cu erorile care s-au făcut, de-a lungul istoriei. Să-ți fie dor de țara ta, când ești plecat, pornește din adâncul ființei tale și nu poți opri sau nega dorul. I te supui și plângi, uneori. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/dup-1-decembrie?xg_source=activity

Strecor ceva... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în August 10, 2018 la 9:39am în Stre-suri...Înapoi la Stre-suri... Discuţii Da, trezirea exact alături de proaspăta dimineață, în miros de fum din grădini învecinate... Zgomotele trezesc brusc, mirosurile se insinuează în vis și sperie... Nu este permisă aprinderea focurilor în curți, decât pentru barbecue. Dar, vecinii care au proprietăți campaniarde, relativ vechi, trăiesc, în continuare, ca lațară.continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/strecor-ceva

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2019   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor