« Femeia nu este făcută pentru munca grea intelectuală şi nici pentru munca fizică. Ea se achită de datoria sa in viaţă nu prin acţiune ci prin suferinţă, durerile naşterii şi creşterii copiilor ; ea trebuie să se supună bărbatului, să fie o companie plăcută care să-l însufleţească.

In lume nu ar trebui să existe decât femei de « interior », dedicate menajului, şi domnişoare care aspiră la viitorul lor pe care-l vor făuri nu aroganţei, ci muncii şi supunerii.

Legile privind căsătoria in Europa se referă la egalitatea femeii în drepturi cu bărbatul, ceea ce reprezintă un punct fals de plecare.

Avantajul pe care monogamia şi legile care derivă de aici , proclamând femeia egală cu bărbatul, ceea ce nu corespunde realităţii din nici un punct de vedere, creează acesta consecinţă pe care bărbaţii prudenţi ezită deseori şi se lasă antrenaţi într-un aşa de mare sacrificiu, unui pact atât de inegal. La popoarele poligame fiecare femeie găseşte pe cineva care să aibă grijă de ea, la noi din contra, numărul femeilor căsătorite este foarte restrâns rămânând un număr destul de mare de femei fără protecţie, fete bătrâne care vegetează in tristeţea lor…Sau mai mult decât atât, ele devin prostituate… Numai in Londra sunt peste 80000 de « fete publice », adevărate victime ale monogamiei, crunt sacrificate pe altarul căsătoriei… Poligamia este o adevărată binefacere pentru femei in general. In plus, din punct de vedere raţional, nu văd de ce, atunci când o femeie are o afecţiune cronică şi nu poate avea copii, sau că e prea bătrâna , soţul său nu şi-ar lua o a doua.

Acordând femeii drepturi deasupra naturii sale, i s-au impus datorii deasupra naturii sale; de aici decurge, pentru ea, o serie de nenorociri. Aceste exigenţe de clasă şi de avere sunt într-adevăr atât deimportante încât bărbatul care se căsătoreşte comite o imprudenţa dacă nu va face o căsătorie reuşită; dacă va dori să întâlnească o femeie care-i va plăcea, o va căuta înafara căsătoriei, și se va mulţumi să asigure viitorul amantei şi pe cel al copiilor săi.

[...]Ceea ce face ca femeile să fie apte de îngrijirea copiilor, să bucure copilăria noastră, este faptul ca ele rămân puerile, superficiale şi limitate; ele rămân toată viaţa „copii mari”…

[…] după doua sau trei sarcini, femeia îşi pierde din frumuseţe, fără îndoială din acelaşi motiv. Asta explica de ce fetele tinere dau mai puţină importanţă menajului şi îndatoririlor lor şi mai mult se preocupă de vocaţia lor în dragoste, cuceririle şi tot ceea ce derivă de aici, toaleta, dansul, etc.

[...] De aceea femeile rămân toată viaţa copii. Ele nu vad ce este în faţa lor, se ataşează prezentului, luând aparenţa drept realitate şi preferând fleacurile în locul lucrurilor importante.

Rousseau a spus : « Femeile, in general, nu iubesc nicio arta, nu se pricep la niciuna, nu au niciun geniu. »

A trebuit ca inteligenta bărbatului sa fie umbrita de dragoste pentru a denumi « sexul frumos » aceasta fiinţă de talie mică, cu umeri înguşti, cu solduri mari şi cu picioare scurte ; toată aceasta frumuseţe rezida din instinctul dragostei. In loc de « sexul frumos » ar fi mai potrivit « sexul inestetic.»
Aceleaşi aptitudini native explică mila, umanismul, simpatia pe care femeile o împărtăşesc nenorociţilor. De asemenea nedreptatea este defectul capital a naturii feminine. Aceasta vine din puţinul bun simţ şi din gândirea pe care am semnalat-o, şi ceea ce agravează şi mai mult acest defect, este că natura refuzându-le forţa, le-a înzestrat in schimb cu viclenie, pentru a le proteja slăbiciunea ; de aici şi ipocrizia lor instinctiva şi invincibila lor inclinare spre minciuna».

Vizualizări: 401

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Cine ar îndrazni sa contrazica?

 


Curioase gânduri citești la Schopenhauer  despre femeie. Unele din ele, la mai bine de un veac și jumatate de la scrire, suna chiar foarte amuzant. Iată unele:

... sexul femeiesc  cere și așteaptă de la cel bărbătesc tot, adică tot ce dorește și tot ce îi trebuie; sexul bărbătesc însă – drept vorbind - nu cere de la cel femeiesc decât un singur lucru.

... maxima de onoare a întregului sex femeiesc este ca bărbaților să le fie refuzată orice împreunare sexuală în afară de căsătorie, pentru că așa fiecare bărbat să fie adus cu de-a sila la însurătoare, care pentru el este un fel de capitulație...

...Femeia este un animal cu păr lung și idei scurte.

...Femeia este un animal care trebuie strunit, îngrijit bine și păstrat în interiorul casei.

...Femeile ar trebui să se ocupe numai de interior; trebuie hrănite bine, îmbrăcate corect, chiar frumos, dar ținută în afara societății. Învățătura religioasă este cea mai potrivită pentru ele, iar poezia și politica mai ales, sunt cele mai dăunătoare. Femeile să nu citească decât cărți cuvioase, din care să învețe mila și cărți de bucătărie. Muzica, desenul, dansul, grădinărutul și puțină muncă le vor da acea stare atât de plăcută bărbatului. Numai așa nu se vor vesteji, vor fi permanent fecunde.

...Acest sex nu trebuie numit  „frumos”, căci femeile nu-și pot însuși cu adevărat nici o artă. Ele nu au sentimentul poeziei, nici intelegența muzicii, iar exersarea unui talent este adevărată maimuțăreală… Din punct de vedere estetic femeile sunt  “nonestetice”.

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Relu Coțofană - membru de onoare, Ileana Popescu Bâldea, Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Anna Leah, Aurora Luchian,Anica Andrei Fraschini,Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cozmescu

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV literar-Agafia Drăgan
Publicat de Agafia Dragan
în Martie 28, 2017
Nume: Tigoianu Drăgan Eugenia
Nume autor:Agafia Drăgan
Domiciliu actual: Focşani, Vrancea
Născută în comuna Hodac, judeţul Mureş
Absolventă a Universităţii Bucureşti.
Debutează în timpul facultaţii la “Vatra” şi Gânduri studenţeşti, apoi până în 2013 publică doar articole de specialitate. Revine la poezie în 2013.

Activitatea literară 2014-2016
Publicaţii în revistele: Nomen Artis, Cronos peniţa de aur, Negru pe Alb, Dor de Dor, Confluente literare, Bogdania, sub egida Asociaţiei Cultural-Umanitare ”BOGDANIA ”, Oglinda Literară, ed. De Asociatia Culturala “Duiliu Zamfirescu” , eCreator , Amprentele sufletului, etc.

În antologii:
Cuvinte Sculptate, ed.Editgraf, Lumină din Lumina, ed. Armonii Culturale, Roşu Mocnit, ed.Rovimed, Priveşte Visând, Iubito, ed.Editgraph, Petale de Suflet, ed.Edigraph, Ieri ca prin Vis, ed, Editgraf, Obraji de Magnolie, ed.Editgraf, Antologia Antologiilor Natiunea, ed.Natiunea, Cu tine in gând ed. Editgraf, 10 ani plini de dor, ed. Pim, Lyrics et Prosa vol II si III ed. Natiunea, Pe aleea cuvintelor, ed. Ispirescu, Toamna asta Plouă cu Lacrimi, Iasi 2015, Carmen, ed.Anamarol, 2016,Alburii Sclipiri de Stele, ed.Napoca Nova etc.

Volume de autor:
Nevoia de Fericire, ed.Editgraf, 2014
Cu Toamna Căzută pe Gene, ed. Editgraf, 2015
Măriuca şi Prietenii ei, ed. Editgraf, 2015
Iluzia Regăsirii, ed. Armonii Culturale,2016
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-literar-agafia-dr-gan

Din urmă...

MEDALION LIRIC - NICHITA STĂNESCU
Publicat de ION IONESCU-BUCOVU 
(80 de ani de la naștere)
Nichita e un Paranif din Bizanț căzut în literele românești precum Eminescu din cer, un veșnic adolescent firav, îmbătrânit în imaginea purității de un talent unic de meșteșugar bijutier al cuvintelor. În poezia lui „Se umflă emoția, bezna,/ ca și cum zeul visat în copilărie/ ar avea o capitală în glezna/lui argintie” Candori feline ne umple de duh în: „A venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva,/cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta…” „Necuvintele ” lui solfegiază pe tema trădării interiorității prin cuvânt: „O, nasc vocale mari, mereu/ guri care se închid în gol…/ http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/medalion-liric-nichita-st-nescu

Articole

Interviu (imaginar) cu Veronica Micle Publicat de Bidulescu Constantin în Aprilie 6, 2017

Constantin Bidulescu: Ne reamintiţi, vă rog, câteva date personale? Veronica Micle: M-am născut la 22 aprilie 1850 la Năsăud. Părinţii au fost Ilie şi Ana Câmpeanu. Din nefericire tatăl meu a murit înainte ca eu să mă nasc. În anul 1853 eu cu mama şi cu fratele ne-am mutat la Iaşi unde după cursurile primare am absolvit Şcoala Centrală de fete cu calificativul “eminent”, din comisie făcând parte, printre alţii Titu Maiorescu şi Ştefan Micle, viitorul meu soţ. În primăvara anului 1872 am făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, unde mi-a fost prezentat Mihai Eminescu. Tot în 1872 am debutat cu două scrieri în proză în revista “Noul curier român” cu pseudonimul Corina. Aţi avut o relaţie tumultoasă cu Eminescu. L-aţi considerat numai ca un mare poet sau a intervenit şi glasul inimii?

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-imaginar-cu-veronica-micle

Interviu cu Mihai Eminescu Publicat de Florin T. Roman în Aprilie 4, 2017 

Florin T. Roman: Ce mai faceţi, domnule Eminescu? MIHAI EMINESCU: Ia, eu fac ce fac de mult, / Iarna viscolu-l ascult. (Revedere) Dar în restul anului? Problema morţii lumii o dezleg. (Cărţile) Ce e poezia în opinia Domniei voastre? Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,/ Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,/ Strai de purpură şi aur peste ţărâna cea grea. (Epigonii) Mai scrieţi poezii? La ce?... Oare totul nu e nebunie? (Mortua est!) Sunteţi marele nostru poet naţional, se ştie. Dacă aţi continua să compuneţi versuri aţi putea dobândi o faimă universală, egală poate cu cea a lui Shakespeare sau Baudelaire... N-ar fi păcat să abandonaţi pana? De ce pana mea rămâne în cerneală, mă întrebi? (...) De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?/ Oare glorie să fie a vorbi într-un pustiu? (Scrisoarea II) În acest veac, al XXI-lea, trăiesc şi se manifestă câţiva intelectuali români „postmoderni”, progresişti, care susţin că sunteţi autohtonist, antisemit, chiar xenofob... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/interviu-cu-mihai-eminescu

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
Publicat de adrian grauenfels
în Aprilie 13, 2017 la 8:32am în APARIȚII EDITORIALE (Modifică)Trimitere mesaj Vizualizare Discuţii

José Corti - Editor şi Librar al Avangadelor
José Corti, s-a născut în Franţa în anul 1895. De tânăr s-a simţit atras de mişcare lui André Breton şi în paralel cu activităţile suprarealiştilor la care participa, Corti fondează "Editura Suprarealistă" în care va publica pe Aragon, cât şi cărţile lui Breton (În legitimă Apărare), Rene Char, Paul Éluard (Relentir Travaux), René Crevel -1932 (Clavecinul lui Diderot), pe Benjamin Péret în 1936 şi pe Salvador Dali cu "Metamofoza lui Narcis" în 1937. Mai târziu fondează în anul 1938, "Casa Corti", care publică operele complete ale lui Lautréamont, cât şi alte scrieri suprarealiste care vor caracteriza pluralismul firmei: poezie, romantism, eseul literar, dar şi cărţi universitare sau clasici francezi. José a murit în 1984 la Paris după o viaţă frământată dar totodată pasionantă.
A publicat cărţile sale (romane poliţiste, jurnalism, etc) sub pseudonimele: Roch Santa-Maria sau Sidney O'Brien. Sub numele său adevărat publică:
Imitaţie fără sclavie (1981), Amintiri dezordonate (1983), Provizoriul definitiv (1992).continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/jos-corti-editor-i-librar-al-avangadelor

Declinul Elitelor Publicat de adrian grauenfels în Aprilie 7, 2017

În limba latină termenul Electus caracterizează o persoană sau un grup care aduce comunităţii onoare şi valoare. Timp de secole grupele elitiste se evidenţiau prin preocupările şi acţiunile umanitare, ştiinţifice sau artistice care polarizau etosul social şi cultural al epocii lor. Elitele au fost active şi apreciate din antichitate şi până la recentul postmodernism care a catalizat dizolvarea barierelor culturale, trivializarea comunicaţiei în favoarea unui sat global lipsit de personalitate. Elitele de azi sunt paralizate de noua ordine axată pe mediocritate şi consum exagerat. Îmi amintesc filmele tinereţii mele în care protipendada oraşului ieşea la plimbare pe bulevardul central, trăsurile cu cai aşteptau clienţii sporadici iar vânzătorul de limonadă oferea în pahare de sticlă verzuie mirajul orientului oprit la poalele Balcanilor. Elita vorbea limbi străine, se intersa de ştiinţe, de filosofie, de expediţii, doamnele cântau la pian sau pictau în liniştea saloanelor. În ţara în care ne-am născut, România, frământata istorie a primelor două decenii de dictatură comunistă, a produs două dileme: una privitoare la represiunea sângeroasă declanşată de noul regim, iar celalaltă, la tenebroasele raporturi din culisele puterii noi instalate.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/declinul-elitelor

Caligrafii

UN ORAŞ TRANSILVAN
Publicat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
în Aprilie 15, 2017
Nimbul oraşului medieval încrustat pe ziduri respiră din uitarea solemnă şi bucuria trecătorilor. Arcade ale destinului istoric se agaţă de gândurile noastre rememorând vremurile apuse în cenuşa faptelor. Lângă turnurile cu creneluri, odihnesc reverberaţii mirate ale drumeţului grăbit de nevoile prezentului. La porţile impozante ale cetăţii de odinioară stau de veghe necontenit: aura trecutului, cenuşiul prezentului şi zâmbetul viitor al renaşterii sale. Poate numai aşa peste fardul ruginit şi colbul aşezat pe iluziile noastre înfăşurate în dorinţa de mai bine vor sosi vulturii din înălţimile la care aspirăm. Acum îţi împrospătezi gândurile în izvoarele nesecate ale moştenirii, ţi se dezvăluie trofeele câştigate prin spirit şi adversitate.
http://junimeadigitala.ning.com/group/cenacluliterardigitaljdproz/forum/topics/un-ora-transilvan

Stre-suri...

În țara asta normalitatea este ceva extraordinar Publicat de Calotescu Tudor Gheorghe în Martie 27, 2017 Am încercat să fiu cât de cât un observator „normal”. Deși asta este totuși destul de dificil în România. Aici există tabere peste tot. Și exclusivități! Dacă te pune „ăl cu coarne”, sau „cel sfânt” (depinde și aici din ce tabără ești), să te uiți în tabăra lui pește, o iei peste bot de la cei din tabăra pescarului. Dar nu pentru că te-ai uitat la vecini. Nuuuu... Ci pentru că ai îndrăznit să belești cumva ochii. Culmea eforturilor este atunci când crezi că poți face ceva să-i împaci. Mai întâi între ei. Dar e mai mult decât o misiune imposibilă. Nici să stai în afară nu e o soluție. Te vor bombarda cu toții. Aici nu există enclave! În România nu s-a inventat nici obiectivismul, dar nici locul de observație egal situat între taberele veșnic beligerante. Iar războiul?!... 

http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/in-tara-asta-normalitatea-este-ceva-extraordinar

Oamenii mari se supără... Publicat de ileana popescu bâldea în Martie 19, 2017

… când oamenii mici mereu fac ceva pentru a-i enerva pe cei dintâi. și nu știu cum se întâmplă că nimeni nu ia atitudine pentru a-i pune cu fața la zid. căci, în loc să se hrănească, întotdeauna, cu aer, astfel încât să preîntâmpine acuzația de joc părtinitor pentru o roșie, un castravete sau o fasole autohtonă, aceștia le consumă fără discernământ, uitând că s-ar putea să fie pe rafturi datorită vreunui program implementat de cineva din familie care, evident, prin manipulare, a ajuns să guverneze. off, regizorul acesta din Dumnezeu, nu se orientează și el când împinge pe unul sau altul către Palatul Victoria! continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/4029617:Topic:1310591?xg_source=activity

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor