Am șters unele postări, reluări de articole din mass-media, cu nuanță de știri, actualități, mai cu seamă pe teme politice sau care bat în politic...
Profit de ocazie, pentru a vă înfățișa unele păreri.
Limitele lumii fiecăruia sunt mai largi sau mai strâmte. Ne formăm un univers interior și exterior, cu sau fără voia noastră. Mă îndoiesc că am putea interveni concret și pune fiecare piesă din puzzle-ul vieții, exact acolo unde dorim. Cea mai mare parte din ''construcția'' care înaintează cu fiecare clipă și care devine viața fiecăruia, se realizează în funcție de o mulțime de factori exteriori și care nu țin deloc sau, rareori, foarte puțin, de noi-înșine. Să-mi arate cineva un muritor care nu-și pune șuba când e ger, pentru că așa a hotărât el, să defileze în maieu, la minus 10 grade. E doar un exemplu simplu, legat de parametri meteorologici. Da, există acei temerari, foarte puțini - raportat la masele contemporane, de semeni - care se disting net, tocmai prin excentricitate. Un alt exemplu, mai "sofisticat", ar fi : câți dintre oamenii planetei nu și-au făcut planuri de viitor și au constatat - cu mirare - că traseul lor se plasează în cu totul alte coordonate faptice și de acțiune, uneori chiar și geografice? Vor spune unii că : "Ba da, eu am făcut exact ce mi-am propus!". De acord, a vrut să-și facă o afacere, a făcut-o, a reușit. Dar să-mi garanteze că fiecare pas a fost exact cum l-a visat sau gândit. Este imposibil. La fiecare ieșire peste pragul casei, având la purtător tot mormanul de proiecte pentru ziua respectivă, intersectările cu energiile din jur nu pot fi anticipate. Și fiecare "ciocnire" duce la o altă mișcare decât cea care ar fi putut fi prevăzută. Până și gândul se poate schimba, de la un metru, la altul. Ne putem pomeni făcând chiar un gest care nu ne caracterizează. Ne cerem scuze, dar gestul e făcut.
Aleatoriul, hazardul... Îmi place asta. Mă fascinează chiar.
Uite, pornim la cumpărături. Se face un blocaj în circulație, ne translăm de nevoie, spre un cu totul alt interval orar decât a fost cel alocat cumpărăturilor. Și asta nu-i nimic. Ajungem printre raioane, mai vedem articole ce nu figurau pe lista cu necesarul, ele plonjează în cărucior. Se poate prefigura și o mică gâlceavă cu partenerul de viață, total nedorită, dar care poate schimba și planul pentru după-amiază sau seară. Fix "socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg."
Putem oare pune pe hârtie treptele înaintării prin evenimentele-gesturile-vorbele-etceurile unei zile, cu timpii anvizajați, și să le urcăm/coborâm fără abatere? Putem întocmi - și apoi urma à la lettre - o hartă a orientării, pentru traversarea unui interval spațio-temporal? Așa, ca o provocare...
Nu sunt fatalistă. Doar am constat, de-a lungul anilor.
Dar există o formă de echilibru. Asta mie, cel puțin, îmi este clar. Ehehe, nah că e vorba de un echilibru instabil. Evolvente pline cu echilibre instabile, ca niște suprafețe frumos curbate, ce flutură prin viețile noastre, se tot lăfăie că ele fac și dreg. Nici măcar. Sunt purtate de energii amestecate și amestecătoare de materii. Știți voi : "shaken, not stirred", "secoué, pas remué"...
Hormonul fericirii... Chimia asta ! Macro-biologia asta ! Hipotalamusuri buclucașe...
Unde vreau să ajung? Am putut să-mi propun câte ceva, din start, când m-am avântat în această scriere, și sper să nu cadă netul înainte de a salva textul.
Sunt iubitoare de semeni. Critic, desigur, pentru că am și eu prisma mea. Dar, omenește, îi accept pe toți, îi scuz pentru glisadele - uneori, vagabondaj curat - printre energii. Nu agreez o serie de personaje de pe eșichierul politic. Dacă le-aș întâlni, aș sta la distanță. Atât cât le pot avea în vizor - nededicând decât o mică parte din unele zile urmăririi informațiilor de actualitate - și cât sunt în stare să compilez în propriul sistem de gândire și simțire, îmi fac o părere despre unul, despre altul. Toată viața, am fost și voi rămâne apolitică. N-am fost membră de partid, nu voi fi. Dar înafara politicii nu am cum să rămân, căci ea e peste tot, ca buruiana. Ea ne guvernează viața. Sunt un cetățean cuminte, corect, respectuos, iubitor de țară și cetate. De mers la vot, doar cât am lipsit din țară, nu am mers. Chiar am convingerea că, dacă nu votăm, nu avem niciun drept de a mai reproșa ceva, din tot ce se petrece în societatea românească. Aș vrea să votez știind exact ce. Explicațiile care-mi vin de la prieteni mă năucesc. Îmi dau seama că nu cunosc o serie întreagă de nume din viața politică. Cum să aflu ce fac unii și alții, din VIP-urile guvernării? De ce a devenit lumea românească o bârfotecă ? Acțiunile celor ce ne conduc sunt expuse vederii, gândirii și analizării. Dar cum să urmăresc toate emisiunile de informare și toate talk-show-urile, din toată mass-media? Știu sigur că mă uit la mai mult decât se uită mare parte din populația țării. Iar capacitatea mea de analiză e mai bună decât cea a acelei mari părți. Și, totuși, eu nu știu exact ce să votez. Și-atunci, mi-e frică de acea "mare parte". Ea va merge în mică proporție la vot, dar, fiind atât de mare, chiar procentajul redus de participare va avea influență. Ținând cont și de câți vor absenta, din cealaltă parte, cea ca mine, rezultă o vraiște... De mine, încep să mă tem mai puțin. Mă voi lăsa orientată de oameni dragi, din anturaj, care au șansa de a fi mai informați și mai buni gestionari și procesatori de știri. În final, după "orientarea" care va avea loc, cu prisma interioară lustruită, voi ajunge la o concluzie. Oare n-ar trebui să merg, de data asta?
Atât am vrut să spun. De m
ine, nu mi-e teamă. Acum, preț de o secundă-două, îmi las ochii pe moțul pisicii Bibi, minunându-mă nesfârșit, de ce e în stare natura, apoi, extind cercul vizual și contemplu splendoarea din perimetrul verde, pe care mi-l permit, al începutului de mai, după care vă urez alegere în cunoștință de cauză!

Vizualizări: 12

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactori: Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Ada Nemescu, Costin Tănăsescu,Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

"Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată"
Octavian Paler

Medalion literar

CV-Ioan Grigoraș
Publicat de Ioan Grigoraș în Iulie 11, 2018 
M-am născut printre fecioare, la început de toamnă într-un frumos oraș moldav de pe malul Tazlăului. Fascinat de frumusețea locurilor natale am început încă din clasa a-V-a să cuprind în versuri poezia peisajului natal.
Pentru studiile liceale și universitare m-am deplasat în Ardeal, unde, pe timpul liceului, am activat în Cenaclul literar „Tinere Condeie”. În această perioadă am colaborat și cu revista „Limba şi literatura română”.continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-ioan-grigora

traduceri...

Arcul şi lira (El arco y la lira)
Postat de Ioana Haitchi în Noiembrie 8, 2017
Poezia este cunoaștere, salvare, putere, abandon. Operaţiune capabilă de-a schimba lumea, activitatea poetică este revoluționară prin natura ei; exercițiu spiritual – metodă de eliberare interioară. Poezia dezvăluie această lume; creează o alta. Pâinea celor aleşi; al naibii aliment. Izolare; unire. Invitație la călătorie; întoarcere la patria-mamă. Inspirație, respiratie, exerciţii fizice. Rugăciunea vidului, dialogul cu absenţa: plictiseala, chinul și disperarea le hrănesc.  continuare...http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/arcul-i-lira-el-arco-y-la-lira

Articole

Bun rămas, Gaudeamus!
Publicat de ileana popescu bâldea
în Noiembrie 20, 2018 la 4:13pm în ARTICOLE
Gata! Gaudeamus și-a îmbrăcat haina de sfârșit de toamnă, a închis-o în ghindă crăpată, a pus în rucsac câteva cărți, amintiri și, sprijinit într-un toiag din frunze, a coborât treptele fluierând după un TAXI care avea întunericul pe bancheta din spate. A făcut cu mâna, larg, cât să-i atingem toți degetele, și a plecat. În urma lui a rămas pustiul, ca trecere, și poate împlinirea unui vis. 
http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/bun-ramas-gaudeamus

Caligrafii

Grădina cu scriitori
Publicat de ileana popescu bâldea
în Iulie 7, 2019
Parcă erau crescuți pe scaune, pe scaunele dintre copaci. copacii cu trunchiuri înalte și crengile sus,sus, între Muzeul Literaturii și cer, încât, cu puțină bunăvoință, ai fi zis că aer și spațiu nu există – doar un tunel cu pereți transparenți către lumea de deasupra noastră. și-acolo, ei, înveșmântați în cuvinte, departe de tot ce se cheamă real chinuit de viață, își întindeau degetele sufletului și lăsau pacea aceea înaltă să coboare spre tălpi, până când oameni nu mai erau, doar un abur de iulie binecuvântat că există.
O parte din mine am lăsat-o pe scaun și cu alta am ieșit din grădina, m-am prefăcut în om normal, m-am cățărat pe gard și i-am ascultat, privit, înțeles, admirat. erau fantastici în „delirul” lor și mi i-am imaginat trudind la șlefuirea literei, aglutinarea ei în stări, și pagini, și cărți și cuvinte despre ele. continuare...
http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/gradina-cu-scriitori

Stre-suri...

Stress sau... Publicat de Anica Andrei-Fraschini în Mai 5, 2019

Am șters unele postări, reluări de articole din mass-media, cu nuanță de știri, actualități, mai cu seamă pe teme politice sau care bat în politic... Profit de ocazie, pentru a vă înfățișa unele păreri. Limitele lumii fiecăruia sunt mai largi sau mai strâmte. Ne formăm un univers interior și exterior, cu sau fără voia noastră. Mă îndoiesc că am putea interveni concret și pune fiecare piesă din puzzle-ul vieții, exact acolo unde dorim. Cea mai mare parte din ''construcția'' care înaintează cu fiecare clipă și care devine viața fiecăruia, se realizează în funcție de o mulțime de factori exteriori și care nu țin deloc sau, rareori, foarte puțin, de noi-înșine.  http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/stress-sau

Printre gânduri sau nevoia de liniște Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 16, 2019

Am ajuns mai târziu. Și am preferat, o vreme, să nu mă așez. Acum, când scriu, ascult cu o ureche Chopin și cu cealaltă, Imnul României , la Summitul PPE la București. Ce îmbinare minunată aud! Când ultimul vers se pierde, reduc sonorul. Mă întreb cum ar fi viața dacă nu am asculta știri? Am încercat de câteva ori. A fost plăcut, dar nu mă simțeam întreagă. De parcă cineva m-ar fi introdus într-o eprubetă pentru experiment. Alt experiment. Trag cu ochiul la buzele lor care se mișcă, la zâmbetul sincer sau de circumstanță. http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/printre-ganduri-sau-nevoia-de-liniste

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2019   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor