Am ajuns mai târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când ultimul vers se pierde, reduc sonorul. Mă întreb cum ar fi viața dacă nu am asculta știri? Am încercat de câteva ori. A fost plăcut, dar nu mă simțeam întreagă. De parcă cineva m-ar fi introdus într-o eprubetă pentru experiment. Alt experiment. Trag cu ochiul la buzele lor care se mișcă, la zâmbetul sincer sau de circumstanță. Ridic din umeri și-mi zic: ”Politică! Să o facă cei care pot să spună adevăr sau minciună cu aceeași seninătate, indiferent de ce parte a trupului meu se află, indiferent de altitudinea la care se situează față de Pământ”. Îmi doresc doar pace, liniștea aceea care să-mi permită să trăiesc fără grijă și frică. Frica de ziua de mâine, de omul care trece pe lângă mine, de gândul meu spus curat (indiferent de orientare sau lipsă de orientare) care ar putea să atragă viruși lingvistici atunci când părerea se bifurcă. Îmi doresc să trăiesc într-o lume în care ura este doar o poveste urâtă cu zmei și vrăjitoare, nu, o ființă, aproape, legitimată cu actul nostru de identitate. Treptat ea ne va ucide. Nu este nevoie de războaie cu bombe sau inteligență maladivă pentru a fi decimați ca specie.
Ce tristețe incomensurabilă! Să vrei să fii conectat la tot ceea ce înseamnă Real și să apeși pe Off, (indiferent de post, indiferent de evenimentul politic prezentat), dintr-o reacție de apărare dictată grav și ferm de subconștient. Și mă întreb cu naivitate, cine ar trebui să facă politica pentru ca astfel de frustrări să nu mai funcționeze în conștiință? Poate… ”Extratereștri”… îmi răspunde un glas doar de mine știut.
Chopin se aude, încă. Și-mi amintesc așa, ca un basm, de seara de ieri de la Casa Schiller unde a avut loc lansarea volumului de poeme "Veșminte de Luceafăr" - autor Daniela Gherasa, apărut la Editura Astralis. Priveam, din picioare, expresiile participanților, gândurile, zâmbetele adevărate, bucuria contopirii cu înțelesul unui suflet. Îi vedeam de sus, ca și cum mergeam pe stradă purtând poante. Poante care ar trebui purtate, poate, atunci când nu mai înțelegem nimic…
Ileana Popescu Bâldea
16 Martie 2019

Vizualizări: 27

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Publicat în STRE-SURI, 16 Martie 2019

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Mica Unire

24 ianuarie 1859, data la care a avut loc Mica Unire. Unirea Principatelor Române sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza. Mica Unire de la 1859 a fost primul pas important pe calea înfăptuirii statului național unitar român. Unirea celor două principate a fost un proces care a început în 1848, bazat pe puternica apropiere culturală și econunirea-principatelor-romaneomică între cele două țări. În anul 1848 s-a realizat uniunea vamală între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu.  continuare... https://ziarulunirea.ro/24-ianuarie-1859-mica-unire-unirea-principatelor-romane-sub-alexandru-ioan-cuza-240383/?fbclid=IwAR2Kx1CeITWAfDfbWlZIq

Bun rămas, Gaudeamus!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 20, 2018 la 4:13pm în ARTICOLE
Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/bun-ramas-gaudeamus

Caligrafii

Grădina cu scriitori
Publicat de ileana popescu bâldea
în Iulie 7, 2019
Parcă erau crescuți pe scaune, pe scaunele dintre copaci. copacii cu trunchiuri înalte și crengile sus,sus, între Muzeul Literaturii și cer, încât, cu puțină bunăvoință, ai fi zis că aer și spațiu nu există – doar un tunel cu pereți transparenți către lumea de deasupra noastră. și-acolo, ei, înveșmântați în cuvinte, departe de tot ce se cheamă real chinuit de viață, își întindeau degetele sufletului și lăsau pacea aceea înaltă să coboare spre tălpi, până când oameni nu mai erau, doar un abur de iulie binecuvântat că există.
O parte din mine am lăsat-o pe scaun și cu alta am ieșit din grădina, m-am prefăcut în om normal, m-am cățărat pe gard și i-am ascultat, privit, înțeles, admirat. erau fantastici în „delirul” lor și mi i-am imaginat trudind la șlefuirea literei, aglutinarea ei în stări, și pagini, și cărți și cuvinte despre ele. căci, acolo, cuminți, dar fremătând, asta făceau: vorbeau despre ei, despre opera lor, despre cărțile care plecau, în lume, atunci – cu sfială, emoție și încredere că atâta vreme cât fiecare lasă în urmă ceva, lumea asta nu va pieri ca parte supremă a existenței, ca spirit.
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/gradina-cu-scriitori

Stre-suri...

Printre gânduri sau nevoia de liniște Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 16, 2019

Am ajuns mai târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când ultimul vers se pierde, reduc sonorul. Mă întreb cum ar fi viața dacă nu am asculta știri? Am încercat de câteva ori. A fost plăcut, dar nu mă simțeam întreagă. De parcă cineva m-ar fi introdus într-o eprubetă pentru experiment. Alt experiment. Trag cu ochiul la buzele lor care se mișcă, la zâmbetul sincer sau de circumstanță. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/printre-ganduri-sau-nevoia-de-liniste

După 1 Decembrie... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Decembrie 3, 2018

La ce mă gândesc? La critici. Dacă multă lume s-a manifestat cu entuziasm, în legătură cu Sărbătoarea Națională și Centenarul Marii Uniri, alții, mulți și ei, au criticat. Să-ți iubești țara nu are legătură cu vremelnicia conducătorilor pe care nu-i agreezi, nici cu erorile care s-au făcut, de-a lungul istoriei. Să-ți fie dor de țara ta, când ești plecat, pornește din adâncul ființei tale și nu poți opri sau nega dorul. I te supui și plângi, uneori. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/dup-1-decembrie?xg_source=activity

Strecor ceva... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în August 10, 2018 la 9:39am în Stre-suri...Înapoi la Stre-suri... Discuţii Da, trezirea exact alături de proaspăta dimineață, în miros de fum din grădini învecinate... Zgomotele trezesc brusc, mirosurile se insinuează în vis și sperie... Nu este permisă aprinderea focurilor în curți, decât pentru barbecue. Dar, vecinii care au proprietăți campaniarde, relativ vechi, trăiesc, în continuare, ca lațară.continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/strecor-ceva

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2019   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor