de-clic(k) / atelier deschis. „Răzbunarea traducătorului“: cooperare franco-română (CNL-ICR) de Bogdan Ghiu

Titlul acestui articol (sau, mai exact, a acestei serii de articole) sună sec, dacă nu chiar convențional, deși își propune să relateze ceva cu totul nou și înnoitor, cel puțin pentru cultura română. Aș fi vrut să intitulez articolul de față „«Răzbunarea traducătorului»: cooperare pentru o revoluție“ sau „«Răzbunarea traducătorului»: o internațională“, dar cel mai bun, mai potrivit titlu ar fi fost, după mine, „«Răzbunarea traducătorului»: întîlniri pentru o nouă conștiință literară“ sau „«Răzbunarea traducătorului»: întîlniri pentru a traduce mai bine“. Căci despre toate acestea (și multe altele în plus) este vorba.

Concret, între 30 iunie și 14 iulie, m-am aflat la Paris alături de zece (de fapt nouă, unul a fost nevoit, din motive personale, să-și anuleze în ultimul moment călătoria) colegi traducători mai tineri, pentru a continua ceea ce făcuserăm la București începînd din octombrie 2016: prima (de fapt, a doua) ediție a unui Atelier de formare a traducătorilor literari organizat, în colaborare, de Centre National du Livre din Paris și Institutul Cultural Român. O primă ediție a acestui atelier-seminar avusese loc în 2012-2013, în siajul invitării României ca țară-vedetă la Salonul de Carte de la Paris, cu două diferențe notabile față de cel de acum: implicase doi „animatori“-formatori (pe Vlad Alexandrescu și pe subsemnatul) și vizase doar științele sociale și umaniste, „traducîndu-se“ prin publicarea (la Editura Polirom) a unui masiv tom intitulat Ateliere ale modernității.

După cîțiva ani de pauză, Institutul Cultural Român și Centre National du Livre au reluat colaborarea în materie de formare, de „profesionalizare“ a traducătorilor literari, păstrînd „formatul“ atelierului, dar extinzîndu-i domeniul la întreaga expresie literară.

Practic, după o fază de selecție pe bază de aplicații (singura condiție administrativ-eliminatorie fiind dovedirea a cel puțin unui început de vocație, altfel spus, publicarea a cel puțin o traducere la o editură profesionistă, deci nu în regie proprie), din octombrie 2016 pînă în iunie 2017, ne-am întînit lunar la București, la ICR, și am lucrat aplicat, pe texte, încercînd să le inculc mai tinerilor mei colegi ideea că traducerea este un fapt colectiv, ține de cooperare și dialog, propunînd, în felul acesta, un model generalizabil pentru lumea actuală, un fapt cultural deschis, relativ, permanent amendabil și ameliorabil: spre deosebire de opera „primă“, traducerea nu este niciodată unică și încheiată, deci sacrosanctă, relativitatea și „imperfecțiunea“, altfel spus, secundaritatea fiind tocmai virtutea ei de bază, capabilă, ca un adevărat punct arhimedic, să răstoarne, adică să reașeze, potrivit unui adevăr în același timp substanțial și pragmatic, viziunea asupra literaturii, culturii, politicii, lumii. Traducerea este principalul punct arhimedic al tot mai dezolantei și dezafectatei lumi actuale, pradă tuturor regresiilor izolaționiste, de repliere, închidere, izolare: contribuția inalienabilă a „depășitei“ culturi umaniste scrise. Trebuie să intrăm, urgent, în traducere, adică în refacere.

Așa privind lucrurile, se poate spune despre cele două instituții organizatoare, Centrul (francez) al Cărții și Institutul Cultural Român, că se află într-o anumită avangardă culturală, prin susținerea și organizarea acestui atelier dedicat formării, altfel spus, profesionalizării traducătorilor literari.

Concret, ce-am făcut la Paris? Pentru cei interesați, informații pot fi găsite aici: http://www.centrenationaldulivre.fr/en/actualites/aid-1133/seminair... roumains_et_algeriens. Importante, pentru această a doua fază, pariziană, a Atelierului, au fost întîlnirile cu diferiți responsabili francezi din „lanțul cărții“, care au avut darul de a contextualiza rolul traducătorilor, relevîndu-le – lor înșile, înainte de toate – atît importanța, cît și responsabilitatea și îndatoririle – în primul rînd, atît în Franța, cît mai cu seamă în România, repet, față de ei înșiși.

În cele două săptămîni petrecute la Paris, traducătorii români sper că au devenit mai conștienți de sine, fiind ajutați să se obiectiveze profesional. Ceea ce, pentru orice traducător român, este, în momentul de față, esențial. Și asta deoarece, în momentul de față, traducătorul este, fără nici un moft lingvistic, exploatat. Adică disprețuit și întrebuințat într-un mod destul de primitiv.

De aici, de la această situație a traducătorului literar român, trebuie să pornim, căci de ea ne izbim și în ea sîntem blocați (nu numai noi, ca traducători, ci însăși cultura română, tocmai de aceea mai provincială, poate, ca aproape niciodată). Și tocmai din această perspectivă se va dovedi, sper, esențială, formatoare și mai ales transformatoare formarea trans-lingvistică, instituțional-profesională, a tinerilor traducători literari români, așa cum a fost ea plănuită și realizată în cadrul recentului seminar de la Paris (sau al versantului francez al Atelierului franco-român).

O vom lua însă pe rînd și cît se poate de apăsat, adică responsabil și vizonar. Căci o întreagă acțiune politică trebuie să înceapă de aici. Tocmai de aceea îmi zburase, inițial, gîndul la „revoluție“…

Va urma

http://www.observatorcultural.ro/articol/de-click-atelier-deschis-r...

Vizualizări: 13

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Recomandat î rubrica VALORI ROMÂNEȘTI ÎN LUME, 28 Iulie 2017
Felicitări autorului și mulțumiri, doamnă Veronica Pavel Lerner!

Despre

Ileana P. Bâldea a creat această reţea Ning.

Colectivul de redacție

Redactor-sef: Ileana Popescu Bâldea

Redactori: Veronica Pavel Lerner, Teodor Dume, Nadia Pădure,Anica Andrei Fraschini, Enea Gela, Violeta Mirela Deminescu, Ottilia Ardeleanu, Loredana Știrbu, Aurora Luchian, Agafia Drăgan, Costin Tănăsescu, Tudor Calotescu, Dan Tipuriță,Simion Cosmescu

Membru de onoare: Relu Coțofană

Pian și alte coarde...

Tableta zilei

„Lumea-i visul sufletului nostru.”                                                      Mihai Eminescu

http://junimeadigitala.ning.com/group/tableta-zilei/forum/topics/ce-este-lumea

                   

Medalion literar

CV-Maria Giurgiu
Publicat de giurgiumaria î

Născută pe 1 noiembrie 1960 în comuna Izvoru, județul Argeș. De origine din comuna Uda, județul Argeș. Sunt, fiica cea mai mare dintr-o familie de la țară cu patru copii. Am urmat cursurile școlii generale, din satul Săliștea, comuna Uda; Am urmat cursurile unui liceu teoretic profil umanist- limbi străine în orașul Pitești. După terminarea școlii și după căsătorie, am început să lucrez în uzină, în urma unor examene de diferențe în profilul industrial. Pe parcurs am făcut cursuri de specializare în profilul meu de lucru. Literatura și istoria, au constituit întotdeauna o pasiune și un hobby pentru mine. După ce m-am căsătorit, soțul fiind cadru M.A.N. am locuit în Câmpina, apoi în Constanța alți câțiva ani, după care m-am mutat la Târgoviște unde m-am stabilit cu familia și am continuat să lucrez într-o unitate a M.A.N. 
http://junimeadigitala.ning.com/group/medalion-literar/forum/topics/cv-maria-giurgiu

Din urmă...

Dosarul lui Eminescu de punere sub interdicție
Postat de ION IONESCU-BUCOVU

Dosarul de punere sub interdicție a lui Mihai EMINESCU

Având în vedere că în ultimul timp tot mai mulți eminescologi susțin că M.Emiescu a fost ucis de spionajul imperiului Austro-Ungar prin agenții lui de influență, pun la dispoziția publicului dosarul de interdicție al poetului, după boala suferită în 1883, dosar din aprilie 1889 până în 16 iulie 1889:

[PUNEREA SUB INTERDICŢIE]

Nr. 645 Anul 1889 Luna ........ ziua ........

Proces-Civil
DOSARUL TRIBUNALULUI ILFOV
Secţia II-a civilă-corecţională

MIHAIL EMINESCU
Interdicţie
continuare... http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/dosarul-lui-eminescu-de-punere-sub-interdic-ie

Articole

Emoţia şi mesajul poeziei în raport cu stilistica şi prozodia Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 26, 2017 Am observat cu stupoare că poezia contemporană de formă clasică pune accentul în mod exacerbat pe stilistică şi prozodie, diminuând, până la anulare uneori, emoţia şi mesajul. Mai ales poeţii tineri, ca în povestea cu fata moşului şi fata babei, aleg cutia frumoasă pe dinafară, sclipitoare, dar lipsită de conţinut. Critica contemporană procedează, în mare măsură, întocmai. Probabil se alimentează reciproc. Şi asta se întâmplă, culmea! – într-o epocă a versului liber (numit uneori vers alb), sau poate tocmai de aceea: Negăsind prea multe cusururi poeziei postmoderne, scrisă cca 70 la sută în vers liber şi la care „nu mai există valoare stabilă şi inatacabilă” (Mircea Cărtărescu), pe unde să mai despice firu’-n patru criticul vremurilor noastre?http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/emo-ia-i-mesajul-poeziei-n-raport-cu-stilistica-i-prozodia

Text... Publicat de Anica Andrei Fraschini în Septembrie 23, 2017

...despre câteva realități pe care le constat cu trăiri de cetățean reîntors în patria-mamă. Încep cu o declarație: abia acum simt conturată iubirea de țară. Văd net diferența dintre cum o iubeam înainte și cum o iubesc acum. Înainte de a pleca în străinătate, îmi iubeam țara cu un fel de automatism. Categoric o iubeam, mă născusem iubind-o. Acum, o iubesc cu fiecare privire pe care o aștern peste pământul ei, asfaltat sau nu, cu fiecare gură de aer plin de miros de cauciucuri arse, ori de umezeala pădurii, cu fiecare pas ce mă poartă pe drumuri știute, pe care le regăsesc cu un sentiment de securitate: orice s-ar întâmpla, sunt în țara mea. continuare....http://junimeadigitala.ning.com/group/orice-dorim-sa-impartasim/forum/topics/text

FESTIVALUL LIMBII ROMÂNE – MONEASA 2017 Publicat de Florin T. Roman în Septembrie 3, 2017

Urmaşilor mei Văcăreşti! Las vouă moştenire: Creşterea limbei româneşti Şi-a patriei cinstire. (IenăchițăVăcărescu -1740-1797) Ediția a IV-a a Zilei Limbii Române s-a sărbătorit, într-o atmosferă românească de mare suflet, printr-un festival ce a avut loc în zilele de 30 și 31 august, în staţiunea Moneasa, jud. Arad. Organizatori au fost Revista de Informaţie şi Cultură Româno-Canadiano-Americană „STARPRESS”, condusă de Ligya Diaconescu, scriitor etalon pentru românii care trăiesc în țară, dar și în Diaspora, în colaborare cu Liga Scriitorilor Români, reprezentată de cunoscutul scriitor Alexandru Florin Țene, președintele Ligii. Invitaţii au fost cazaţi, în condiţii excelente, la hotelurile Lacul Liniştit şi Parc. Amfitrion, gazdă pentru toate activitățile festivalului, a fost scriitorul arădean Florin T. Roman. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/festivalul-limbii-rom-ne-moneasa-2017?xg_source=activity

Caligrafii

Uneori lumile se ating - gânduri de la lansarea volumului "SAFIRE ȘI ÎNGERI" - Ioana Sandu Publicat de ileana popescu bâldea în Octombrie 7, 2017

… nu cu degetele sau orice alt colț din ele, ci cu partea aceea nevăzută, nici chiar de umbră, a tălpii. Se așază elegant pe scaune sau fotolii, privesc în jur tăcute dar, dornice să vorbească, analizează, pleacă fără să vezi și se ghemuiesc în colțuri, dau un tablou la o parte și-i privesc spatele, de ca și cum adevărul despre pictură s-ar afla acolo, fixează vitraliul din spatele unui birou plin cu flori și cărți și se identifică rar în culoare, ating lemnul sculptat parca de îngeri, răscolesc cărbunii nestinși din șemineu, caută liniștea din pereți apoi revin în locul pe care și-au lăsat cuvintele, se îmbracă în ele, își pun palma la tâmplă și ascultă și rar se trezesc din reverie - doar atunci când realizează că sunt cumva oameni, cu puțin din ele, și trebuie să se concentreze și asupra aerului, luminii, vântului sau emoției altei lumi călăuzită pe același drum de un Dumnezeu fără nume - poate energie, poate curcubeu, poate sunet sau doar un fel special de gând.continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/uneori-lumile-se-ating-ganduri-de-la-lansarea-volumului-safire-si

cutia de conserve Postat de Dan Tipuriță în Septembrie 17, 2017

M-am născut în vremea când maşinile porneau la manivelă. Tractoarele-şi începeau lucrarea trase cu sfoara ,se muncea mult în lehamitea gândului ,se disputa viitorul în ţărâna hazardului şi chiar se trasa drumul luminii cu bezna închisorilor. Iar pentru mine, copilul de atunci, în zilele negre lupii treceau Dunărea pe o sârmă de gheaţă, în cele frumoase reuşeam cu nimic să-mi cumăr o insulă de fericire la chioşcul de vis-a-vis . Acolo se puteau procura cele mai râvnite lucruri, adică bile colorate, dopuri de pistol cu pulbere, pene, imagini pictate şi alte comori. Cutia de conserve era cea mai disputată minge, în ea păstram de pe o zi pe alta frumoasele jocuri, poarca şi ţurca, chibzuiam înălţarea rachetelor cu un pumn de carbid ,poarta de fotbal şi multe alte minunăţii dăruite cu neuitare . Și de atunci în irisul meu stă închisă o lacrimă. A lui Dumnezeu http://junimeadigitala.ning.com/profiles/blogs/cutia-de-conserve

Am cunoscut fel și fel de oameni... Publicat de ileana popescu bâldea în Iulie 6, 2017

Am cunoscut oameni proști, incredibil de proști, care au aflat asta doar după ce au devenit formatori de opinie, cumva. Am cunoscut oameni inteligenți, dar atât de naivi, încât oamenii proști i-au învârtit pe toate degetele unui suflet degenerat, astfel încât au ajuns să se întrebe dacă nu cumva ei sunt defecți. Am cunoscut oameni care nu știau nimic despre ei, pentru că nu se întrebaseră sau pentru că nu-i pusese nimeni în fața unui astfel de gând. continuare... http://junimeadigitala.ning.com/group/caligrafii/forum/topics/am-cunoscut-fel-si-fel-de-oameni

Stre-suri...

Fapt divers Publicat de ileana popescu bâldea în Septembrie 24, 2017

Citesc multe poeme. De foarte mulți ani. Doar cine nu citește - și își clădește "opera" pe imaginile și metaforele altora - nu realizează cât de ușor pot fi descoperiți de cei din ale căror texte se inspiră. Apoi, împăunați și bazându-se pe numărul aprecierilor acelora care citesc din doi în doi, încearcă să se "ridice" pe vârfuri, din nefericire, doar de nisip. Ce cred ei despre ei nu contează, dar este important pentru mentalul colectiv care-și construiește false valori pentru ca apoi să se raporteze la ele. Și, până la urmă, este dreptul fiecăruia să aleagă ce-i place, dar dreptul de a fi corect cu cititorul este doar al autorului. continuare...http://junimeadigitala.ning.com/group/stresuri/forum/topics/fapt-divers

Cum se pregateste Romania sa celebreze Marea Unire: o tara tot mai divizata pe relatia est-vest de Cristian Pantazi -Publicat de STelu Pop în Iulie 28, 2017 

Transilvania si Banatul evolueaza cu o viteza in plus fata de restul tarii. Sudul si estul Romaniei, dar si enclava Harghita-Covasna din centru, se dezvolta cu viteza melcului. Bucurestiul, cea mai bogata regiune din estul Europei alaturi de Ilfov, devine insuportabil pentru tot mai multi cetateni dupa mandatele lui Oprescu si Firea. Cu o infrastructura precara, ce nu leaga regiunile istorice intre ele, Romania se pregateste sa celebreze o suta de ani de la Marea Unire ca o tara profund divizata pe axa est-vest. Diferentele de dezvoltare dintre est/sud si vestul Romaniei sint ingrijoratoare. Statistica e nemiloasa: vestul bogat produce tot mai mult, sudul si estul sarace consuma tot mai mult - dar in zadar. http://junimeadigitala.ning.com/forum/topics/cum-se-pregateste-romania-sa-celebreze-marea-unire-o-tara-tot-mai

Note

Creat de Ileana P. Bâldea Sep 12, 2009 at 2:59pm. Actualizat ultima dată de Ileana P. Bâldea Apr 21, 2014.

Dialoguri culturale este o reţea socială

© 2017   Created by Ileana P. Bâldea.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor